Constatare nulitate absolută contractului de întreţinere, rezilierea contractului de întreţinere

Reclamanta a investit instanţa, în principal, cu o acţiune de constatare a nulităţii absolute parţiale a contractului de întreţinere, solicitând să se constate nulitatea contractului şi nu anularea acestuia, constatarea nulităţii absolute parţiale fiind solicitată şi prin calea de atac declarată împotriva sentinţei civile nr. 1815/22.09.2008, cât şi prin concluziile scrise depuse la data de 22.02.2010, invocând disp. art. 948 pct. 1 şi 2, art. 960, respectiv lipsa discernământului în momentul încheierii contractului de întreţinere. În subsidiar, a solicitat rezilierea contractului de întreţinere menţionat, pentru cota indiviză a reclamantei, invocând neexecutarea obligaţiei de întreţinere.

Obligaţia de întreţinere fiind indivizibilă atât activ, cât şi pasiv, neexecutarea faţă de unul dintre creditori poate determina rezoluţiunea întregului contract, iar în pro parte, pentru cota parte din bun ce a aparţinut creditorului faţă de care obligaţia nu a fost executată sau proporţional cu numărul debitorilor neîntreţinuţi.

Instanţa a respins acţiunea reclamantei ce a beneficiat de apărare calificată, cererea de constatare a  nulităţii absolute a contractului fiind apreciată ca inadmisibilă, lipsa discernământului în momentul încheierii contractului de întreţinere fiind sancţionată cu nulitatea relativă.

Faţă de indivizibilitatea obligaţiei de întreţinere, reţinută şi prin decizia de casare şi cererea reclamantei de reziliere a contractului  doar pentru cota parte ce i-a aparţinut, principiul disponibilităţii, şi faptul că instanţa nu poate acorda mai mult decât s-a cerut (plus petita) a fost respins şi acest petit, cu consecinţa respingerii cererii de intervenţie formulată în interesul reclamantei  şi s-a luat act de renunţarea pârâţilor-reconvenţionali la judecarea cererii reconvenţionale.

Domenii speta

Spete similare