Hotarare act autentic

Hotarare act autentic.

Prin cererea înregistrată sub nr.5468/207/2007 s-a promovat acţiune in constituire de drepturi de către reclamantul D.I. in contradictoriu cu paratul B.C.

In motivarea acţiunii reclamantul arata faptul ca printr-un act sub semnătura privata a cumpărat de la parat la data de 03.11.2003 o suprafaţa de teren de 0,50 ha de teren arabil extravilan.

Preţul vânzării a fost stabilit de comun acord si a fost achitat chiar in momentul semnării chitanţei, după cum, de altfel chiar din momentul in care s-a încheiat chitanţa reclamantul a intrat in posesia terenului.

Arata reclamantul ca deşi a depus toate diligentele de a perfecta actele prin încheierea unui act autentic de vânzare cumpărare paratul refuza sa se prezinte la notariat.

Pentru aceste motive solicita sa se pronunţe o hotărâre care sa tina loc de act autentic de vânzare cumpărare dat fiind refuzul vânzătorului promitent de a se prezenta la notariat.

Acţiunea a fost întemeiata in drept pe dispoziţiile art.1073, 1077 Cod civil si dispoziţiile Legii nr.247/2005.

 Paratul nu s-a prezentat la judecarea cauzei si nici nu a formulat întimpinare.

Prin sentinţa civila nr.365/2008 Judecătoria Caracal a admis acţiunea promovata de reclamant, a constatat intervenita vânzarea – cumpărarea terenului de 0,50 ha individualizata in acţiune de reclamant, hotărârea  pronunţată urmând sa tina loc de act autentic de vânzare cumpărare.

In motivarea sentinţei se retine faptul ca înscrisul sub semnătura privata încheiat de reclamant şi pârât are valoarea unui antecontract de vânzare – cumpărare aşa încât, dacă una dintre părţi refuza încheierea actului in forma autentica cealaltă este îndreptăţita sa pretindă instanţei suplinirea consimţământului la vânzare.

De altfel retine prima instanţa ipoteza refuzului este reglementata in mod expres de art. 5 alin. 2 Titlul X din Legea nr.247/2005 dispoziţii potrivit cărora in măsura in care după încheierea unui antecontract una dintre părţi refuza încheierea actului in forma autentica cealaltă se poate adresa instanţei competente pentru a pronunţa o hotărâre care sa tina loc de act autentic de vânzare – cumpărare.

S-a reţinut ca antecontractul încheiat de părţi îndeplineşte toate condiţiile de validitate ale unei convenţii iar refuzul paratului de a perfecta actul autentic este nejustificat.

Împotriva sentinţei au declarat recurs recurenţii N.Z. si N.I.

In motivarea recursului recurenţii arata ca in cursul anului 2002 au încheiat la rândul lor un act sub semnătura privata cu paratul prin care acesta se obliga să le vândă terenul de 0,50 ha identificat in dispozitivul sentinţei recurate.

Prin urmare paratul a promis ca le va vinde acelaşi teren pentru care reclamantul a pornit acţiunea care a fost soluţionata de Judecătoria Caracal prin sentinţa recurată.

Apreciază recurenţii ca sentinţa pronunţata de Judecătoria Caracal le aduce atingere dreptului de proprietate aşa incit se impune casarea sentinţei si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a avea posibilitatea de a formula cerere de intervenţie si de se apăra in mod corespunzător.

Recursul a fost motivat in drept fiind invocate dispoziţiile art.304 Cod procedura civila.

Aceeaşi recurenţi au formulat si cerere de intervenţie in interes propriu.

In motivarea cererii de intervenţie arata faptul ca sunt posesorii terenului individualizat in sentinţa civila nr.365/2008 pronunţata de  Judecătoria Caracal.

Susţin intervenienţii ca s-au comportat ca nişte adevăraţi proprietari in ceea ce priveşte terenul ce face obiectul antecontractului invocat de reclamant in acţiunea cu care a sesizat Judecătoria Caracal sub nr. 5468/207/2007.

Pentru aceste motive se impune admiterea în principiu a cererii de intervenţie, casarea sentinţei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Cererea de intervenţie nu a fost motivata in drept dar a fost corespunzător timbrata.

Prin decizia civilă nr.819/05.05.2008 s-a respins recursul şi cererea de intervenţie în interes propriu ca inadmisibile pentru următoarele considerente:

Sentinţa pronunţată de Judecătoria Caracal a dispus asupra raportului litigios născut intre reclamantul D.I. si paratul B.C.

Prin urmare părţile acestui litigiu au fost in calitate de reclamant D.I. iar in calitate de parat B.C. aşa încât numai părţile intre care s-a disputat un drept in fata primei instanţe au posibilitatea de a se plânge in fata instanţei ierarhic superioare de hotărârea primei instanţe uzând de căile de atac puse la dispoziţie de lege.

Părţile în procesul civil sunt persoanele care îndeplinesc condiţiile generale necesare pentru exercitarea acţiunii civile şi între care s-a legat raportul juridic dedus judecăţii.

În prezenta cauză raportul juridic dedus judecăţii este circumscris antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între reclamant în calitate de cumpărător beneficiar şi pârât în calitate de vânzător promitent.

Recursul este o cale extraordinara de atac pusa la dispoziţia părţilor care au participat la judecata cauzei in prima instanţa, cale de atac prin care acestea pot invoca motivele strict si limitativ prevăzute de lege pentru a solicita desfiinţarea hotărârii atacate.

Prin sentinţa pronunţata Judecătoria Caracal a dat dezlegare problemelor litigioase dintre reclamant si parat si prin urmare de modul in care s-a dat dezlegare problemelor litigioase pot fi nemulţumite doar părţile.

O astfel de hotărâre este insa opozabila doar parţilor in cauza nu si terţelor persoane străine de cauza, căci hotărârea îşi produce efectele sale fireşti intre părţile care au participat la soluţionarea cauzei.

Concluzia potrivit căreia calea de atac a recursului este pusa exclusiv la dispoziţia părţilor (cu anumite excepţii care nu fac obiectul prezentei judecăţi) este de altfel susţinuta de dispoziţiile art. 266, 301, 302 si 302 indice 2 Cod procedura civila.

Potrivit art. 301 Cod procedura civila: ”Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.”

Conform art. 266 Cod procedura civila : ”Hotărârea se va comunica părţilor , în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare… a recursului.”

Art.3021 Cod procedura civila: ”Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni : a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice. După împlinirea termenului de recurs pentru toate părţile, instanţa a cărei hotărâre este recurată va înainta instanţei de recurs dosarul împreună cu dovezile de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii.”.

Prin urmare persoanele care nu au calitatea de părţi si care nu au participat în aceasta calitate la judecata cauzei in prima fata primei instanţe nu au posibilitatea de a ataca hotărârea primei instanţe.

Cit priveşte cererea de intervenţie in interes propriu se retine ca potrivit dispoziţiilor art. 50 Cod procedura civila aceasta se poate face doar in fata primei instanţe si cel mult in fata instanţei de apel cu învoirea părţilor, legea procesuala permiţând ca in recurs sa poata fi formulata numai cererea de intervenţie in interesul unei dintre părţi si nu si cererea de intervenţie interes propriu.

Domenii speta

Spete similare