Abandon

TIP SPEŢĂ: sentinţă civilă

TITLU:

DATA:01.06.2009

Domeniu asociat:

Prin cererea înregistrată  la data de 28.05.2009  sub nr.509/199/2009 pe rolul J. B., reclamanta L. A.-M.  l-a chemat în judecată pe pârâtul  C. D.-C. solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunţa,  pe cale de ordonanţă preşedinţială să-i fie încredinţat  reclamantei spre creştere şi educare minorul C. Ş. –C., născut la data 02.09.2004  şi să  suplinească consimţământul pârâtului pentru ca minorul să se  poată  deplasa în Italia  pentru efectuarea investigaţiilor medicale.

Cererea a fost timbrată cu taxă de  timbru în sumă de 16 lei şi timbru judiciar de 0,6 lei.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că  nu mai ştie nimic de pârât, nu ştie unde poate fi găsit şi de 4 ani de zile nu a dat nici un semn de viaţă şi nici un fel de ajutor minorului. Precizează reclamanta  că pe data de 10.06 2009 trebuie să fie cu minorul în Italia  pentru un control diabetic.

 Oral, în faţa instanţei reclamanta  a precizat că a formulat acţiune de încredinţare a minorului, dosar nr.236/199/2009 al J. B.  dar având în vedere timpul îndelungat de soluţionare al acestuia, solicită pronunţarea unei hotărâri provizorii de încredinţare a minorului  până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului  mai sus indicat  şi suplinirea  consimţământului pârâtului pentru ca minorul să se  poată  deplasa în Italia  pentru efectuarea investigaţiilor medicale.

În dovedirea cererii reclamanta a depus înscrisuri certificat de naştere seria NO nr.149222 pentru C. Ş.-C., scrisoare medicală, buletin de analize medicale nr.65366, certificat medical nr.8999/09.03.2009, Hotărârea nr.712/23.04.2009 a Comisiei pentru protecţia copilului, certificat de încadrare a copilului într-un grad de handicap nr.684/23.04.2009, plan de recuperare a copilului cu dizabilităţi, anchetă socială. 

Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă.

Instanţa din oficiu a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul părţilor însă faţă de natura cauzei şi motivele invocate  instanţa a constatat la termenul din  01.06.2009 că nu se mai impune efectuarea anchetei sociale.

În cauză a fost audiat martorul  L. C. .

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Părţile au avut o relaţie de concubinaj din care a rezultat minorul C. Ş. –C., născut la data 02.09.2004, fiind recunoscut de pârât conform menţiunilor din  certificatul de naştere respectiv seria NO nr. 149222 emis de Primăria municipiului  B. , fiind astfel stabilită filiaţia atât faţă de tată cât şi faţă de mamă.

Potrivit art.63 Cod familie, copilul din afara căsătoriei a cărei filiaţie a fost stabilită prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească, are faţă de părinte aceeaşi situaţie ca şi situaţia legală a unui copil din căsătorie, iar potrivit art.57 Cod familie recunoaşterea se face inclusiv odată cu înregistrarea naşterii sau prin declaraţie făcută la Serviciul de Stare Civilă.

 Conform evidenţei ECRIS pe rolul J. B. se află în curs de soluţionare dosarul nr. 236/199/2009 , având ca obiect încredinţare minor, între aceleaşi părţi , cu termen la data de 25.06.2009.

Din înscrisurile depuse la dosar  coroborate cu depoziţia martorului L. C. instanţa reţine că în urmă cu două luni, în urma unor investigaţii medicale minorul  C. Ş. –C., în vârstă de 4 ani şi 9 luni a fost diagnosticat cu  DIABET ZAHARAT TIP I- DEZECHILIBRAT , fiind încadrat în categoria de persoană  cu handicap I Grav -  asistent personal, care necesită protecţie specială, aşa cum rezultă din certificatul medical , hotărârea nr.712/23.04.2009 ,certificatul nr. 684/23.04.2009 de  încadrare a copilului într-un grad de handicap.

Din Planul de recuperare a copilului cu dizabilităţi  rezultă că minorul are nevoie de supraveghere şi îngrijire atentă şi permanentă, fiind necesare pentru recuperare  regim, insulinoterapie, control periodic şi tratament al afecţiunilor intercurente .

Din ancheta socială  efectuată de D.G.P.C.B. nr.11714/28.05.2009, rezultă că mama minorului  are calitate de asistent personal al acestuia  şi se achită permanent  de îngrijirea minorului , îi asigură  medicaţia  corespunzătoare , alimentaţia necesară.

