Fara titlu

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA DEJ JUDEŢUL CLUJ

SENTINŢA CIVILĂ NR.1258/2009

Şedinţa publică din 27.10.2009

Instanţa constituită din:

Pe rol fiind pronunţarea asupra cauzei civile formulate de petentul P.M în contradictoriu cu intimatul Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională Vamală Cluj -BIROUL VAMAL CLUJ, având ca obiect plângere contravenţionala.

Mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor prezente au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 20.10.2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru termenul din data de 27.10.2009.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea contravenţională înregistrată la data de 10.12.2008 pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca sub nr. 18391/211/2008 petentul a solicitat, în contradictoriu cu Direcţia Regională Vamală Cluj-Biroul Vamal Cluj, anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. 89/18.12.2008, seria ANV/200 nr. 0026219.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul-verbal menţionat este nul absolut, nefiind întocmit în momentul constatării presupusei fapte-06.12.2008, ci după 2 zile, petentul neavând posibilitatea de a consemna punctul său de vedere la rubrica „alte menţiuni”. Mai arată petentul că martorul care a semnat procesul verbal nu are consemnate datele de identificare, în descrierea presupusei fapte se consemnează că ar fi încălcate disp. art.209 alin.3 din legea nr.571/2003, deşi acele dispoziţii se referă la plătitorii de accize, iar pe fond procesul verbal nu prezintă situaţia reală, sancţiunea aplicată nu se justifică, nefiind adevărat nici faptul că petentul nu deţinea documente de provenienţă a mărfurilor sau că avea cafeaua ascunsă în maşină. Se mai arată în motivare că bunurile aparţin şi prietenilor săi, cafeaua era achiziţionată pentru consum propriu, nu pentru comercializare, petentul nu are calitate de plătitor de accize. Se solicită cheltuieli de judecată.

Plângerea nu a fost motivată în drept.

În susţinerea cererii au fost depuse procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei (fila 4), împuternicire avocaţială (fila 5), bonuri emise de … (filele 5-9).

Intimatul Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, a depus la dosarul cauzei un înscris intitulat „precizări”, în cuprinsul cărora se arată în esenţă faptul că procesul verbal atacat a fost încheiat la sediul DJAOV Cluj-Napoca, la data de 08.12.2008, procedându-se în conformitate cu prev. art.13 alin.1 din OG nr.2/2001, martorul este indicat prin nume, prenume, semnătură şi CNP, fiind îndeplinite astfel şi prev. art.19 alin.1 din OG nr. 2/2001, , articolul indicat în cuprinsul procesului verbal la încadrarea în drept a faptei este indicat corect, faţă de republicarea legii, sancţiunea se justifică având în vedere cantitatea mare de cafea, chitanţele depuse la dosar de petent se referă la asigurarea auto, răspunsul petentului din cuprinsul notei explicative conform căruia cafeaua este pentru consum propriu este inacceptabil, raportat la consumul estimat de către petent de 4 kg pe zi.

Au fost anexate la dosar: extras din Legea nr.571/2003-art.207, art.209, notă explicativă, adresa martorului care a semnat procesul verbal.

Intimatul Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, a mai depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenţionale formulate ca neîntemeiată şi menţinerea procesului verbal ca fiind legal şi temeinic întocmit.

În motivarea întâmpinării, s-a arătat că la data de 06.12.2008, inspectorii vamali din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, în baza ordinului de misiune nr. 264/06.12.2008 au efectuat împreună cu agentul de poliţie de la Postul de Poliţie Căşeiu, un control asupra vehiculelor oprite în trafic în localitatea Căşeiu, constatându-se că petentul P.M transporta cu autoturismul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare …, cantitatea de 504 kg. cafea marca AMAROY, fiind astfel încălcate prevederile art 207 lit.c., art.209 alin.3, art.211 alin.1 lit.b, art.212 alin.2 din Legea nr.571/2003, HG nr.44/2004, punctul 30 ind.2-Normele Metodologice aferente, fapta constituind contravenţia prevăzută de art. 220 alin 1 lit a din OG nr. 92/2003, conform căreia‚”constituie  contravenţie deţinerea de produse accizabile în afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare conform titlului VII din Codul fiscal”.

