Penal. coliziune de autovehicule. solutionarea laturii civile in cazul unor culpe concurente la producerea accidentului

Sentinţă penală din 03.04.2009


 

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, înregistrat pe rolul acestei instanţe  ,  s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului TG pentru săvârşirea a două infracţiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184, alin.2 şi 4, Cod penal şi art. 184, alin.1 şi 3, Cod penal ambele cu aplicarea art. 33 lit. b, Cod penal şi a inculpatului PC pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184, alin.2 şi 4, Cod penal.

Prin actul de sesizare a instanţei se reţine că cei doi  inculpaţi  la data de 26.09.2004 au produs pe DN 1B, din culpă comună, un accident rutier în care partea vătămată IGP a suferit leziuni traumatice  vindecabile în 145-150 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul TG  a produs, în aceleaşi împrejurări vătămarea corporală şi a inculpatului PC, care a suferit leziuni traumatice vindecabile în 20-25 zile de îngrijiri medicale şi care nu i-au pus viaţa  în primejdie.

În cauză a fost introdus şi BG, parte responsabilă civilmente, fiind proprietarul camionului condus de TG, care efectua un transport pe ruta Breaza –Buzău la cererea şi în interesul proprietarului camionului. La audierea sa BG s-a constituit parte civilă cu suma de  8.000 lei, daune materiale pentru cheltuielile legate de reparaţia camionului avariat în accident.

Audiată în cauză partea vătămată IGP a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 30.000 lei daune morale şi 20.000 lei daune materiale.

Audiat în cauză, inculpatul-parte vătămată PC  a recunoscut săvârşirea faptei pentru care este trimis în judecată şi a descris pe scurt modalitatea  producerii acesteia iar pe calitatea de parte vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă.

Inculpatul TG nu a recunoscut săvârşirea faptei şi a precizat că nu se face vinovat de producerea accidentului, singurul vinovat fiind doar celălalt inculpat care a adormit la volan şi a intrat în camionul care era oprit şi semnalizat luminos corespunzător.

În cauză au fost audiaţi toţi martorii din acte, respectiv  CC, CA, CG, HC, CG şi CR. La propunerea părţii vătămate au fost audiate martorele VAM şi MGE, iar la propunerea inculpatului TG a fost audiat martorul CV.

La solicitarea părţii responsabile civilmente BG s-a efectuat o expertiză tehnică-auto pentru evaluarea cheltuielilor  de manoperă  şi materiale necesare pentru reparaţia autocamionului avariat în urma accidentului.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa  reţine următoarele:

 În seara zilei de 26.09.2004, pe timp de ploaie, partea vătămată IGP şi inculpatul-parte vătămată PC se deplasau cu autoturismul Skoda Octavia, care rula cu o viteză de 90-100 km/h,  pe ruta Mizil-Buzău, autoturismul fiind condus de PC. Partea vătămată IGP ocupa locul din dreapta faţă al autoturismului şi nu purta centura de siguranţă.

Pe raza comunei Săhăteni, în satul Istriţa de Jos (km 54+100) pe banda de circulaţie pe direcţia Mizil-Buzău, staţiona, fără a fi semnalizat corespunzător, autocamionul marca Roman, care fusese condus de inculpatul TG şi care oprise pentru a remedia o defecţiune la sistemul de alimentare cu carburant.

În aceste condiţii, descrise mai sus, autoturismul Skoda Octavia a lovit camionul staţionat în partea din spate a acestuia.

În urma coliziunii partea vătămată, IGP, a suferit leziuni ce au necesitat un număr de 145-150 zile de îngrijiri medicale, fără ca viaţa să-i fie pusă în primejdie, aşa cum rezultă din adresa emis de Serviciul judeţean de Medicină Legală Braşov. Şi inculpatul parte vătămată PC a suferit leziuni ce au necesitat un număr de 20-25 zile de îngrijiri medicale, fără ai fi pusă viaţa în primejdie, aşa cum rezultă din adresa a Serviciului judeţean de Medicină Legală Buzău.

