Admisibilitatea actiunii in constatare a dreptului de proprietate asupra unor parti dintr-un imobil preluat de statul roman anterior 1989. Inadmisibilitatea actiunii in revendicare a partilor imobilului nationalizat dupa aparitia Legii nr. 10/2001rr

Sentinţă civilă 2023 din 12.02.2008


Dosar nr. 7272/215/2007

S.C. 2023/12.02.2008

Admisibilitatea actiunii in constatare a dreptului de proprietate asupra unor parti dintr-un imobil preluat de statul roman anterior 1989. Inadmisibilitatea actiunii in revendicare a partilor imobilului nationalizat dupa aparitia Legii nr. 10/2001

Potrivit art. 111 cod procedură civilă, „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”.

Analizând condiţiile de admisibilitate ale acţiunii în constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu prin prisma dispoziţiei legale sus citate, instanţa reţine că reclamantul, în calitate de moştenitor al proprietarilor F.I M. şi I.M.  jutifică dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, conform celor ce preced, configuraţia actuală a acestuia fiind rezultată ca urmare a modificărilor operate în perioada regimului comunist, la imobilul preluat de la aceştia.

Nu în ultimul rând instanţa a reţinut în cauză aplicabilitatea dispoziţiilor art. 9 din legea 10/2001 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a constatat că reclamantului i s-a restituit întreg imobilul aparţinând autorilor săi, în starea în care acesta se afla la data cererii de restituire, însă titlurile de proprietate obţinute potrivit legii 10/2001 – Dispoziţia Primarului Municipiului Craiova şi sentinţa civilă 124/17.03.2005 nu exprimă în totalitate acest drept, fapt pentru care, reclamantul are interesul constatării existenţei acestuia, potrivit art. 111 cod procedură civilă.

De asemenea, instanţa a reţinut şi inexistenţa la îndemâna reclamantului a acţiunii în realizare, având în vedere pe de o parte împrejurarea că se află în posesia părţilor de imobil în litigiu, cât şi faptul că a fost epuizată procedura prevăzută de legea 10/2001, revendicarea fiind inadmisibilă în acest context.

*******

Prin cererea înregistrată  in 2006, reclamantul P. F. a chemat în judecată C.J. Dolj cu acţiune în revendicare a casei scării interioare şi pivniţei imobilului, situat în Craiova, str. Fraţii Buzeşti nr. 1, jud. Dolj, restituit prin S.C. nr. 124/2005 a Tribunalului Dolj.

Reclamantul arată că, prin sentinţa amintită i-a fost restituit imobilul din str. Fraţii Buzeşti nr. 1, în temeiul Legii 10/2001, omiţîndu-se restituirea în natură a unor părţi componente casa scării, scara interioară, pivniţa, în sup. de  22 + 28 mp.

Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii 10/2001 şi Legii 247/2005.

Pîrîtul C. J. Dolj a formulat întîmpinare, solicitînd respingerea ca inadmisibilă a acţiunii, nefiind formulată notificare în baza Legii 10/2001.

A precizat că nu fac obiectul Legii 10/2001, căile de acces  în imobil, iar în privinţa pivniţei, reclamantul a renunţat la această cerere în cadrul dosarului nr. 2354/CIV/2004.

Pîrîtul arată că reclamantul nu a indicat temeiul legal al acţiunii.

In data de 19.01.2007, reclamantul a precizat, la solicitarea instanţei, temeiul legal al acţiunii şi anume Legea 10/2001 şi Legea 247/2005, iar la data de 06.02.2007 a precizat ca temei al acţiunii art. 6 din  Legea 213/1998, obiectul acţiunii fiind stabilirea modului de preluare de către Statul Român a imobilului, constatarea preluării abuzive de către acesta şi obligarea deţinătorului la restituire.

Avînd în vedere această precizare a acţiunii – a temeiului legal şi obiectului cererii – reclamantul a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj, excepţie ce a fost supusă dezbaterii părţilor, în şedinţa publică din 16.02.2007.

Prin decizia civilă nr. 198/16.02.2007 Tribunalul Dolj a admis exceptia invocată, constatând că reclamantul a formulat  acţiune în constatarea preluării abuzive a imobilului în litigiu şi de restituire a acestuia în temeiul art. 6 din Legea 213/1998 şi că faţă de obiectul acţiunii, astfel cum a fost precizat, competenţa aparţine Judecătoriei Craiova, conform art. 1 pct.1 c.p.civ., nefiind o pricină dată prin lege în competenţa altei instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe  la 27.03.2007.

