Probe , dovezi – constatarea inexistenţei laturii obiective a infracţiunii, în urma evaluării materialului probator al cauzei

Prin S.p.nr.346/l2.aprilie 2006,instanţa ,investită cu soluţionarea  acţiunii penale exercitate împotriva inculpatilor R.S. şi T.S. ,în vederea tragerii la răspundere penală a acestora pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută şi pedepsită de art.260 alin.l.C.p- a dispus , în temeiul art.ll pct.2 lit.a. raportat la art.l0 lit.d C.p.p.,achitarea acestora.

Prin aceiaşi sentinţă penală s-a luat act , sub incidenţa art.346(2) C.p.p., că părţile vătămate P.I.şi P.F. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

In motivarea soluţiei dispuse ,prima instanţă a învederat că , în urma evaluării întregului material probator administrat atât în faza de urmărire penală,cât mai ales în faza cercetării judecătoreşti,sub aspectul elementului material al laturii obiective.

Astfel, instanţa a constatat că, cei doi inculpaţi – trimişi in judecată de către organul de urmărire penală deoarece depunând mărturie intr-o cauză civilă – ar fi făcut declaraţii mincinoase – au relatat , cu ocazia audierii lor in calitate de martori, elemente , împrejurări de fapt, pe care le-au cunoscut , le-au constatat cu propriile lor simţuri, însă sarcina aprecieri acestor probe revenea exclusiv instanţei de judecată investită cu soluţionarea acelei cauze civile, instanţă care – în aceiaşi măsură – urma să constate eventuale aspecte contradictorii controversate ori caracterul incomplet al relatării martorilor.

Prima instanţă de judecată a subliniat că delictul de mărturie mincinoasă nu există când martorul relatează că a văzut sau auzit anumite lucruri, ce s-au petrecut în realitate, dar pe care , în fapt, el nu le-a văzut ori auzit, ci doar le-a cunoscut indirect,pentru că declaraţia făcută – în atare împrejurări- nu conţine o probă mincinoasă, în raport cu obiectul de probat , lipsind, astfel, posibilitatea aducerii atingerii infăptuirii actului de justiţie.

Ori, in speţa de faţă – a apreciat instanţa – inculpatii au făcut mărturisiri vizind constatări,pe care le-au perceput direct ,iar prin actul de inculpare nu au fost puse in nici un fel bazele demonstrării faptului că cei doi inculpati s-ar fi aflat intr-o imposibilitate,fie ea şi obiectivă, de a percepe anumite stări de fapt, imprejurări,evenimente, fapte.

Intrebările formulate – in mod retoric – in cuprinsul actului de inculpare , referitoare la aspectele relatate in mod contradictoriu de cei doi inculpati, nu pot constitui argumente indubitabile ce să facă dovada că cei doi inculpati au mărturisit mincinos.

Impotriva acestei sentinţe penale a  exercitat calea de atac a apelului atât Parchetul de pe lingă Judecătoria Caracal,cât şi p.civ.Popete Florea, iar Tribunalul Olt,Secţia penală – instanţă de apel, a respins prin decizia penală nr.268/30.aug.2006, apelurile formulate .

Instanta de control judiciar a constatat că in cauză nu este realizată latura obiectivă a infractiunii de mărturie min cinoasă,intrucit inculpaţii ,în cauza civilă, cu ocazia audierii in calitate de martori au relatat imprejurări de fapt pe care le-au constatat cu propriile lor simţuri.

De altfel, instanţa de apel a menţinut , în motivarea soluţiei dispuse,considerentele pe care prima instanţă le avusese in vedere ,concluzionând cu aceasta a apreciat in mod corect probatoriu administrat in cauză.

Si impotriva acestei solutii a fost exercitată calea de atac prevăzută de lege, atât de către Parchetul de pe lingă Tribunalul Olt,cât şi de către părţile vătămate.

Curtea de apel Craiova – Secţia Penală- Instanţa de recurs, a pronunţat decizia nr.233/l6.martie 2007 ,respingând ca nefondate recursurile promovate şi neconstatând motive de nelegalitate ori netemeinicie a soluţiilor pronunţate anterior.

Astfel, Curtea  a subliniat că , atât prima instanţă cât şi instanţa de prim control judiciar au reţinut în cauză o situaţie de fapt exactă, valorificând un probatoriu concludent, pe baza căruia a fost adoptată o solutie judicioasă de achitare, sub aspectul săvirşirii infractiunii prevăzute de art.260 C.p.

De reţinut, că prin cererea adresată Judecătoriei Caracal numitul D.I. a solicitat instanţei obligarea pârâţilor P.I.şi P.F.(părţile vătămate  din cauza penală) la plata contravalorii a 3l de capre ce au murit otrăvite susţinând că aceste animale păscuseră pe o tarla recoltată de floarea soarelui, ce aparţinuse piritilor ,suprafata de teren ce fusese tratată cu furadan.

In cauza respectivă, fuseseră audiaţi ca martori şi cei doi inculpaţi,iar prin s.civ.556/2004, instanţa respinsese ca nefondată acţiunea introductivă a reclamantului D.I.,însă, după judecarea cauzei in recurs, Tribunalul Olt, prin decizia civilă nr.387/2004, procedase la modificarea soluţiei primei instanţe , obligându-i pe pârâţi la plata de despăgubiri civile solicitată de reclamant.

Ca probe in stabilirea răspunderii delictuale a pârâţilor,fuseseră invocate declaraţiile celor doi martori(inculpaţii din cauza de faţă), acestea coroborate şi cu proba cu acte.

Curtea de Apel Craiova, verificând criticile aduse in recurs cu privire la soluţia de achitare, a statuat că inculpaţii ,cu ocazia audierii lor ca martori , au relatat împrejurări de fapt percepute in mod direct , iar probatoriul nu a demonstrat că aceştia ar fi avut vreun moment intenţia să declare in mod mincinos cu privire la aspecte cunoscute.

Pe de altă parte, faptul că in declaraţiile acestora există date ce nu concordă , nu este de natură şi in măsură să conducă la ideea că declaraţiile lor sunt false.

Publicat 11.09.2007

Domenii speta

Spete similare