Dreptul familiei . Incredintare minori. Program vizitare minor

 Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul instantei la data de 30.03.2009, urmare a declinarii de competenta de la Judecatoria XXX, reclamanta MEA a chemat în judecata pe pârâtul CV, solicitând instantei ca, prin hotarârea ce se va pronunta, sa se dispuna încredintarea minorilor AF si LV ambii nascuti la data de 13.12.2002, stabilirea domiciliilor minorilor, obligarea pârâtului  la plata un ei pensii lunare de întretinere în favoarea minorilor, cu cheltuieli de judecata. 

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, din relatia de concubinaj cu pârâtul, au rezultat cei doi copii gemeni. Relatia lor s-a destramat in anul 2004. La momentul la care a decis sa se întoarca la parintii ei, a dorit sa ii ia si pe minori care pâna la acea vreme au fost mereu împreuna, dar acest lucru nu a fost posibil, pârâtul opunându-se. Astfel, LV a ramas cu pârâtul. In cei patru ani care au trecut, paratul nu i-a permis sa îl vada pe minor decât o singura data. In anul 2005, a introdus actiune de încredintare a minorului, dar paratul a convins-o sa renunte la actiune promitând ca ambii copii vor fi împreuna si nu-i va mai desparti. Ulterior paratul a plecat in Spania, iar bunicii paterni nu i-au permis sa aiba legaturi cu L.. Paratul nu a pastrat legatura cu AF.

Reclamanta a sustinut ca este in interesul minorilor ca acestia sa fie împreuna, ea le poate asigura o crestere, dezvoltare, educare corespunzatoare.

 In drept, a invocat art. 42, 44, 65, 86, 100, 107 C.fam.

 Prin întâmpinarea cerere reconventionala formulata, paratul a solicitat incredintarea minorului LV, stabilirea domiciliului acestuia la el, obligarea reclamantei la plata pensiei de intretinere, obligarea reclamantei sa restituie alocatia incasata în numele minorului, dupa despartirea in fapt si pana la ramânerea irevocabila a hotarârii.

 In motivare, pârâtul a sustinut ca a ajutat-o mereu cu bani pe reclamanta, cu alimente, îmbracaminte. S-au mutat o perioada in casa reclamantei in XXXl, dar conditiile de acolo nu erau bune, se fuma in toata casa, muzica era data tare, in apartament locuiau 9, uneori chiar 11 persoane, au mai închiriat si o camera unor turisti. In aprilie 2004, reclamanta a decis sa ii dea copiii, afirmând ca vrea sa stea linistita, ca i-au "mâncat sufletul. Ulterior a revenit in XXXX, pentru ca din aprilie pana in iunie sa locuiasca când la XXX, când la XXX cu totii.

 In luna iulie 2004, aflându-se la XXXX, reclamanta a spus ca vrea sa plece, luându-l pe AF, spunând ca pe LV il lasa lui, aceasta manifestând in general o mai mare afectiune fata de A.

 Pârâtul a sustinut ca reclamanta a formulat aceasta actiune in scop de sicana, de la parasire neinteresând-o copilul ramas în grija lui.

 In drept, a invocat art. 115-119 C.pr.cv, art. 42-44 Cod familiei.

 Prin întâmpinarea la cererea reconventionala, reclamanta a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiata.

 Reclamanta a sustinut ca nu este adevarat ca locuinta ei este improprie cresterii unor copii, ca in patru ani de zile a încercat sa îsi vada copilul, dar nu i s-a permis, fie de pârât, fie de parintii acestuia, ca paratul nu si-a exprimat niciodata dorinta de a-l vedea pe A.

 Paratul a formulat completare la cererea reconventionala prin care a solicitat ca reclamanta sa îi permita sa aiba legaturi personale cu minorul A.

Partile au solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri, interogatorii reciproce, martori, probe încuviintate de instanta. Au fost depuse la dosar, in copie, acte de stare civila, acte medicale, referate scolare. Au fost luate interogatorii reciproce. Au fost audiati martorii BG, FS, AM. Au fost audiati în camera de consiliu minorii AF si LV, separat si impreuna. Au fost efectuate anchete sociale.