Martorul audiat, L. C. care este şi unchiul minorului, a  învederat instanţei că minorul face tratament cu insulină de patru ori pe zi. De asemenea, martorul a arătat că pârâtul l-a părăsit pe minor când acesta avea vârsta de 7 luni  şi nu s-a ocupat deloc de întreţinerea sau educarea minorului, reclamanta fiind cea care s-a ocupat exclusivitate de creşterea şi educarea acestuia fiind ajutată de familia sa.

Reclamanta a solicitat  luarea măsurii provizorii  a încredinţării şi suplinirii consimţământului pârâtului deoarece după toate investigaţiile  medicale făcute în România, a luat legătura cu o persoană , cetăţean italian, care a întreprins  demersuri pentru  a-l programa pe minor la o clinică medicală din Florenţa , astfel încât minorul urmează a fi  consultat de medicii  italieni în perioada 10-12 iunie 2009. În acest sens reclamanta  a depus la dosar dovada rezervării biletelor de avion pentru ea şi minor, aceştia urmând a plecat în Italia pe data de 08.06.2009.

Ordonanţa preşedinţială este, conform art.581 Cod procedură civilă, procedura specială prin care se iau măsuri temporare în cazuri urgente. Condiţiile de admisibilitate ale acesteia sunt: urgenţa, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului.

Apreciind în concret, prin raportare la circumstanţele obiective ale litigiului, instanţa consideră că se impune de urgenţă încredinţarea minorului C.Ş –C. mamei şi suplinirea consimţământului pârâtului pentru deplasarea copilului în Italia.

În mod evident, măsura dispusă de instanţă are un caracter vremelnic, fiind limitată în timp soluţia de încredinţare a minorului până la pronunţarea unei sentinţe definitive şi irevocabile  pe calea dreptului comun, iar cea de suplinire a consimţământului pârâtului până la  definitivarea investigaţiilor medicale în Italia .

La soluţionarea cererii se va avea în vedere faptul ca instanţa judecătorească poate să dispună  încredinţarea minorului ori de câte ori interesele acestuia  impun o asemenea dispoziţie.

Este de principiu că interesul major al copilului minor se stabileşte prin raportare la un complex de factori - vârsta şi sexul copilului, relaţiile personale, afective dintre copil şi părinţi, profilul moral al părinţilor, starea lor de sănătate şi nu în ultimul rând, posibilităţile materiale pe care le au părinţii pentru creşterea si educarea copilului.

Pornind de la aceste premise şi analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa apreciază că este în interesul minorului de a fi încredinţat de urgenţă mamei ,fiind părintele cu care a crescut şi  care a prezentat un interes vădit şi serios în a-i acorda o creştere şi educare cât mai bună, având în vedere şi starea acestuia de sănătate, care aşa cum instanţa a reţinut este  gravă necesitând o atentă supraveghere din partea mamei .

În consecinţă, instanţa, făcând aplicarea dispoziţiilor  art.581 Cod procedură civilă raportat la art.42  Cod familie, va încredinţa în mod provizoriu reclamantei spre creştere şi educare  pe minorul C.Ş. –C..

De asemenea, conform dispoziţiilor art.18 al.2 din Legea 272/2004, “ deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu înştiinţarea şi acordul ambilor părinţi; orice neînţelegeri  între părinţi  cu privire  la exprimarea acestui acord se soluţionează de către instanţa judecătorească.”

În plus, conform art.98 al.2 din Cod familie “ dacă unul dintre părinţi… se află în neputinţa de a-şi manifesta voinţa, celălalt părinte exercită singur drepturile părinteşti”.

Instanţa are în vedere şi dispoziţiile  art.17 al.1 lit.a  coroborat cu  art.6 al.1 lit.c din Lg. nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate  potrivit cărora, în cazul minorilor care nu au împlinit vârsta de 14 ani  li se eliberează  paşaport […] numai la cererea  părintelui căruia i-a fost  încredinţat prin hotărâre definitivă şi irevocabilă.

Analizând dispoziţiile anterior menţionate, prin prisma art.581 Cod procedură civilă şi a circumstanţelor obiective ale cauzei, instanţa apreciază că, pentru ca minorul C. Ş. –C. să părăsească teritoriul ţării în  efectuării investigaţiilor medicale este necesar de urgenţă consimţământul expres al tatălui, care însă este imposibil de a fi obţinut.

În aceste condiţii, considerând că lipsa consimţământului tatălui  prejudiciază însuşi interesul  superior copilului, instanţa va admite acţiunea şi  va suplini consimţământul pârâtului privire  la deplasarea minorului,C. Ş. –C., născut la data 02.09.2004, în Italia, pentru efectuarea investigaţiilor medicale .

 În temeiul art.274 şi art.129 alin 6 Cod pr.civilă ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare