Plângere împotriva rezoluţiei procurorului

Dosar nr. 770/216/2009 plângere rezoluţie procuror

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEŞ JUDEŢUL ARGEŞ

SENTINŢA PENALĂ  NR. 155

Şedinţa publică  din  25 iunie 2009

Completul compus din:

Preşedinte: M.B.

Grefier: M.U.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş

reprezentat  prin procuror: N.M.

Pe rol, soluţionarea plângerii penale înregistrate la data de 01  aprilie  2009, formulată de petenta B.L., împotriva rezoluţiei procurorului din 23 ianuarie 2009 menţinută prin rezoluţia numărul 75/II/2 din 09 martie 2009 a prim - procurorului Parchetului de pe lângă  Judecătoria Curtea de Argeş, ambele în dosarul numărul 885/P/2008, intimat fiind M.G.

Dezbaterile în cauză au fost consemnate potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns petenta, asistată de avocat D.S., în baza contractului de asistenţă juridică numărul. 116/20 mai 2009 şi intimatul, asistat de avocat S.B., în baza contractului de asistenţă juridică numărul 28/21 mai 2009.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că petenta a depus la dosar un borderou cu acte iar intimatul o cerere  cu privire la litigiul dintre părţi, precum şi cu privire la cheltuielile ocazionate între părţi  cu ocazia diferitelor momente existente dintre acestea.

Instanţa  întreabă participanţii la acest proces dacă au cereri prealabile de formulat sau înscrisuri de depus.

Avocat D.S., pentru petentă, avocat S.B., pentru intimat, şi reprezentantul Ministerului Public precizează că nu au cereri prealabile  de formulat.

Avocat D.S., pentru petentă, depune la dosar încheierea de strămutare pronunţată de instanţa supremă într-o altă cauză care o priveşte pe petentă.

Avocat D.S., pentru petentă, precizează că nu mai are cereri de formulat şi solicită acordarea cuvântului asupra fondului, cerere cu care avocat S.B., pentru intimat, şi reprezentantul  Ministerului Public sunt de acord.

Instanţa ia act că nu mai sunt cereri de formulat, potrivit art. 339 Cod procedură penală constată terminată cercetarea judecătorească şi în baza art. 340 Cod procedură penală acordă cuvântul pentru dezbateri în fond.

Avocat D.S., pentru petentă, faţă de înscrisurile emise în dosarul de urmărire penală, solicită admiterea plângerii şi desfiinţarea rezoluţiei procurorului. Petenta a solicitat efectuarea cercetării penale faţă de intimat, care a făcut afirmaţii cu caracter indecent la adresa acesteia, afirmaţii pe care nu le menţionează datorită persoanelor care sunt implicate. După efectuarea actelor premergătoare, prim – procurorul de atunci a considerat plângerea ca întemeiată şi printr-o rezoluţie dată s-a dispus efectuarea mai multor acte procesuale, reţinându-se că procurorul nu analizase faptele referitoare la infracţiunea prev. de art. 205 Cod penal. Partea vătămată, respectiv petenta, nu a făcut o încadrare juridică a faptelor sale, fiindcă nu avea cunoştinţe juridice, ci doar le-a reclamat. Rezoluţia prim – procurorului din 6 noiembrie 2008 este foarte bine motivată şi nu a fost atacată de persoana interesată, astfel că acest înscris îşi produce efectele. Procurorul care a instrumentat cazul după aceea, nu a purces la administrarea tuturor probelor şi a lămuririi tuturor aspectelor, astfel cum se impune şi cum s-a stabilit de către prim-procuror. Partea vătămată a solicitat să i se facă cunoscut ce scrie în reclamaţiile făcute la adresa sa de către intimat. Tot timpul, intimatul a făcut public despre aşa-zisele relaţii ale petentei cu o anumită persoană, relaţii care de fapt nu sunt reale. Se susţine în rezoluţie că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 205, 206 Cod penal. Prim – procurorul a reţinut iniţial, prin rezoluţia din 6 noiembrie 2008,  că se impune aplicarea disp. art. 152 lit. a) şi d) Cod penal. Parchetul nu ia în seamă art. 30 alin. 6 din Constituţia României care  reglementează că libertatea de exprimare are anumite îngrădiri, cum de altfel se stabileşte şi în  art. 10 din Convenţia Europeană . Afirmaţiile făcute de intimat la adresa petentei au o gravitate imensă şi aduc o imagine negativă demnităţii şi onoarei acesteia. Petenta a fost calomniată şi în presă după ce a fost „bârfită pe la colţuri”, intimatul făcând şi anumite cererii la primărie în care a reiterat insultele şi calomniile la adresa lui B.L. Morala creştină nu permite infidelitatea, iar soţul petentei, un om cu caracter integru, a apreciat că toate aceste afirmaţii nu sunt reale, nu a purces la divorţ, aşa cum ar fi făcut alţi bărbaţi.  Solicită ca instanţa, dacă apreciază că reţine cauza spre judecare, să pună în vedere primăriei să depună la dosar acele reclamanţii făcute de intimat. Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale acele texte de lege care abrogaseră infracţiunile contra demnităţii persoanei. Solicită admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş în vederea efectuării cercetărilor. Solicită plata cheltuielilor de judecată. 