Analizând cererile, prin prisma probelor administrate, instanta retine:

1. Cererea principala si reconventionala de încredintare a minorilor

In drept, potrivit art. 65 Codul familiei, daca filiatia copilului din afara casatoriei este stabilita fata de ambii parinti, încredintarea lui, precum si contributia parintilor la cheltuielile de crestere, educare, învatatura si pregatirea profesionala, se vor hotarî potrivit dispozitiilor art. 42-44 care se aplica prin asemanare.

Potrivit art. 42 Codul familiei, instanta judecătorească va hotărî căruia dintre părinti vor fi încredintati copiii minori În acest scop, instanta va asculta parintii si autoritatea tutelara si, tinând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea ii va asculta daca au împlinit vârsta de zece ani, va hotarî pentru fiecare dintre copii, daca va fi încredintat tatalui sau mamei. Pentru motive temeinice, copiii pot fi încredintati unor rude ori unor alte persoane, cu consimtamântul acestora, sau unor institutii de ocrotire.

Conform Legii 272/2004, orice masura care il vizeaza pe un copil trebuie luata având in vedere numai interesul superior al acestuia.

 In fapt, in prezenta cauza, instanta constata ca este in interesul superior al fiecarui minor sa fie încredintat parintelui cu care locuieste in prezent. Instanta nu contesta necesitatea ca doi frati sa se cunoasca, sa stabileasca relatii personale concrete, sa ajunga sa si înteleaga care este într-adevar legatura dintre ei, sa nu se considere doar niste parteneri de joaca, nu contesta necesitatatea mai mult decât fireasca ca doi frati sa locuiasca împreuna, indiferent de dorinta si vointa unor parinti. Dar, in prezenta cauza,  din pacate, aceasta legatura nu se va putea stabili acum prin încredintarea ambilor frati aceluiasi parinte, "multumita" deciziilor mai mult decât întelepte pe care fiecare din cei doi parinti le-au luat cu privire la proprii lor copii, parintii gândindu-se prea putin la relatia care ar fi trebui sa existe intre cei doi frati, si mai mult la relatia lor personala si la diferendele dintre ei.

 Astfel, în ceea ce îl priveste pe minorul AF, desi instanta nu era legata de cererea paratului de a-i fi încredintat numai minorul L, astfel ca putea, in vedere protejarii interesului superior al copilului, sa il încredinteze si pe A chiar daca nu a solicitat, instanta constata ca o astfel de masura ar fi de natura sa îl prejudicieze pe acesta din urma.

 AF a reusit sa se înteleaga cu tatal sau in scurtele vizite pe care acesta i le-a facut, aspect necontestat nici de catre reclamanta, învederat si de martorul F care l-a vazut pe A pe culoarele instantei când a sarit in bratele tatalui sau. Si minorul Aa declarat in fata instantei ca s-a întâlnit cu tatal sau, ca acesta i-a cumparat si un elicopter, pe parcursul audierii rezultând ca are o buna relatie cu tatal sau. Dar, A a locuit cu mama sa în XXXcontinuu din 2004 (adica de cinci ani din cei sapte ai lui). Martorul B a declarat ca A i-a spus ca vrea sa se joace cu L., ca se va întâlni cu L., dar niciodata nu a spus ca ar vrea sa se si mute cu L. in VD.. Chiar A a declarat ca s-ar duce in XXX, dar ca sa se joace cu L., ar sta acolo o perioada de timp, dar numai cu mama, nu ar vrea sa locuiasca in XX, vrea sa locuiasca in P, vrea sa se duca la scoala in P. Motivele pentru care A vrea sa locuiasca si sa se duca la scoala in P., asa copilaresti cum sunt ele (in P. sunt parcuri), arata ca aceasta este lumea pe care o cunoaste, acesta este mediul in care s-a obisnuit, iar o schimbare a acestui mediu si mutarea lui directa, chiar daca in compania tatalui si a fratelui sau geaman, totusi într-un mediu totusi strain ar fi doar de natura sa îl debusoleze.