În ceea ce priveşte amenda de 20.000 lei aplicată petentului în limita minimă prevăzută de lege, intimatul învederează că a fost corect individualizată, având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, o sancţiune pecuniară fiind absolut necesară pentru corectarea atitudinii făptuitorului.  S-au aplicat prevederile art. 220 alin 2 din OG nr. 92/2003 privind confiscarea produselor, acestea fiind confiscate conform adeverinţei de reţinere a bunurilor nr. 36/06.12.2008.

Se mai arată în cuprinsul întâmpinării  că au fost respectate prev. art.13 alin.1, art.19 alin.1 din OG nr.2/2001, iar în ceea ce priveşte calitatea de subiect activ al contravenţiei, obligaţia de a nu deţine în afara regimului suspensiv produse accizabile care nu au fost introduse în sistemul de accizare revine fiecărei persoane, nu doar comercianţilor.

Petentul a mai depus la dosar “precizări”, prin care arată în esenţă următoarele: contestă modalitatea de întocmire a procesului verbal atacat, care putea fi încheiat în prezenţa petentului, iar neconsemnarea menţiunilor obligatorii referitoare la adresa şi datele de identificare ale martorului atrag nulitatea procesului verbal atacat; descrierea presupusei fapte nu concordă cu încadrarea juridică dată de agentul constatator, petentul neputând fi subiect activ al contravenţiei, fiind doar persoană fizică, contrar celor atestate şi de către ICCJ prin decizia Secţiilor Unite nr.61/24.09.2007; situaţia de fapt reţinută în procesul verbal nu corespunde realităţii, bunurile respective nefiind destinate comercializării, ci consumului propriu. Se solicită admiterea plângerii aşa cum a fost precizată, anularea procesului verbal atacat, exonerarea petentului de la plata amenzii aplicate şi restituirea bunurilor reţinute în vederea confiscării, cu plata cheltuielilor de judecată. A fost anexată decizia Secţiilor Unite a ICCJ nr.61/24.09.2007.

Prin încheierea civilă nr.2321/20.02.2009 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca şi declinată competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Judecatoriei Huedin.

La data de 08.05.2009 intimata a comunicat instanţei o precizare a întâmpinării prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Huedin, iar prin sentinţa civilă nr.497/12.05.2009 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Huedin şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dej.

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către ambele părţi, precum şi proba cu martori, fiind audiaţi pentru intimat martorul B.D (fila 75) şi pentru petent martorul C.C (fila 76).

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria ANV/200 nr. 98/08.12.2008 întocmit de către inspectorii vamali din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, petentul P.M a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 20.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 220 alin 1 lit a şi sancţionată de alin 2 din OG nr. 92/2003, republicată, cu modificările ulterioare.

S-a reţinut în cuprinsul procesului-verbal că, la data de 06.12.2008, inspectorii vamali din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, în baza ordinului de misiune nr. 264/06.12.2008 au oprit în trafic, în localitatea Căşeiu, autoturismul marca Mercedes Sprinter, cu nr. de înmatriculare …, condus de petent, descoperindu-se în urma controlului efectuat asupra autoturismului o cantitate de 504 kg cafea Amaroy, marfă care prezenta caracterul unei operaţiuni comerciale, care putea fi derulată numai de către un operator economic cu respectarea prev.art.209 alin.3 din Legea nr.571/2003, iar petentul nu a prezentat în timpul controlului nici o dovadă privind introducerea cafelei în sistemul de accize, din cuprinsul notei explicative rezultând clar că nici nu avea intenţia să o introducă în sistemul de accize şi să plătească acciza.

În temeiul dispoziţiilor art. 220 alin 2 lit a din OG nr. 92/2003 s-a dispus măsura confiscării unei cantităţi de 450 kg cafea, conform adeverinţei de reţinere a bunurilor nr. 36/06.12.2008.

Procesul verbal contestat a fost încheiat în absenţa petentului, cuprinzând însă datele personale ale acestuia, împotriva procesului verbal de contravenţie formulându-se, în termenul legal prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001 prezenta plângere.

La data constatării contravenţiei s-a încheiat şi nota explicativă nr. FN/06.12.2008, conţinând răspunsurile petentului la întrebările inspectorilor vamali, scrise şi semnate de către acesta.

