JUDECĂTORIA COSTEŞTI
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 592/ 06 iunie 2011
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul I C şi pe
pârâtul A R, având ca obiect „pretenţii”.
INSTANŢA:
Deliberând asupra cauzei de faţă,instanţa constată următoareşle:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 10.02.2011
sub nr. 319/214/2011, reclamantul I C a chemat în judecată pe pârâtul A R
solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea
pârâtului la plata sumei de 65.100 lei reprezentând diferenţă sumă de bani
împrumutată prin intermediul contractului de împrumut încheiat la data de
24.09.2010.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 24.09.2010 a dat
împrumut pârâtului suma de 105.000 lei, fiind încheiat la această un contract de
împrumut. Pârâtul s-a obligat să-i restituie suma până cel mai târziu la
30.11.2010. În data de 31.12.2010 i-a restituit prin ordin de plată suma de
39.900 lei, rămânând neachitată diferenţa de 65.100 lei.
A menţionat reclamantul că deşi i-a solicitat pârâtului de mai multe ori
să-i restituie toată suma împrumutată, acesta nu i-a restituit diferenţa solicitată
prin acţiune.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art 1576, 1584 – 1586 Cod civil.
În dovedirea cererii, au fost anexate în copie contract de împrumut şi
ordin de plată numerar din data de 31.12.2010.
Cererea nu a fost timbrată , petentului fiindu-i încuviinţată cererea de
acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de plata sumei de 2913
lei stabilită cu titlu de taxă judiciară de timbru.
La termenul de judecată din data de 04.04.2011, pârâtul a depus întâmpinare
şi cerere reconvenţională.
Prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii reclamantului, arătând că
nu numai că nu îi datorează acestuia nicio sumă de bani, ci acesta îi datorează o
sumă multa mai mare întrucât prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în
convenţii i-a produs sie şi soţiei sale un prejudiciu de 177.904,16 lei aşa cum
rezultă din derularea contractelor pe care le-a încheiat cu acesta, respectiv
contract de cesiune de părţi sociale şi contract de împrumut, cu cheltuieli de
judecată.
A arătat pârâtul că la data de 24.09.2010 alături de soţia sa a încheiat cu
reclamantul un contract de cesiune a părţilor sociale, redactat de av. Florescu
Elena, membră a Baroului Argeş. Contractul a avut ca obiect transmiterea din
proprietatea reclamantului în proprietatea cesionarilor a unui număr de 35.502
părţi sociale, reprezentând 100% din capitalul social al SC GILDOB STAR
COMPANY S.R.L.
La data de 27.12.2010 a fost încheiat noul act constitutiv al societăţii, aşa
numitul act adiţional la actul constitutiv iniţial, fiind achitat în întregime preţul
total stabilit pentru părţile sociale, de 355.020 lei RON.
După data de 04.01.2011 s-a înregistrat noul certificat de înregistrare al
societăţii , administrator devenind numitul G M.
A susţinut pârâtul că după această dată a aflat că reclamantul i-a înşelat
producându-le un mare prejudiciu în sensul că i-a dus în eroare cu privire la
inexistenţa datoriilor societăţii.
În continuare, pârâtul a menţionat datoriile pe care le-a achitat din banii
proprii. Prejudiciul pe care i l-a produs reclamantul se ridică la suma de
177.904,16 lei.
A mai precizat pârâtul că nu înţelege să-i achite restul de împrumut
reclamantului până în momentul în care acesta nu va acoperi prejudiciul produs,
suma pe care acesta i-o datorează fiind cu mult mai mare.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art 115 C.pr.civ.
Prin cererea reconvenţională formulată la aceeaşi dată, pârâtul a solicitat
ca reclamantul să fie obligat să-i plătească diferenţa dintre restul de împrumut
neachitat şi suma de 177.904,16 lei, prejudiciu produs de acesta, pentru aceleaşi
motive de fapt.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art 969 Cod civil.
În dovedirea cererii reconvenţionale, pârâtul a propus probele cu acte,
interogatoriul pârâtului şi eventual expertiză contabilă.
Au fost ataşate cererii, în copie, înscrisuri ( filele 22-53).
La data de 23.05.2011 ( fila 59), pârâtul a depus o precizare la cererea
reconvenţională , prin care a indicat suma pe care i-a datorează reclamantul ca
fiind 112.904,16 lei.
A menţionat că s-a angajat să îi achite reclamantului suma de 105.000 lei
care în realitate nu sunt bani împrumutaţi, ci o diferenţă de preţ pentru
tranzacţie de cesiune pe care a fost nevoit să o accepte în mod separat. Din
această sumă a achitat 40.000 lei, rămânând un rest de 65.000 lei. Scăzând
această sumă din prejudiciul produs şi identificat până în prezent rezultă o
diferenţă de 112.904,16 lei pe care i-a datorează reclamantul.
Cererea reconvenţională astfel cum a fost precizată nu a fost timbrată.
Prin încheierea de şedinţă din data de 23.06.2011 instanţa a dispus
disjungerea cererii reconvenţionale formulate de pârât astfel cum a fost
precizată , calificând-o ca fiind o cerere comercială.