 Aceasta cu atât mai mult cu cât minorul prezinta anumite deficiente de intelect constatate nu doar de personalul de la gradinita unde învata A (f. 46), dar si de instanta: în discutiile cu minorul acesta prezenta o anumita incoerenta in vorbire, neorientare fata de factorul timp, ori de câte ori era întrebat când s-a întâmplat ceva, când a venit tata in vizita, când a venit L. in vizita, când s-a dus el in vizita, când a fost intr-o localitate, minorul raspundea repetitiv "a fost si marti, a fost si miercuri, nu a fost joi", "nu a fost nici marti, nici miercuri", desi era evident ca anumite evenimente nu aveau nicio legatura cu aceste perioade", cand a fost intrebat daca s-a vazut cu tata la Craciun, minorul a raspuns "la vazut marti si miercuri", cand a fost intrebat când s-a vazut ultima data cu L., raspunsul a fost " a venit si marti, si miercuri, nu a venit joi", cand a fost intrebat cand a venit tata ultima data la el, raspunsul a fost "a venit marti, a venit si miercuri, nu a venit joi". Nu vorbim de simple glumite ale copilului sau de jocuri copilaresti, nu vorbim de o stare de timorare determinata de discutia cu un strain, minorul fiind chiar vorbaret si vesel, ci pur simplu pentru el era foarte normal sa raspunda asa. In aceste conditii, reclamanta ar trebui sa dea dovada de mai mult interes, sa nu abordeze problema la un mod superficial pe principiul lasa ca se rezolva cu timpul, ca e mic, ca sunt doar copilarii, ci sa sigure minorului un control de specialitate asa cum i-a recomandat si anterior si colectivul de la gardinita nr.1. Pentru reclamanta efectuarea acestui control este mult mai usoara decât ar fi pentru tata, pentru ca mama ar putea sa dea specialistilor care fac astfel de evaluari amanunte foarte importante din dezvoltarea minorului, esentiale pentru stabilirea unui diagnostic.

 Instanta constata în acelasi timp ca este si în interesul minorului L. sa ramâna cu tatal cu care locuieste continuu din 2004, cererea reclamantei ca L. sa îi fie încredintat nefiind, în niciun caz, în interesul minorului.

 L. nici nu stie cine este reclamanta. Pentru L., reclamanta este mama lui A si atât si, chiar daca stie ca A este fratele lui (cu mici confuzii pe parcursul audierii, gen ca A ii este var), el nici macar nu întelege înca ca si intre el si mama lui A este o legatura.

 Instanta constata ca exista si culpa evidenta a pârâtului si a familiei paratului pentru crearea acestei situatii.

 Tatal si familia acestuia pur si simplu nici nu i-au explicat copilului ca mai are si o mama, L. folosind pur si simplu apelativul de "mami" pentru bunica paterna. Instanta nu contesta dragostea paratului si a parintilor pârâtului fata de copil, dar dragostea aceasta presupune ca, întotdeauna, toate masurile sa fie luate numai cu gândul la interesul superior al copilului. Or, indiferent de cât de buna sau de prea putin buna a fost mama adevarata a copilului, de atitudinea, de actiunile sau inactiunile ei, indiferent care au fost relatiile dintre concubini, indiferent cât de mult tin la L., paratul si parintii acestuia trebuia sa dea dovada de mai multa minte decât reclamanta si sa îi explice si lui L. ce înseamna de fapt "mama" si cine este de fapt mama lui.

 Mai mult, socant pentru instanta, tatal nici macar nu i-a explicat lui L. ca este frate geaman cu A, nici macar nu i-a explicat notiunea de "frate geaman". Instanta a trebuit sa ii explice lui L. în timpul audierii aceste lucruri cât mai pe întelesul unui copil de 7 ani, dar nu se poate sti exact si cât a înteles copilul de la un strain si mai ales dupa ce atâta timp nici nu a avut aceste notiuni in vocabular, nici nu i s-a explicat de catre propria familie si cu atât mai putin cu cât cei doi copii, din pacate, nu sunt si identici.