La data de 21.05.2007 pârâtul C. J. Dolj a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca inadmisibilă.

În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că introducerea acţiunii în constatarea preluării abuzive a imobilului după ce a fost finalizată procedura prevăzută de Legea 10/2001  şi după ce instanţele judecătoreşti s-au pronunţat asupra acestui aspect, este lipsită de temei juridic. A mai arătat pârâtul că prin Dispoziţia nr. 92/20.05.2004 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Dolj a fost respinsă notificarea nr. 1667/N/2001 prin care reclamantul a solicitat restituirea în natură a părţilor de etaj şi pod ale imobilului situat în Craiova, str. Buzeşti nr. 1 şi s-a stabilit acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

Dispoziţia nr. 912/20.05.2004 a fost contestată la Tribunalul Dolj care, prin sentinţa civilă nr. 124/17.03.2005 ,a admis contestaţia formulată şi a dispus restituirea în natură către reclamant a părţilor din etaj şi pod ale imobilului.

Hotărârea Tribunalului Dolj a fost menţinută de Curtea de Apel Craiova prin decizia civilă nr. 2507/10.10.2005 ,această instanţă respingând apelul promovat de Consiliul Judeţean Dolj şi Preşedintele Consiliului Judeţean Dolj.

Sentinţa Tribunalului Dolj a fost executată, reclamantul fiind pus în posesia imobilului.

A mai arătat pârâtul că în ceea ce priveşte pivniţa imobilului, reclamantul, în cadrul contestaţiei împotriva Dispoziţiei nr. 92/20.05.2004 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Dolj, a renunţat la cererea privind restituirea acesteia, arătând că se află în posesia sa, renunţare consemnată în încheierea din data de 27.01.2005 în cadrul dosarului nr. 2354/civ/2004 al Tribunalului Dolj. De asemenea, reclamantul a formulat şi cerere de revizuire pentru aceste aspecte, respinsă de Tribunalul Dolj prin sentinţa civilă nr. 5658/civ/2005, precum şi o cerere de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 124/17.03.2005 de asemenea respinsă.

Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că scara imobilului şi casa scării este în indiviziune cu ceilalţi proprietari ai imobilului, asigurând accesul la etajul I atât pentru partea de imobil deţinută în prezent de către reclamant cât şi pentru spaţiul vecin în partea de Nord, deservind întregul imobil.

Chiar şi în procesul verbal de identificare al imobilului se menţionează în mod expres că fostul garaj a devenit prin transformare casa scării, fiind folosit în comun şi de alţi beneficiari de la etaj.

S-a mai arătat de asemenea, că reclamantul nu a solicitat în temeiul legii nr. 10/2001 restituirea acestor părţi din imobil, iar art. 9 din legea 10/2001 prevede expres că „imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire.”

Art. 6 din Legea nr. 213/1998 putea fi invocat numai în cazul în care nu s-ar fi stabilit deja caracterul preluării imobilului şi numai în măsura în care s-ar mai fi putut cere restituirea imobilului în temeiul Legii nr. 10/2001 sau printr-o acţiune în revendicare, ceea ce în speţa de faţă nu mai este posibil.

În dovedirea susţinerilor din întâmpinare s-a solicitat proba cu acte.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii  nr. 10/2001 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pe dispoziţiile Legii nr. 213/1998.

La solicitarea pârâtului, s-a dispus ataşarea dosarului nr. 2354/civ/2004 al Tribunalului Dolj.

La data de 28.06.2007 instanţa, după punerea în discuţia părţilor a excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii în constatare, a respins excepţia pentru considerentele exprimate în încheierea de şedinţă din aceeaşi dată.

La data de 14.09.2007 reclamantul a depus la dosar raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert Constantin Savu, privind identificarea imobilului în litigiu, individualizarea acestuia cu vecinătăţi şi delimitarea suprafeţelor.

La data de 25.09.2007 pârâtul a depus la dosar obiecţiuni faţă de raportul de expertiză astfel întocmit.

