Civil – Cereri – Cererea în anularea somaţie de plată. Condiţii pentru repunerea în termenul de formulare a cererii în anulare.

Sentinţă civilă 298 din 21.02.2011


Civil – Cereri – Cererea în anularea somaţie de plată. Condiţii pentru repunerea în termenul de formulare a cererii în anulare.

Prin Sentinţa nr. 298/21.02.2011 pronunţată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, s-a respins cererea de repunere în termen, ca nefondată şi în consecinţă s-a respins cererea în anulare formulată de reclamantul IC în contradictoriu cu pârâta S.C. ASI S.R.L., ca tardiv formulată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin Sentinţa civilă nr.1645 din 11 noiembrie 2009 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, a fost admisă cererea având ca obiect „somaţia de plată”, formulată de creditoarea S.C. ASI S.R.L. în contradictoriu cu debitorul IC.

Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. 5/2001, împotriva ordonanţei în care instanţa constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către debitor, precum şi termenul de plată, debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.

Instanţa reţine că Sentinţa civilă nr. 1645/11 noiembrie 2009 a fost comunicată debitorului IC prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 6 alin. 4 din OG 5/2001, fiind restituită la data de 11 ianuarie 2010 cu menţiunea „avizat – reavizat, expirat termenul de păstrare”.

Într-adevăr ÎCCJ în Decizia nr.11/2006, privind soluţia recursului în interesul legii dată, precizează că potrivit art. 6 alin.4 din OG nr.5/2001, aceste dispoziţii privind instituirea unei prevederi speciale de comunicare, au un  caracter imperativ, fiind determinate de urgenţa pe care o reclamă soluţionarea unor astfel de cauze şi de necesitatea evitării comunicării unor acte de asemenea importanţă prin afişare, în condiţiile art. 92 şi 921 Cod procedură civilă.

Această procedură a fost îndeplinită în cauză, iar în mod constant practica judecătorească a considerat că debitorul nu poate, în mod unilateral să lipsească titlul obţinut de orice efect util prin refuzul de a-şi ridica corespondenţa, mai ales în situaţia în care debitorul s-a prezentat în instanţă sau a primit citaţia pe parcursul soluţionării cauzei,  putând fii vorba în acest caz de rea credinţă.

În cauză debitorul a formulat cererea în anulare la data de 26 octombrie 2010, solicitând instanţei repunerea în termen, cu motivarea că Sentinţa civilă nr. 1645/11.11.2009 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc nu i-a fost comunicată, iar la data când ar fi trebuit să i se comunice era plecat în străinătate împreună cu familia, la domiciliul său nelocuind nimeni în acea perioadă, menţionând şi faptul că este student la Universitatea „Ştefan cel Mare”, iar în perioada vacanţelor pleacă tot timpul în Italia la sora sa.

Conform art. 103 alin. 1 Cod proc. civilă neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, aliniatul 2 stabilind că în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în acelaşi termen urmând a fi arătate şi motivele împiedicării.

Prin urmare pentru a se dispune repunerea în termen una dintre condiţii este aceea ca partea care nu a săvârşit un act de procedură în cadrul termenului legal imperativ, să facă dovada că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei să exercite calea de atac, înainte de împlinirea termenului.

Împrejurarea că la data când i s-a comunicat hotărârea, acesta era plecat în străinătate nu constituie o împrejurare mai presus de voinţa sa, această împrejurare trebuind să fie una obiectivă, asimilabilă forţei majore. Ori în cauză instanţa reţine că debitorul a avut cunoştinţă de somaţia de plată formulată de creditor, angajându-şi avocat care l-a reprezentat în cauză, a formulat întâmpinări, prin urmare acesta trebuia să se intereseze de soluţia pronunţată în cauză sau să ţină legătura cu avocatul său în cazul în care a plecat în străinătate.

Absenţa din ţară a debitorului după pronunţarea sentinţei nu poate fi calificată drept împiedicare mai presus de voinţa sa care să o pună în imposibilitate de a exercita calea de atac în termenul legal, motiv pentru care instanţa va respinge cererea de repunere în termen, ca nefondată.

De asemenea partea trebuia să formuleze cererea de repunere în termen în 15 zile de la data încetării împiedicării, ori acesta nu s-a interesat de hotărârea pronunţată şi nu a formulat prezenta cerere la revenirea sa din străinătate, întrucât din declaraţia dată pe propria răspundere de numita SAM, rezultă că debitorul nu ar fi fost plecat în străinătate în toată această perioadă, ci doar în perioada vacanţei de la sfârşitul anului 2009 – începutul anului 2010 şi în vacanţa de vară 24 iunie 2010 – 10 octombrie 2010.

În cauză debitorul a formulat cerere în anulare doar atunci când s-a pornit executarea silită împotriva sa, ori dată fiind procedura specială a somaţiei de plată, acesta are posibilitatea să formuleze contestaţie la executare în care să invoce apărări de fond împotriva titlului executoriu conform art. 10 alin. 2 din O.G. 5/2001, atunci când nu s-a formulat cerere în anulare.

În consecinţă, faţă de cele expuse mai sus, instanţa a respins cererea de repunere în termen, ca nefondată şi pe cale de consecinţă a respins cererea în anulare, ca tardiv formulată.

Domenii speta