 Instanta constata ca paratul a "binevoit", de asemenea, sa ii creeze lui L. o imagine foarte proasta  cu privire la orasul P.. L. a aratat ca el nu merge în P. pentru ca tata nu ii da voie, nu se va duce in P. nici macar însotit de tata pentru ca nu are voie sa se duca in P., nu se duce in P. nici cu trenul pentru ca nu are voie, P.ul este un oras urat pentru ca asa i-a spus tata, P.ul nu este la fel de frumos ca B., P.ul nu este la fel de frumos ca VD., in P. nu sunt ATV-uri, in concluzie, in mintea lui L., P.ul este un loc interzis de care nici macar nu are voie sa se apropie. Cum a putut paratul sa bage asemenea idei in capul unui copil? Indiferent de relatia lui cu reclamanta, indiferent de ce a facut sau nu a facut reclamanta, el trebuia sa dea dovada, asa cum am aratat si mai sus, de mai multa maturitate decât reclamanta, sa nu ii puna pe copii la mijloc, trebuia sa se gândeasca în primul rând, nu la relatia lui cu A, nu la relatia mamei cu L., dar la relatia dintre L. si A care ar fi trebuit sa aiba posibilitatea sa se întâlneasca in Doftana, in P., oriunde, numai sa se întâlneasca.

 Instanta retine însa ca si reclamanta este vinovata de situatie: in cinci ani de zile l-a vizitat pe L. o singura data.

Sustinerile reclamantei din cerere in sensul ca a încercat de mai multe ori sa îl viziteze, dar ca pârâtul sau familia acestuia au impiedicat-o sa ia legatura cu fiul ei nu pot fi retinute de instanta fata de dispozitiile art. 1169 Cod civil si 129 alin. 1 Cod procedura civila, fiind pur si simplu nedovedite.

 Martorul B (f.57) a declarat ca d-na M i-a spus ca s-a dus in vizita, d-na M i-a spus ca paratul nu a lasat-o sa il vada pe copil, d-na M. i-a spus ca mama paratului i-a interzis sa îl vada pe L.. Or, martorul este terta persoana care are cunostinta despre un fapt trecut, precis, pertinent, iar marturia indirecta, secundara este admisibila numai în masura in care martorul care face declaratii în fata instantei cu privire la anumite împrejurari le-a aflat de la o alta persoana care a fost martor direct, adica de la un alt tert fata de cauza, nu tot de la partea interesata în cauza.

 Martorii FS si AM (f.58, 59) nu au vazut-o niciodata pe reclamanta in T. de când a plecat in P..

 Reclamanta a sustinut la interogatoriu (f.41 intrebarea 7) ca, de fiecare data cand s-a dus in T, a fost insotita de cineva pentru ca îi era frica sa se duca singura in domiciliul paratului. Dar nici un singur "cineva" nu a venit sa declare în calitate de martor in instanta ca ar fi însotit-o pe reclamanta in aceste pretinse vizite si pretins repetate. Mai mult, dupa ce in cererea de chemare in judecata a declarat ca a încercat sa il viziteze pe L. de mai multe ori, la interogatoriu a declarat ca, din 2004 pana in prezent, l-a vazut pe L. de doua ori (f. 41 intrebarea 2 ) pentru ca, in fata colectivului Autoritate Tutelara chiar din P. sa declare ca, de fapt, a fost o singura data (f.9).

 Or, o singura actiune pe rolul unei instante in 2004, o singura vizita in cinci ani, nu pot fi considerate sub nicio forma ca manifestarea a unui interes normal fata de propriul copil. Ce a facut mama in cinci ani de zile, la cinci Craciunuri, cinci Revelioane, cinci sarbatori de Pasti, cinci zile de nastere si ale lui L., ce a facut in cei 4-5 ani, adica mai bine de 1500 de zile ca sa stabileasca niste relatii cu propriul copil? S-a dus o singura data in vizita si atat? Cum ar putea L. sa o cunoasca si sa o recunoasca în aceste conditii? Cum ar putea fi considerat ca fiind in interesul lui L. sa fie trimis sa locuiasca cu o persoana straina pe care o cunoaste tot atât de bine cât pe o vecina din localitate sau, poate, chiar mai putin de atât?

 Pentru aceste motive, având in vedere ca minorul L. nici nu o cunoaste pe reclamanta drept mama "multumita" unicei vizite pe care aceasta a incercat sa o faca in patru ani de zile, având in vedere ca A este atasat de mama cu care a locuit in ultimii cinci ani de viata, de P., apreciind ca aceasta ar trebui sa ii asigure minorului un control de specialitate recomandat si de personalul unitatii in care acesta învata, instanta constata ca, la acest moment, este in interesul fiecaruia dintre cei doi copii sa ramana in mediul in care au trait, urmand ca, dupa restabilirea unor relatii adevarate mai ales intre frati, sa se poata reevalua situatia lor.