Analizând legalitatea procesului verbal de contravenţie atacat prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de către petent, instanţa reţine următoarele:

Procesul verbal a fost încheiat în absenţa petentului, în prezenţa unui martor, care a semnat procesul verbal atacat. Potrivit prev. art. 13 alin.1 din OG nr.2/2001, “aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei.”, iar potrivit prev. art.19 alin.1 din aceeaşi ordonanţă “(1) procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnătura acestuia.” În cuprinsul procesului verbal au fost indicate în dreptul semnăturii martorului, numele, prenumele şi CNP-ul. Mai mult, cu ocazia administrării probei testimoniale, martorul indicat în cuprinsul procesului verbal a fost audiat de către instanţă, neputându-se astfel aprecia că martorul nu ar exista în realitate. Referitor la faptul  că procesul verbal nu a fost încheiat în prezenţa petentului, având în vedere necesitatea asigurării dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional, instanţa observă că petentului i s-a oferit posibilitatea de a-şi exercita efectiv acest drept, pe calea răspunsurilor date în nota explicativă întocmită la momentul constatării contravenţiei, însuşită de acesta prin semnătură, astfel încât, nu se poate reţine vreo vătămare a dreptului său la apărare.

De asemenea, nu poate fi reţinută nici apărarea potrivit căreia descrierea faptei nu concordă cu încadrarea juridică dată de agentul constatator.

Potrivit prev. art.220 alin.1 din OG nr.93/2003, aşa cum era în vigoare la momentul constatării contravenţiei , “Constituie contravenţii următoarele fapte: a) deţinerea de produse accizabile în afară regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare conform titlului VII din Codul fiscal.”, iar potrivit alin. 2 din acelaşi articol, “Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum şi cu:

a) confiscarea produselor, iar în situaţia în care acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), c), k), l), m), n), v), x) şi y).”

Faţă de motivele de nulitate invocate de petent, instanţă constată astfel că acestea sunt neîntemeiate şi nu există  cazuri de nulitate absolută care ar putea fi invocate de instanţă din oficiu, procesul-verbal contestat fiind legal întocmit, urmând a fi analizat sub aspectul netemeiniciei.

Sub acest aspect, instanţa observă că petentul a invocat în apărarea sa faptul că procesul verbal de contravenţie nu prezintă situaţia reală constatată cu ocazia reţinerii în trafic, iar sancţiunea aplicată nu se justifică. Astfel, a arătat petentul în cuprinsul plângerii că nu este adevărat că nu deţinea documente de provenienţă a mărfii, nu a ascuns marfa în maşină, cafeaua era cumpărată la fel ca şi celelalte mărfuri din maşină, respectiv pentru consumul familiilor petentului şi ale celorlalte persoane din maşină, că se aprovizionează o dată  pe an cu cele necesare consumului propriu şi nu poate fi subiect activ al contravenţiei, deoarece nu are calitatea de comerciant sau antrepozitar autorizat.

Analizând apărările petentului în raport de probele administrate la dosar, instanţa constată că acestea sunt contradictorii şi nu pot fi reţinute, din răspunsurile petentului consemnate în nota explicativă întocmită la data constatării contravenţiei, instanţa reţine că petentul a relatat inspectorilor vamali faptul că se deplasează periodic la cumpărături în străinătate, o dată la 3-4 luni, şi nu o dată pe an, lucru confirmat şi de către martorul încuviinţat şi audiat la solicitarea petentului.

Instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 168 alin 2 din Codul fiscal „este interzisă deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită” şi potrivit pct 3 din cuprinsul normelor metodologice de aplicare „în afara antrepozitului fiscal pot fi detinute numai produsele accizabile pentru care acciza a fost platita, iar prin circuitul economic, se poate face dovada că provin de la un antrepozitar autorizat, de la un operator înregistrat, de la un operator neînregistrat sau de la un importator”. Potrivit prev.art.207 din Codul fiscal, cafeaua este inclusă în sfera de aplicare a produselor care sunt supuse accizelor.

De asemenea, instanţa reţine că în cuprinsul normelor metodologice de aplicare ale codului fiscal există prevederi care stabilesc cantităţi de produse până la care se consideră că sunt achiziţii pentru uz propriu, fiind stabilite limite cantitative, neexistând însă şi în privinţa cafelei.