În vederea respectării principiului administrării nemijlocite a probelor, instanţa a dispus efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea topometrie, având ca obiective identificarea şi delimitarea părţilor de imobil predate către reclamant conform sentinţei civile nr. 124/17.03.2005 a Tribunalului Dolj, stabilirea părţilor din imobil care constituie proprietate comună, întocmirea releveului aferent construcţiilor.

A fost desemnat să întocmească raportul de expertiză Spânescu Sergiu.

La data de 14.11.2007 Biroul Local de expertize judiciare a înaintat la dosar raportul de expertiză întocmit de exp. tehnic Spânescu Sergiu, faţă de conţinutul căruia părţile nu au formulat obiecţiuni.

La data de 27.11.2007 pârâtul a depus la dosar Dispoziţia de restituire în natură nr. 574/02.11.2006 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Dolj şi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

La data de 15.01.2008 reclamantul a depus la dosar note de şedinţă prin care a arătat că actele depuse la dosar de pârât reprezintă titlul unei terţe persoane cu care reclamantul nu are nici un  fel de raport juridic, titlul astfel emis neîntinzându-se asupra proprietăţii solicitate de reclamant. Imobilul din  care face parte proprietatea revendicată de reclamant conţine mai multe apartamente şi actele reprezintă titlul de proprietate a unui astfel de apartament, iar titlurile de proprietate nu se suprapun, apartamentele având intrări separate.

A citat reclamantul decizia nr. 125/22.10.1666 dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Brumărescu contra României, arătând că procedura iniţiată de reclamant împotriva statului român nu poate produce efecte decât asupra drepturilor asupra drepturilor şi obligaţiilor acestor părţi.

La data de 22.01.2008, după punerea în discuţia părţilor a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C. J. Dolj, instanţa s-a pronunţat în sensul respingerii acestei excepţii, pentru considerentele expuse în încheierea din aceeaşi dată.

La acelaşi termen de judecată pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în revendicare formulată de reclamant, asupra căreia, după punerea în discuţia părţilor, instanţa a rămas în pronunţare.

Cauza a fost repusă pe rol în temeiul art. 151 cod procedură civilă, pentru a supune dezbaterii în contradictoriu şi a capătului de cerere principal, acela în constatarea preluării abuzive a imobilului, având în vedere că soluţionarea capătului de cerere în revendicare depindea de soluţia pronunţată în acesta.

La data de 05.02.2008, reclamantul a depus la dosar precizare a acţiunii introductive, prin care a arătat că solicită constatarea dreptului de proprietate asupra celor trei încăperi identificate potrivit raportului de expertiză tehnică dispus în cauză.

În baza art. 132 alin. 2 pct. 4 instanţa a luat act de declaraţia verbală a reclamantului privind înlocuirea acţiunii în revendicare cu cea în constatare.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele :

Prin sentinţa civilă nr. 124/17.03.2005 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosar nr. 2354/civ/2004 a fost admisă în parte contestaţia formulată de reclamantul P. F. împotriva dispoziţiei nr. 92/20.05.2004 emisă de Consiliul Judeţean Dolj, a fost anulată dispoziţia atacată  şi s-a dispus restituirea către reclamant a imobilului situat în Craiova, str. F.B. nr.x, compus din 5 camere şi hol de la etajul I, precum şi pod, cu suprafaţa totală utilă de 92,75 mp şi pod cu suprafaţă totală utilă de 23,39 mp, din care camera 1 – 28,03 mp, camera 2 – 15,55 mp, camera 3- 15,16 mp, camera 4 – 14,40 mp, camera 5 – 8,99 mp, hol – 10,67 mp, încăperi pod cu o suprafaţă de 14,40 mp şi respectiv 8,99 mp.

De asemenea, prin dispoziţia nr. 9622/2003 emisă de Primarul Municipiului Craiova, s-a dispus restituirea parţială şi în natură reclamantului a parterului imobilului compus din una cameră având o suprafaţă construită de 43,29 mp, şi teren aferent acesteia, având o suprafaţă totală de 43,29 mp, în indiviziune cu Consiliul Judeţean Dolj.

Totodată, prin dispoziţia sus menţionată – art.4, s-a dispus înaintarea la Consiliul Judeţean Dolj , spre competentă soluţionare dosarul de notificare, privind solicitarea  părţii de imobil aflată în administrarea sa, respectiv pivniţa, etajul şi podul clădirii.