 Pentru toate aceste motive, instanta va admite in parte cererea principala si reconventionala si va încredinta reclamantei spre crestere si educare pe minorul A si pârâtului, pe minorul L..

 2. Cererile principala si reconventionala de stabilire a domiciliilor minorilor.

 In conditiile in care, conform Decretului 31/1954, domiciliul minorului este la parintii sai, respectiv la parintele caruia îi este încredintat, ca actiunea in încredintare presupune nu numai ca minorul in cauza se va afla sub grija, ocrotirea, intretinerea, parintelui caruia ii este încredintat, dar si ca domiciliul minorului va fi la acela dintre parinti caruia ii este incredintat,  având in vedere admiterea cererilor in ceea ce priveste aceasta încredintare, dupa cum am aratat mai sus, instanta va respinge cererile de stabilire a domiciliilor minorilor ca lipsite de orice interes.

3. Cererile  de obligare la plata pensiei de intretinere

Fata de dispozitiile art. 42 alin. 3 Cfam, conform carora in caz de incredintare a minorilor, instanta va stabili si contribuitia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura a copiilor si fata de faptul ca fiecarui parinte ii va fi incredintat un copil, instanta va compensa obligatiile de întretinere datorate de parti in favoarea minorilor A si L..

4. Cererea de stabilire a unui program vizitare.

In primul rând, instanta retine ca potrivit 43 alin. 2 C fam aplicabil in conditiile art. 65 Cod familiei, părintele căruia nu i s-a încredintat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta. Dar, în acelasi timp, potrivit Legii 272/2004, si copilul care a fost separat de unul din parintii sai are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii parinti. Or, acest din urma drept trebuie protejat de instanta si din oficiu si aceasta nu numai in temeiul principiilor generale consacrate de Legea 272/2004 si mai ales de art. 65 rap. la art. 42-44 Codul familiei care stabilesc obligatia instantei de a se pronunta pe aceste aspecte chiar in lipsa unei cereri, dar, mai ales, în temeiul bunului simt care obliga pana si pe partile din cauza sa înteleaga ca acest program de vizitare trebuie stabilit pentru ambii copii, ca este în interesul copiilor (acesta fiind singurul lucru care conteaza), indiferent daca a fost cerut, indiferent daca nu a fost cerut, indiferent daca s-a aratat exact si modalitatea de vizitare, indiferent daca nu s-a indicat exact si modalitatea de vizitare, instanta neputând sa puna in discutie aceste aspecte în timpul procesului din cauza principiului ultraformalist, dar prevazut de lege, conform caruia, instanta trebuie sa se abtina de la orice acte care ar putea arata solutia pe care o va da in cauza (antepronuntare).

Pentru aceste motive, instanta va stabili nu numai un program de vizitare a lui A de catre tata, dar si un program de vizitare a lui L.. Mai mult, instanta nu va stabili doar un drept la vizitare, dar si o obligatie a parintilor de a-si vizita copii si va stabili aceste programe de vizitare astfel încât parintii sa fie obligati sa asigure fratilor petrecerea unei perioada cât mai mare de timp împreuna pentru a mai sterge efectele celor cinci ani de despartire "asigurati" de parinti.

 Pentru aceste motive instanta o va obliga pe reclamanta sa permita paratului sa îl viziteze pe minorul A la domiciliul reclamantei si al minorului, dupa  urmatorul program:

- în prima si a treia duminica din fiecare luna intre orele 10.00-18.00

- în vacanta de primavara (de Pasti), in anii impari, o saptamâna

- în vacanta de vara: - în ani pari, primele doua saptamâni din luna iulie

- în anii impari, ultimele doua saptamâni din luna august

- în vacanta de iarna, în anii pari, o saptamâna, si

 îl va obliga pe pârât sa permita reclamantei sa îl viziteze pe minorul L. la domiciliul pârâtului si al minorului, dupa  urmatorul program:

- in a doua si a patra duminica din fiecare luna intre orele 10.00-18.00

- în vacanta de primavara (de Pasti), în anii pari, o saptamâna

- în vacanta de vara: - în anii pari, ultimele doua saptamâni din august

- în anii impari, primele doua saptamâni din luna iulie

- în vacanta de iarna, în anii impari, o saptamâna

Totodata, asa cum aratam mai sus, pentru a fi sigur ca acest program va asigura nu numai apropierea dintre parinti si copii, dar si apropierea intre frati, pentru a evita situatia ca unul din parinti sa vina in vizita singur, iar legatura dintre frati sa se realizeze numai prin intermediari si numai prin mesaje purtate de unul din parinti, având in vedere ca modalitatea de stabilire a unor relatii adevarate de familie nu poate fi reglementata in amanunt prin nicio lege, dar ca Legea 272/2004 prevede posibilitatea luarii oricaror masuri in interesul minorului, instanta va obliga paratul sa se duca in vizita la A in cadrul programului stabilit împreuna cu minorul L., respectiv, o va obliga pe reclamanta sa se duca in vizita la L. in cadrul programului împreuna cu minorul A.

Numai în acest fel este sigur ca fratii vor fi împreuna, in fiecare week-end (in prima si a treia saptamana in P., in a doua si a patra saptamana din luna in T), in vacanta de Pasti (in anii impari in P., in anii pari in T), in vacanta de vara (in anii pari, in primele doua saptamani din iulie in P., în ultimele doua saptamâni din august - in T, in anii impari, invers), in vacanta de iarna câte o saptamana când in T, când in P..

Instanta este perfect constienta de efortul financiar pe care acest program de vizitare il va presupune pentru fiecare parinte, dar ei sunt cei care au facut ca cei doi frati sa nu se cunoasca, atunci ei sa plateasca pentru a înlatura efectele mai mult decât negative pe care inactiunile lor le-au creat pentru copii.

Din pacate data de 13 decembrie (ziua de nastere a minorilor) va cadea în timpul anului scolar, astfel ca instanta nu poate sa impuna parintilor sa asigure copiilor petrecerea acestei zile impreuna, dar instanta îsi exprima convingerea, ca cei doi parinti vor stabili si singuri acest lucru, fara a mai fi necesara vreo interventie din partea unei autoritati a statului in familia lor.

 De asemenea, instanta isi exprima convingerea ca, cel putin in scurta perioada de timp cat cei doi parinti se vor afla in prezenta copiilor lor, precum si in perioada in care unul dintre parinti nu este de fata, fiecare parinte va da dovada de inteligenta, maturitatea si dragostea parinteasca si va trece peste problemele care i-au separat si va întelege ca este in interesul copiilor lor ca acestia sa se bucure de prezenta si dragostea ambilor parinti si de dragostea celuilalt frate, fara a alimenta tensiunile, fara a încerca sa le creeze o anumite imagine proasta despre celalalt parinte, ci dimpotriva sa ii faca sa simta ca sunt iubiti deopotriva, astfel ca totul sa fie bine în primul rând pentru copii lor.

Instanta a stabilit acest program pentru a da partilor o anumita baza de plecare si pentru a evita alte situatii conflictuale. Dar, aceasta nu inseamna ca partile trebuie sa fie absurde si sa nu ia in considerare si unele situatii particulare, deosebite care pot sa apara de-a lungul timpului. Este posibil ca unul din frati sa vrea sa stea mai mult de o saptamâna la celalalt frate. La fel de bine este posibil ca si copii si poate si unul din parinti sa vrea sa schimbe saptamana de vizita, din motive pertinente. Partile pot avea atâta întelegere si atâta bun simt cât sa accepte aceste modificari de program (bineinteles fara a se incerca, nici dintr-o parte, nici din cealalta, sa se abuzeze de aceste situatii particulare), fiind perfect constiente de faptul ca in toate exista si un element de imprevizibil care nu poate fi luat in considerare de catre nicio instanta de judecata. Daca parintii nu vor stabili relatii cu copiii lor in modul cel mai civilizat posibil se poate ajunge pana la necesitatea punerii in executare silite a hotarârii instantei, ceea ce presupune concursul organelor de ordine, executor judecatoresc, politie etc. adica o situatie dintre cele mai neplacute si dintre cele mai putin eficiente in materia problemelor de familie, cu consecinte negative mai ales pentru copiii implicati.

5. Restituirea alocatiei de stat.

Reclamanta nu a contestat faptul ca a incasat si alocatia pe care statul o plateste pentru L. inca din 2004 si  nu a oferit nicio explicatei pentru retinerea sumelor de bani, care nu erau ale paratului, ci ale copilului ei.