Aşa cum rezultă din cuprinsul procesului verbal de contravenţie atacat, s-a dispus măsura confiscării unei cantităţi de 450 kg cafea, conform adeverinţei de reţinere a bunurilor nr. 36/06.12.2008, iar explicaţia dată de petent în cuprinsul notei explicative, conform căreia acesta consumă o cantitate de 4 kg cafea pe zi, împreună cu familia şi cu muncitorii care lucrează la casa sa, nu poate fi primită, fiind evident că marfa confiscată depăşeşte limitele unui consum propriu, normal, coroborat şi cu deplasările periodice ale petentului în străinătate pentru achiziţionare de marfă. În acest context şi raportat la dispoziţiile legale invocate, chiar dacă nu este prevăzută prin lege o limită maximă până la care să opereze prezumţia că marfa-cafeaua este achiziţionată pentru consum propriu, ţinând cont de cantitatea mare de cafea confiscată,  instanţa apreciază că în speţă operează prezumţia că marfa consfiscată, respectiv cafeaua era deţinută în scopuri comerciale, iar petentul asupra căruia s-au găsit produsele avea calitatea de comerciant de fapt, fiindu-i aplicabile în speţă, dispoziţiile art. 220 alin 1 şi art. 221 din Codul de proc.fiscală, inclusiv dispoziţiile privind sancţionarea deţinerii unor produse accizabile pentru care acciza nu a fost plătită.

Faţă de împrejurarea că petentul a depus la dosar bonuri de casă prin care face dovada achiziţionării mărfii conform susţinerilor sale, de la magazinul …. din Germania, conform răspunsului dat în cuprinsul notei explicative, instanţa constată că, deşi petentul a făcut dovada provenienţei mărfurilor transportate, nu deţine vreun document justificativ al plăţii accizelor.

În acest context, instanţa constată că transportul de produse accizabile de către o persoană care nu are calitatea de antrepozitar autorizat, generează un raport juridic fiscal, conform art. 221 alin 2 din OG nr. 92/2003, întrucât obligaţia de a nu deţine în afara regimului suspensiv produse accizabile care nu au fost introduse în sistemul de accizare revine fiecărei persoane, inclusiv celor neautorizate să deţină, să comercializeze sau să transporte produse accizabile. Astfel cum s-a arătat, până la proba contrarie petentul este prezumat a fi comerciantul de fapt al produselor transportate, motiv pentru care îi sunt aplicabile normele fiscale, inclusiv cele care sancţionează încălcarea dispoziţiilor relative la regimul produselor accizabile.

Cât priveşte aplicabilitatea Deciziei în interesul legii nr. LXI/2007 în prezenta cauză instanţa constată că această decizie priveşte contravenţia prevăzută de art. 220 alin 1 lit. c din OG nr. 92/2003, fiind de strictă interpretare şi aplicare şi neputând fi extins la alte contravenţii prevăzute de acelaşi articol.

În ceea ce priveşte sancţiunea contravenţională aplicată, instanţa apreciază că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social, materializat prin cantitatea mare de cafea confiscată, respectiv 450 kg, care justifică astfel o sancţiune pecuniară, motiv pentru care nu se impune reindividualizarea sancţiunii, amenda contravenţională fiind aplicată la nivelul minim special, respectiv 20.000 de lei.

Faţă de cele reţinute în fapt şi în drept, instanţa constată că plângerea contravenţională formulată de petent împotriva  procesului-verbal nr. 89 din 08.12.2008, seria ANV/200 nr.0026219, întocmit de DJAOV Cluj, este neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare menţinând procesul-verbal şi măsurile dispuse prin acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN  NUMELE  LEGII

D I S P U N E:

Respinge plângerea contravenţională formulată de petentul P.M, cu domiciliul în com…., în contradictoriu cu intimatul Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională Vamală Cluj, cu sediul în Oradea, str.Armatei Române, nr.4, jud.Bihor, precum şi în Bucureşti, str.Matei Milo, nr.13, sector 1 şi în Cluj-Napoca, str.Traian Vuia nr.157, jud.Cluj, ca fiind neîntemeiată.

Menţine procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr.89 din 08.12.2008, seria ANV/200 nr.0026219, ca fiind temeinic şi legal întocmit.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 27.10.2009.

5

Domenii speta

Spete similare