La data de 05.04.2004 s-a întocmit între pârât şi reclamant, procesul verbal nr. 804 privind starea de fapt a imobilului situat în Craiova, str. F.B. nr. X în care s-a reţinut potrivit notei întocmite că „spaţiul solicitat de P.F.  face parte din domeniul public al Judeţului Dolj li se află la etajul I al imobilului, inclusiv podul aferent suprafeţei identificate. Aceasta se compune din patru camere (fost dormitorul nr. 9,8,7,6), bucătărie (nr.4), hol (nr.2), iar casa scării a fost amenajată pe amplasamentul încăperilor nr. 3 şi 5, fosta scară de acces fiind în comun cu proprietatea dţlui D.F.” S-a precizat de asemenea, că pivniţa nu este deţinută de Consiliul Judeţean Dolj.

La data de 13.03.2006 pârâtul Consiliul Judeţean Dol a predat reclamantului conform procesului-verbal încheiat în aceeaşi dată  imobilul identificat potrivit sentinţei civile nr. 124/17.03.2004 a Tribunalului Dolj, sentinţă  rămasă definitivă şi irevocabilă şi adresa Consiliului  Judeţean nr. 1745/2006.

Faţă de aceste aspecte de fapt reţinute, instanţa reţine că reclamantului i-a fost restituite potrivit legii 10/2001 părţi ale imobilului situat în str. Fraţii Buzeşti nr. 1 respectiv : suprafaţa de teren aferentă părţii de construcţie ocupată în indiviziune cu restul suprafeţei, încăperea situată la parter, etajul şi podul aferent acestora.

Analizând actele de preluare ale imobilului în patrimoniul statului, instanţa a reţinut că potrivit actului de vânzare autentificat sub nr. 4977/1948, autorii reclamantului erau proprietarii unui imobil compus din : apartament la etaj cu hol, cinci camere, baie, bucătărie, closet, pod în care se găseşte o cameră, precum şi pivniţă, prăvălie cu pivniţă şi garaj situat în curte, sub apartamentul menţionat iniţial.

Imobilul astfel descris, a fost preluat de către Stat în baza Decretului nr. 92/1950, însă preluarea nu s-a făcut cu respectarea acestor dispoziţii legale, întrucât bunicii reclamantului – defuncţii M. I. şi M. F. au făcut parte din categoria persoanelor exceptate de la naţionalizare. Aceste aspecte rezultă din considerentele sentinţei civile nr. 124/17.03.2005 pronunţată de Tribunalul Dolj, care a constatat preluarea abuzivă a părţilor de etaj şi pod -  revendicate de reclamant.

Instanţa a apreciat că, în fapt, caracterul abuziv al preluării la stat trebuie recunoscut şi celorlalte părţi ale imobilului care nu au fost revendicate în cadrul dosarului nr. 2354/civ/2004 al Tribunalului Dolj.

Potrivit art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.

Reglementarea pe care o consacră textul citat porneşte de la constatarea că, în lumina principiilor juridice unanim cunoscute, categoria de bunuri la care se referă articolul menţionat aparţin în proprietate Statului Român, numai dacă aceste bunuri au fost dobândite cu respectarea condiţiilor enunţate de textul examinat.

În caz contrar, în situaţia imobilelor preluate de stat fără respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat, dreptul de proprietate al persoanei fizice nu a fost legal desfiinţat, iar statul nu a devenit un adevărat proprietar.

Această constatare reprezintă o prerogativă pe deplin compatibilă cu competenţa instanţelor judecătoreşti de a stabili, în fiecare caz în parte, valabilitatea actului de preluare şi dacă, la speţa dedusă judecăţii, prevederile Decretului nr.92/1950 erau în concordanţă cu reglementările amintite.

Astfel, în anul 1950, când imobilul aparţinând autorilor menţionaţi a fost naţionalizat, era în vigoare Constituţia din 1948, care, în art.8 prevedea că proprietatea particulară şi dreptul de moştenire erau garantate, iar proprietatea particulară agonisită prin muncă şi economisire se bucură de o protecţie specială.