 Or, conform Deciziei de indrumare a Tribunalului Suprem nr. 10/1965, retinerea alocatiei de stat de catre parintele care a încasat-o si refuzul de a o remite copilului constituie un abuz, în baza principiului imbogatirii fara justa cauza, acest parinte poate fi actionat in judecata pentru a fi obligat sa plateasca suma incasata de catre reprezentantul legal al copilului prejudiciat, aceasta si in cazul copiilor din afara casatoriei, daca au fost recunoscuti, pentru ca acestia au acelasi drept de a beneficia de alocatia de stat ca si copiii din casatorie.

 In acelasi timp insa, prin aceeasi decizie, Tribunalul Suprem a stabilit ca aceste actiuni sunt prescriptibile in trei ani.

 Pentru aceste motive, instanta va admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune având ca obiect obligarea reclamantei la restituirea alocatiei de stat încasata pe numele minorului L. în perioada 04.07.2004 - 31.08.2005 (cererea de obligare la restituire fiind trimisa de catre paratul in grija caruia s-a aflat L. prin posta la data de 01.09.2008 - f. 20 dosar XXX, astfel ca de abia atunci s-a întrerupt termenul de prescriptie) si va respinge aceasta cerere ca prescrisa. In acelasi timp, o va obliga reclamanta la restituirea alocatiei de stat încasata pe  numele minorului L. dupa data de 01.09.2005 pana la ramânerea irevocabila a prezentei hotarâri, pentru retinerea de catre reclamanta a acestor sume care erau destinate lui L. neexistând nici o justificare nici legala, nici morala.

 6. Cheltuieli de judecata.

 In temeiul art. 274 Cod procedura civila partea care cade in pretentii va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata facute de cealalta parte. Conform art. 276 C.pr.cv, in cazul admiterii in parte a pretentiilor unei parti, instanta va aprecia in ce masura fiecare parte va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, putând face compensarea lorl.

 In cauza, instanta a admis in parte fiecare cerere a partilor, astfel ca va compensa cheltuielile de judecata reprezentate de taxa de timbru achitata de parti (f.2, respectiv 19).

 Instanta retine ca peste aceste taxe de timbru, reclamanta a mai achitat si un onorariu de avocat de 1000 lei. In conditiile admiterii in parte a cererii, instanta il va obliga pe parat sa plateasca reclamantei suma de 500 lei, parte din restul cheltuielile de judecata.

 Instanta nu va avea in vedere si chitanta de plata a onorariului avocatului de catre parat atâta timp cât aceasta a fost depusa dupa ramanerea in deliberare. Paratul a dorit sa depuna aceasta chitanta a doua zi dupa concluziile pe fond la jandarmii instantei. Instanta i-a pus in vedere ca orice act dintr-un dosar trebuie sa aiba o viza de primire, iar un act depus in alt moment decât sedinta de judecata primeste viza de la serviciul registratura, nu se preda jandarmului sau grefierului. Astfel ca paratul a depus chitanta prin serviciul Registratura la data de 09.07.2009.  Faptul ca instanta a amanat pronuntarea având nevoie de timp pentru a delibera nu da dreptul partii sa mai depuna acte in probatoriu (chitanta de plata a onorariului fiind un înscris care face dovada achitarii onorariului si fiind supusa aceluiasi regim al probelor ca orice alta proba). Instanta in nici un caz nu va sta sa repuna cauza pe rol pentru ca depunerea acestui inscris dupa concluziile pe fond sa fie cunoscuta si de cealalta parte, paratul, care a beneficiat de asistenta din partea unui avocat, fiind cel care trebuia sa dea dovada de diligenta si cel care trebuia sa fi depus acest act in timp util fara a se ajunge la o tergiversare a cauzei. Nedepunerea acestui act in timp util, atrage aceeasi sanctiune ca si când ar fi fost depus dupa pronuntare: nu va fi luat in considerare punct. Pentru aceste motive, nefiind facuta dovada altor cheltuieli in conditiile si termenele legale, instanta va respinge cererea paratului de obligare a reclamantei la plata altor cheltuielil de judecata ca neîntemeiata.

- 5 -

Domenii speta

Spete similare