Situaţia de fapt astfel reţinută s-a stabilit prin coroborarea declaraţiilor celor doi inculpaţi  cu  toate celelalte probe administrate în cauză respectiv, declaraţiile martorilor CC, CA  şi CV, care au văzut camionul staţionat şi care nu avea luminile de semnalizare aprinse. Declaraţiile martorilor CG şi CR urmează a fi înlăturate din sistemul probator deoarece se referă la alt moment  din ziua respectivă şi anume la momentul plecării din localitatea Breaza  şi nu au putu oferi concluzii certe cu privire la faptul că la momentul staţionării luminile de semnalizare erau aprinse. La stabilirea situaţiei de fapt arătată mai sus s-a avut în vedere şi concluziile raportului de expertiză tehnică-auto, expert EI din care rezultă că autoturismul Skoda circula la momentul impactului cu o viteză de 90-100 km/h.  Pe baza probelor şi argumentelor arătate mai sus instanţa va înlătura apărarea inculpatului TG, conform căreia vinovat de producerea accidentului se face numai inculpatul-parte vătămată PC.

Culpa inculpatului TG constă în faptul că acesta a încălcat prevederile art. 176, alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, prin aceea că staţionat cu camionul pe un drum naţional, neiluminat, într-o zonă în care nu era posibilă scoaterea acestuia de pe partea carosabilă, fără ca acesta să fie semnalizat cu lanternele de poziţie.

Culpa inculpatului-parte vătămată PC  constă în faptul că acesta a încălcat prevederile art. 155, alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, prin aceea că circula în condiţii de noapte, pe ploaie, în localitate cu o viteză de 90-100 km/h, cu mult peste viteza maximă admisă.

În drept, fapta inculpatului  TG care a staţionat cu autovehicolul pe un  drum naţional, fără ca acesta să fie corespunzător semnalizat  luminos şi prin aceasta a produs un accident rutier din care a rezultat vătămarea corporală a două persoane, care au necesitat  pentru vindecarea leziunilor suferite un număr de 145-150 zile şi respectiv 20-25 zile de îngrijiri medicale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 184, alin.2 şi 4, Cod penal şi  respectiv art. 184, alin.1 şi 3, Cod penal.

În drept, fapta inculpatului-parte vătămată  PC care a condus imprudent un autoturism pe un drum naţional, în interiorul unei localităţi, cu o viteză de 90-100 km/h  şi prin aceasta a produs un accident rutier din care a rezultat vătămarea corporală a unei persoane, care a necesitat  pentru vindecarea leziunilor suferite un număr de 145-150 zile îngrijiri medicale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 184, alin.2 şi 4, Cod penal .

Faţă de situaţiile de fapt şi de drept reţinute, instanţa, reţinând vinovăţia inculpatului  TG îl va condamna pe acesta, în baza art. 184, alin.2 şi 4, Cod penal,  la o pedeapsă de  5 luni închisoare pentru  infracţiunea de vătămare corporală din culpă săvârşită în dauna părţii vătămate IPG, în data de 26.09.2004, iar în baza art. 184, alin.1 şi 3 , Cod penal,  la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru  infracţiunea de vătămare corporală din culpă săvârşită în dauna inculpatului-parte vătămată PC, în data de 26.09.2004.

La dozarea pedepselor instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72, Cod penal  şi anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările săvârşirii faptei, gradul de pericol social concret al faptei, dar şi persoana inculpatului care se află  la prima incidenţă cu legea penală.

În aceste condiţii instanţa va reţine în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante  prevăzute de art. 74, alin. 1, lit.a, Cod penal şi va da eficienţă dispoziţiilor art. 76, alin. 1, lit.e, Cod penal.

În baza art. 33, lit. a, Cod penal constată că cele două infracţiuni sunt concurente şi în baza art. 34, alin. 1, lit. b, Cod penal contopeşte cele două pedepse aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare.

În baza art. 71, Cod penal  instanţa va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit.a, b, c, Cod penal.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa apreciază că scopul acesteia poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, deoarece inculpatul se află la prima incidenţă cu legea penală, a realizat pericolul faptei sale şi fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81,Cod penal va dispune suspendarea condiţionată a  executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 5 luni, stabilit în condiţiile art. 82, Cod penal.