Nu se poate afirma, în speţa dedusă judecăţii, că Decretul nr.92/1950 a constituit un mijloc legal de dobândire a proprietăţii imobilului, cât timp din interpretarea prevederilor art.480 Cod civil rezultă că proprietatea este dreptul unei persoane de a se folosi de un bun, de a-i culege fructele şi de a dispune de el, iar potrivit art.481 din acelaşi Cod, nimeni nu poate fi silit de a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire.

De aceea, trecerea bunului imobil în proprietatea statului s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale amintite, conferind caracter abuziv măsurii de naţionalizare, astfel că titlul statului emis cu încălcarea legii nu poate fi considerat valabil, , dispoziţiile legale citate, în vigoare la data naţionalizării, fără a face deosebire cu privire la destinaţia pe care o aveau imobilele, garantau şi proteguiau proprietatea particulară agonisită prin muncă şi economisire.

Faţă de cele ce preced, se constată că statul nu a devenit titularul unui drept real cu privire la părţile de imobil constând în pivniţă şi garaj – transformat în perioada regimului comunist în casă a scării.

În consecinţă, având în vedere şi concluzia instanţei care a soluţionat litigiul de la data introducerii acţiunii în revendicare de către reclamant, privind lipsa titlului valabil al statului asupra imobilului în litigiu, instanţa va constata că reclamantul nu a pierdut niciodată proprietatea asupra imobilului în litigiu.

Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, casa scării este situată pe locul celor două anexe gospodăreşti  (hol şi baie) şi este în posesia reclamantului. Pe baza constatărilor expertului instanţa a respins susţinerile pârâtului privind afectarea casei scării accesului la etaj al proprietăţilor vecine, având în vedere că intrările necesare accesului acestor proprietari există dar au fost încuiate de fostul proprietar – INVEST Dol, acestea deservind cele două corpuri de proprietate, cât şi accesul în podurile aferente acestora.

În ceea ce priveşte cele două pivniţe menţionate în contractul de vânzare-cumpărare nr.4977/1948, instanţa a reţinut că potrivit constatărilor expertului tehnic Spânescu Sergiu, acestea sunt situate sub apartamentul restituit în baza dispoziţiei Primarului Mun. Craiova, accesul fiind realizat printr-o scară interioară.

Potrivit art. 111 cod procedură civilă, „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”.

Analizând condiţiile de admisibilitate ale acţiunii în constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu prin prisma dispoziţiei legale sus citate, instanţa reţine că reclamantul, în calitate de moştenitor al proprietarilor F.I M. şi I.M.  jutifică dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, conform celor ce preced, configuraţia actuală a acestuia fiind rezultată ca urmare a modificărilor operate în perioada regimului comunist, la imobilul preluat de la aceştia.

Nu în ultimul rând instanţa a reţinut în cauză aplicabilitatea dispoziţiilor art. 9 din legea 10/2001 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a constatat că reclamantului i s-a restituit întreg imobilul aparţinând autorilor săi, în starea în care acesta se afla la data cererii de restituire, însă titlurile de proprietate obţinute potrivit legii 10/2001 – Dispoziţia Primarului Municipiului Craiova şi sentinţa civilă 124/17.03.2005 nu exprimă în totalitate acest drept, fapt pentru care, reclamantul are interesul constatării existenţei acestuia, potrivit art. 111 cod procedură civilă.

De asemenea, instanţa a reţinut şi inexistenţa la îndemâna reclamantului a acţiunii în realizare, având în vedere pe de o parte împrejurarea că se află în posesia părţilor de imobil în litigiu, cât şi faptul că a fost epuizată procedura prevăzută de legea 10/2001, revendicarea fiind inadmisibilă în acest context.

Pentru considerentele ce preced, instanţa va admite acţiunea precizată, şi va constata preluarea abuzivă în patrimoniul Statului, a părţilor de imobil constând în casa scării interioară, pivniţă 1+2,  aferente imobilului situat în Craiova, str. P.M. nr. 4, identificate potrivit releveelor anexă la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic Spânescu Sergiu precum şi  existenţa dreptului de proprietate al reclamantului asupra  părţilor de imobil constând în casa scării interioară, pivniţă 1+2,  aferente imobilului situat în Craiova, str. P.M. nr. 4, identificate potrivit releveelor anexă la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic Spânescu Sergiu.