Instanţa a încuviinţat şi administrat în cauză proba cu înscrisuri
propusă de reclamant şi proba cu interogatoriul pârâtului pusă în discuţie din
oficiu.
Analizând ansamblul materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine
următoarele:
La data de 24.09.2010, între reclamant şi pârât s-a încheiat un contract de
împrumut pentru suma de 105.000 lei.
Pârâtul a recunoscut în cuprinsul întâmpinării încheierea contractului de
împrumut , poziţia de recunoaştere a acestui fapt fiind menţionată şi în cadrul
răspunsului la interogatoriu (întrebarea nr. 1)..
Astfel cum rezultă din ordinul de plată numerar din data de 31.12.2010
depus în copie la fila 3 şi din răspunsurile pârâtului la interogatoriu, în
executarea acestui contract acesta a plătit reclamantului la data de 31.12.2010
suma de 39.900 lei.
Nici prin întâmpinare şi nici prin cererea reconvenţională pârâtul nu a
negat existenţa contractului de împrumut, recunoscând la interogatoriu că a
semnat acest contract, ci a contestat numai forma acestui înscris şi valabilitatea
acestuia ca instrumentum probationem, invocând lipsa datei certe, lipsa menţionării
în litere a sumei şi inexistenţa formulei bun şi aprobat.
În privinţa datei certe instanţa reţine că lipsa acesteia nu poate
reprezenta un argument pentru nevalabilitatea înscrisului,data nefiind o
condiţie de valabilitate a înscrisului sub semnătură privată .
Referitor la forţa probantă a înscrisului depus în copie la fila 2 care
materializează convenţia părţilor, instanţa reţine că fiind vorba despre o sumă
de bani care depăşeşte suma de 250 lei ( art.1192 Cod civil) dovada se putea
face prin înscris autentic sau prin înscris sub semnătură privată.
În speţă, înscrisul doveditor al contractului pentru a avea forţă probantă
ca înscris sub semnătură privată trebuia să fie scris în întregime de către
împrumutat sau cel puţin acesta să adauge la finele contractului cuvintele „
bun şi aprobat” arătând în litere suma şi apoi să semneze ( art 1180 Cod civil).
Înscrisul depus în copie la fila 2 nu este scris de pârât şi nici nu respectă
dispoziţiile art 1180 Cod civil astfel că nu i se poate recunoaşte forţa probantă
a înscrisului sub semnătură privată, dar valorează început de dovadă scrisă, în
privinţa diferenţei de împrumut neachitat, în sumă de 65100 lei.
În considerarea acestor aspecte şi reţinând că pârâtul nu a contestat
existenţa actului juridic ca negotium juris şi chiar a achitat o parte din suma
împrumutată şi a motivat în întâmpinare şi cererea reconvenţională că
reclamantul îi datorează o sumă de bani calculată ca diferenţă dintre datoriile
plătite şi suma de 65000 lei pe care i-ar datora-o reclamantului , în cauză se
naşte prezumţia simplă că pârâtul a împrumutat de la reclamant suma de
105.000 lei.
Totodată, din întâmpinarea depusă de pârât reiese că acesta ar fi achitat
integral reclamantului suma de 355.020 lei reprezentând preţul total stabilit
pentru părţile sociale, astfel că susţinerea sa conform căreia suma de 105.000 lei
nu ar reprezenta bani împrumutaţi , ci o diferenţă de preţ pentru tranzacţia de
cesiune este neîntemeiată.
În consecinţă, având în vedere considerentele mai sus expuse, precum şi
dispoziţiile art 1578, 1587 şi 969 Cod civil, instanţa va admite cererea şi va
dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 65100 lei către reclamant
reprezentând împrumut neachitat.
În temeiul art 274 C.pr.civ. va obliga pârâtul să plătească reclamantului
cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat
conform chitanţei depuse la dosar.
În conformitate cu dispoziţiile art 18 din OUG nr.51/2008 , pârâtul va fi
obligat să plătească către stat suma de 2913 lei reprezentând ajutor public
judiciar acordat petentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite acţiunea reclamantului I C, domiciliat în comuna Suseni, sat
Cerşani, judeţul Argeş, formulată împotriva pârâtului A R, domiciliat în comuna
Recea, sat Recea, judeţul Argeş.
Obligă pârâtul să restituie reclamantului suma de 65.100 lei acordată cu
titlu de împrumut.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă
de 500 lei.
Obligă pârâtul la plata sumei de 2913 lei către stat reprezentând ajutor
public judiciar acordat reclamantului.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 06 iunie 2011.
29.06.2011/4 ex.
Tribunalul Vaslui
constatare nulitate act juridic – act de donaţie
Judecătoria Zimnicea
aplicare amendă civilă - art.580 3 c.p.c.
Tribunalul Dolj
Plângere împotriva încheierii de carte funciară, acţiune pauliană, efect de inopozabilitate
Tribunalul Brașov
Acţiune în anulare acte executare
Tribunalul Vâlcea
Acţiune în constatare. Admisibilitate. Calitate procesuală pasivă. Prescripţia dreptului la acţiune. Stabilirea cadrului procesual. Temeinicia cererii. Caracterul declarativ al acţiunii în constatare.