În baza art. 71, alin.5, Cod penal instanţa va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, prevăzută de art. 64, alin.1, lit. a, b, c, Cod penal,  pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 359, Cod procedură penală, instanţa va atrage atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 83, Cod penal a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiţionate a pedepsei aplicate prin prezenta sentinţă şi executarea ei alături de o nouă pedeapsă aplicată pentru o altă infracţiune săvârşită cu intenţie înăuntrul termenului de încercare.

Faţă de situaţiile de fapt şi de drept reţinute, instanţa, reţinând vinovăţia inculpatului  PC  îl va condamna pe acesta, în baza art. 184, alin.2 şi 4, Cod penal,  la o pedeapsă de  5 luni închisoare pentru  infracţiunea de vătămare corporală din culpă  săvârşită în dauna părţii vătămate IPG, în data de 26.09.2004,

La dozarea pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72, Cod penal  şi anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările săvârşirii faptei, gradul de pericol social sporit al faptei generat de viteza cu care circula, dar şi persoana inculpatului care a avut o poziţie sinceră pe toată durata desfăşurării procesului penal, este student şi a recunoscut săvârşirea faptei, aflându-se la prima incidenţă cu legea penală.

În aceste condiţii instanţa va reţine în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante  prevăzute de art. 74, alin. 1, lit.a, Cod penal şi va da eficienţă dispoziţiilor art. 76, alin. 1, lit.e, Cod penal.

În baza art. 71, Cod penal  instanţa va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit.a, b, c, Cod penal.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa apreciază că scopul acesteia poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, deoarece inculpatul se află la prima incidenţă cu legea penală, a realizat pericolul faptei sale, se află în continuarea studiilor şi fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81,Cod penal va dispune suspendarea condiţionată a  executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 5 luni, stabilit în condiţiile art. 82, Cod penal.

În baza art. 71, alin.5, Cod penal instanţa va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, prevăzută de art. 64, alin.1, lit.a, b, c, Cod penal,  pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 359, Cod procedură penală, instanţa va atrage atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 83, Cod penal a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiţionate a pedepsei aplicate prin prezenta sentinţă şi executarea ei alături de o nouă pedeapsă aplicată pentru o altă infracţiune săvârşită cu intenţie înăuntrul termenului de încercare.

În latură civilă partea vătămată IGP a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 30.000 lei daune morale pentru suferinţa produsă  şi 20.000 lei daune materiale reprezentând cheltuielile legate de tratamentul aplicat, cheltuielile de transport la o clinică în Bucureşti efectuate săptămânal timp de 3 luni şi apoi la două săptămâni şi cele legate de alimentaţie necesară pe timpul tratamentului, alimentaţie bazată doar pe semilichide.

Din probele administrate, declaraţiile martorilor, VAM şi MGE şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei ( bonuri fiscale de achiziţionare alimente şi medicamente, bilete de tren şi documente de plată a unor analize medicale, scadenţar împrumut bancar) rezultă că partea vătămată  a efectuat cheltuielile arătate în declaraţia sa, în cuantum de 20.000 lei. Şi cererea părţii vătămate de obligare a inculpaţilor la 30.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale este îndreptăţită, având în vedere numărul mare de zile de îngrijiri medicale, de disconfortul produs de leziunile suferite care au necesitat intervenţii chirurgicale şi o perioadă destul de lungă de alimentaţie semilichidă, care au determinat schimbarea stilului obişnuit de viaţă al acesteia.

Instanţa, apreciază că la producerea rezultatului periculos şi implicit şi a prejudiciului suferit a contribuit în proporţie de 20% şi culpa părţii vătămate care nu purta centura de siguranţă, ignorând în acest fel obligaţia legală ce le revenea pasagerilor din autoturisme conform art. 126, alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002. În aceste condiţii, reţinând şi culpa părţii vătămate, instanţa va admite, numai în parte pretenţiile acesteia (diminuându-le cu cota sa de contribuţie) şi în baza art. 14, alin. 3, lit. b şi alin 5, Cod procedură penala  cu referire la art. 998, 1000, alin.3, şi 1003, Cod civil  va obliga inculpaţii TG şi PC, în solidar între ei, la 16.000 lei  despăgubiri civile reprezentând daune materiale şi 24.000 lei despăgubiri civile reprezentând daune morale către partea vătămată IGP, inculpatul TG, la rândul său, în solidar cu partea responsabilă civilmente BG, iar inculpatul PC, la rândul său, împreună cu asigurătorul SC UNITA SA.

