Plângere împotriva rezoluţiei procurorului – trimiterea cauzei procurorului în vederea deschiderii urmăririi penale şi continuării cercetărilor

Plângere împotriva rezoluţiei procurorului – trimiterea cauzei procurorului în vederea deschiderii urmăririi penale şi continuării cercetărilor – sentinţa penală nr.298/29.10.2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc

Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc la data de 03.03.2010 petentul a solicitat efectuarea de cercetări faţă de intimată, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art.260 Cod penal.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că făptuitoarea a depus mărturie în dosarul nr.1087/2001 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, declarând mincinos că s-a ocupat de terenul ce a făcut obiectul dosarului menţionat şi a plătit impozit pentru acesta. A precizat petentul că, în realitate, terenul a fost în posesia unchilor săi BT şi BA de dinainte de război şi până în anul 1978,când a intrat în posesia petentului şi a soţiei sale, posesia fiind exercitată până în anul 2001.

A precizat petentul că el şi soţia sa au plătit impozitul pentru teren din anul 1978 şi până la momentul formulării plângerii, chiar dacă, cu privire la acesta s-a dat o sentinţă că BT şi BA au primit terenul de la SI, că intimata a afirmat, în mod mincinos, că s-a ocupat de procurarea actelor încă din anul 1943 şi că s-a ocupat de administrarea terenului încă din anul 1944, că în această perioadă de timp în registrul agricol figurau înscrişi BT şi BA, iar mai apoi petentul şi soţia sa, că în anul 1981 soţia sa a avut calitatea de intervenientă în dosarul nr.1142/1981 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, în cadrul căruia s-a stabilit că este proprietara terenului. A mai precizat petentul că declaraţia făcută de intimată în dosarul nr.1087/2001 cuprinde afirmaţia mincinoasă în sensul că recolta era ridicată anual de către aceasta, precum şi afirmaţia mincinoasă în sensul că SC şi SB au folosit terenul, în condiţiile în care aceştia locuiau în Bistriţa Deosebit de cele mai sus menţionate, petentul a arătat că intimata a afirmat, în mod mincinos, că nu este rudă cu persoanele interesate în cauză.

Prin rezoluţia nr.193/P/2010 din data de 30 iunie 2010 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc  s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de BS, cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de  mărturie mincinoasă, în temeiul art.228 alin.6 Cod proc. penală, raportat la art.10 lit.g din Codul de procedură penală (fapta este prescrisă).

În considerentele rezoluţiei menţionate s-a reţinut că, din probele administrate în cauză rezultă că fapta la care s-a referit persoana vătămată s-a petrecut în anul 2001. cum fapta de „mărturie mincinoasă” se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani, rezultă că, potrivit art.122 lit. d Cod penal, pentru aceasta s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale în anul 2006.

Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul exprimându-şi nemulţumirea cu privire la faptul că nu s-a stabilit dacă făptuitoarea a săvârşit sau nu infracţiunea reclamată.

Prin rezoluţia prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava s-a dispus respingerea plângerii.

Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că soluţia este corectă, iar continuarea urmăririi penale poate fi solicitată doar de învinuit sau inculpat, ca un mijloc de apărare acordat acestuia, în vederea dovedirii nevinovăţiei. Cum petentul nu are calitatea cerută de art.13 Cod procedură penală, nu poate fi continuată în cauză urmărirea penală, faptele reclamate fiind prescrise.

Prin sentinţa penală nr.298/29.10.2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc a fost admisă plângerea şi a fost trimisă cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, respectiv efectuării actelor premergătoare faţă de intimata BS, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art.260 alin.1 Cod penal, reţinându-se că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din data de 30 iunie 2010 nu conţine o descriere a situaţiei de fapt rezultate în urma efectuării actelor premergătoare (dată, faptă, făptuitor). De asemenea,  nu conţine nici o referire cu privire la faptul dacă sunt sau nu întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Pentru ca instanţa să poată verifica legalitatea şi temeinicia soluţiei date de parchet, acesta ar fi trebuit, mai întâi, să stabilească elementele arătate mai sus şi apoi să verifice, în raport de aceste date, dacă a intervenit sau nu prescripţia răspunderii penale.

Conform art.224 cod procedură penală, în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare. Examinând dosarul cauzei, instanţa reţine că, în speţă, nu s-au efectuat actele premergătoare impuse de conţinutul plângerii iniţiale depuse de petent.

Astfel, dacă acesta a arătat, în considerentele plângerii sale, că terenul ce a format obiectul dosarului a fost folosit de BT şi BA dinainte de război şi până în anul 1978, iar ulterior acestui an de către  petent şi soţia sa, nu a fost audiată, în calitate de martoră, PM.

Deosebit de aceasta, nu s-a verificat susţinerea petentului în sensul că a plătit şi plăteşte în continuare impozitul pentru terenul ce a făcut obiectul litigiului civil, nu s-a verificat dosarul 1142/1981 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pentru a se verifica susţinerea petentei, în sensul că, în cadrul acestuia, s-a stabilit faptul că PM este proprietara terenului, nu s-a verificat cine a strâns recolta de pe teren şi nici susţinerea petentei în sensul că SC şi SB nu au folosit niciodată terenul întrucât locuiau în Bistriţa. De asemenea, nu –a verificat dacă intimata este rudă cu  părţile din dosarul soluţionat în anul 2001.

Pe cale de consecinţă, aşa cum în exercitarea obligaţiei de supraveghere a activităţii de urmărire penală,procurorul poate  constata că  nu sunt întrunite condiţiile din alin.4 al art.228 Cod proc. penală şi să restituie cauza organului de cercetare penală pentru a fi completate (art.228, alin.5 cod proc.penală), tot aşa va proceda şi instanţa, constatând că rezoluţia  procurorului, confirmată prin rezoluţia prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, nu permite luarea unei hotărâri judecătoreşti, care trebuie să fie motivată în fapt şi în drept, cu descrierea faptei.

Cât timp procurorului i s-a recunoscut în mod expres, în textul art.228 alin.5 cod proc. penală, dreptul de a cere completarea actelor de cercetare penală, organelor de cercetare penală, cu atât mai mult şi fără a fi nevoie de un text de lege special,  instanţa de judecată poate cenzura în acelaşi mod actele de urmărire penală sau actele premergătoare efectuate, care în speţă sunt incomplete.

A aprecia astfel, ar însemna golirea de conţinut a disp.art.278 ind.1 cod procedură penală şi a limita cenzura instanţei doar asupra unor anumite soluţii adoptate de procuror, criticându-se controlul judiciar asupra celor date în baza unor cercetări incomplete.

Pentru motivele mai sus expuse, constatând că rezoluţia atacată nu cuprinde elementele de fapt în baza cărora să se poată aprecia legalitatea soluţiei adoptate, actele premergătoare fiind incomplete, instanţa va admite plângerea formulată şi va trimite cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale, respectiv a efectuării actelor premergătoare sau a actelor de urmărire penală, conform art.278 ind.1, alin.8 lit. b cod procedură penală.

Domenii speta

Spete similare