Solidaritatea dintre cei doi inculpaţi este dată de aplicarea dispoziţiilor art. 1003, Cod civil.

Faţă de  obligaţiile legale încălcate de cei doi inculpaţi, instanţa stabileşte o contribuţie de 30 % a inculpatului TG şi o contribuţie de 70 % a inculpatului PC la producerea accidentului generator de prejudicii materiale şi morale, proporţie ce va fi avută în vedere şi la aplicarea regulilor privind solidaritatea inculpatului TG cu partea responsabilă civilmente BG care este dată de aplicarea dispoziţiilor art. 1000, alin. 3, Cod civil şi care va răspunde în solidar cu acesta numai în limita de 30 % din obligaţia de mai sus. Societatea de asigurări, SC UNITA SA, va răspunde împreună cu inculpatul PC în baza dispoziţiilor  Legii nr. 136/1995 şi a poliţei de asigurare, valabilă până la 31 dec. 2004 numai în limita de 70 % din obligaţia de mai sus.

Instanţa va lua act că inculpatul-partea vătămată PC, Spitalul Clinic de Urgenţă şi Spitalul Clinic de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială „Prof. Dr. Dan Theodorescu „nu s-au constituit parte civilă.

În baza art. 14, alin. 3, lit. b, Cod procedură penala  cu referire la art. 998, 1000, alin.3, şi 1003, Cod civil instanţa va obliga inculpatul TG în solidar cu partea responsabilă civilmente BG la 63 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Judeţean reprezentând obligaţia sa, în raport de cota sa de contribuţie la producerea prejudiciului ce constă în cheltuieli de spitalizare efectuate de spital cu ocazia internării  inculpatului-parte vătămată PC.

Partea responsabilă civilmente BG s-a constituit parte civilă la rândul său cu suma de 8000 lei despăgubiri materiale pentru cheltuielile de manoperă şi materiale necesare reparării avariilor produse camionului, proprietatea sa, implicat în accident. Din expertiza tehnico auto rezultă că valoarea totală a devizului de reparaţie al camionului ( cheltuieli de manoperă şi materiale) este de 57.616 lei, iar raportat la uzura de 80% a camionului , aceasta este de numai 18.183,2 lei. Având în vedere că partea civilă BG şi-a majorat câtimea pretenţiilor în urma expertizei şi că s-a constituit parte civilă numai împotriva inculpatului-parte vătămată PC, instanţa va admite numai în parte  acţiunea civilă formulată de aceasta şi în raport de contribuţia inculpatului-parte  vătămată la producerea accidentului, în baza art. 14, alin. 3, lit. b, Cod procedură penala  cu referire la art. 998, 1000, alin.3,  Cod civil îl va obliga pe acesta împreună cu asigurătorul  SC UNITA SA la 12.728 lei despăgubiri civile către partea civilă BG.

În baza art. 193, Cod procedură penală, instanţa în raport de contribuţia fiecăruia, va obliga  inculpaţii TG şi PC, în solidar între ei, la 1136 lei  cheltuieli judiciare către partea vătămată IGP, inculpatul TG, la rândul său, în solidar cu partea responsabilă civilmente BG, aceasta numai în limita de 30 % din obligaţia de mai sus, cheltuielile judiciare respective reprezentând onorariile de apărător achitate de partea vătămată atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească.

În baza art. 193, Cod procedură penală, instanţa, în raport de contribuţia acestuia, va obliga inculpatul-parte vătămată PC la 320 lei cheltuieli judiciare către partea civilă BG, reprezentând parte din onorariul expertului tehnic achitat conform chitanţei în valoare de 400 lei.

Faţă de culpa infracţională a inculpatului TG, instanţa, în baza art. 191, Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente BG, la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.

Faţă de culpa infracţională a inculpatului-parte vătămată PC, instanţa, în baza art. 191, Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.

 

 

1