Avocat S.B., pentru intimat, în baza art. 278 ind. 1 Cod procedură penală, solicită respingerea plângerii împotriva actului procurorului şi menţinerea soluţiei acestuia. În cauză nu sunt întrunite elementele constitutive pentru faptele reclamate de către petentă. Toată această situaţie de fapt are un caracter şicanatoriu. Între părţi există mai multe procese, astfel că petenta formulează diferite plângeri. Solicită obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, în baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, pune concluzii de respingere a plângerii formulate de petentă, ca nefondată, şi de menţinere a soluţiei procurorului dată în dosarul de urmărire penală numărul 885/P/2008. În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, urmează a fi obligată petenta la plata cheltuielilor judiciare statului şi în baza art. 193 alin. 6 Cod procedură penală, la plata cheltuielilor de judecată către intimat.

J U  D E C Ă T O R I A

Deliberând, constată:

Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş sub nr. 885/P/2008 petenta Badea Luminiţa a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului M.G., pentru atingerea adusă demnităţii acesteia, arătând că intimatul, în luna iunie 2008,  aflându-se în sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, a afirmat că petenta „s-a lăudat că este amanta procurorului P.C.”.

După administrarea unor probe, prin rezoluţia procurorului s-a confirmat propunerea organului de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală faţă de intimat sub aspectul infracţiunii de calomnie prev. de art. 206 C.p., nefiind întrunite elementele sale constitutive, mai mult decât această infracţiune fiind dezincriminată.

S-a reţinut că discuţia dintre intimat şi procuror nu s-a purtat într-un loc public şi că intimatul a spus acele lucruri prin deducere din modul de exprimare al petentei.

B.L. a atacat cu plângere această soluţie, plângere care io-a fost admisă prin  rezoluţia prim-procurorului nr. 373/II/2/6 noiembrie 2008 (f. 31-32 dos. u.p.). S-a infirmat rezoluţia din 2 octombrie 2008 a procurorului şi s-a restituit dosarul la poliţie pentru a se completa cercetările şi a se pronunţa o soluţie şi cu privire la infracţiunea de insultă prev. de art. 205 C.p.

Ulterior, prin rezoluţia din data de 23 ianuarie 2009  procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş a dispus, în baza art. 228 alin. 6 rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale faţă de intimat,  întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 205 şi art. 206 Cod penal, sub aspectul laturii obiective.Procurorul a reţinut că petenta B.L. a sesizat conducerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş cu privire la faptul că în luna iunie 2008 intimatul M.G. ar fi afirmat în public că petenta este amanta numitului P.C. Faţă de faptul că discuţia  respectivă nu s-a purta într-un loc public, iar din probele administrate  a rezultat doar că intimatul ar fi dedus acest aspect,

s-a confirmat propunerea organelor de poliţie de a nu se începe urmărirea penală faţă de intimat.

Împotriva acestei soluţii petenta a formulat plângere conform art. 278 Cod procedură penală , plângere care i-a fost respinsă ca nefondată prin rezoluţia numărul 75/II/2/09 martie 2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş. S-a reţinut că soluţia procurorului este legală şi temeinică (f.6-8).

Nemulţumită de această soluţie, petenta a formulat plângerea de faţă, înregistrată la Judecătoria Curtea de Argeş sub nr. 770/216/01 aprilie 2009.

În motivarea plângerii s-a arătat că soluţia procurorului este nelegală şi netemeinică, solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiilor atacate şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale în această cauză. Se mai susţine de către petentă că în prezenta cauză s-a reţinut de către procuror că art. 205-207 C.p  au fost abrogate prin Legea numărul 278/2006, însă, prin decizia numărul 62/18 ianuarie 2007 Curtea  Constituţională a decis ca dispoziţiile acelui articol, respectiv  art. I pct. 56 referitoare la abrogarea art. 205, 206, 207 Cod penal sunt neconstituţionale. Împotriva rezoluţiei din data de 06 noiembrie 2008, dată în acelaşi dosar de urmărire penală, nicio persoană din cele interesate  nu a formulat plângere la instanţă în termen de 20 de zile aşa cum reglementează  disp. art. 278 ind. 1 Cod procedură penală, astfel că toate motivările şi întreagă această rezoluţie a devenit obligatorie în acest dosar. Asupra celor reţinute în ea nu se poate reveni. De aceea, motivarea din rezoluţia dată în data de 09 martie 2009 este nelegală, încălcându-se dispoziţiile art. 275 – 278 ind. 1 Cod procedură penală. Procurorul nu s-a conformat dispoziţiilor date de prim-procuror prin rezoluţia din 6 noiembrie 2008.

S-au depus la dosar rezoluţia numărul 75/II/2/09 martie 2009 a primului-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş (f. 6-8), rezoluţia numărul 373/II/2/06 noiembrie 2008 a primului –procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş (f. 9), rezoluţiile numărul 885/P/23 ianuarie 2009 (f. 10) şi numărul 885/P/02 octombrie 2008 (f. 11) ale procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, borderou cu acte (f. 53-74), respectiv adresă Primăria Curtea de Argeş, citaţie Tribunal Constanţa, trei citaţii pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, rezoluţia din 06 martie 2007, cerere către Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, ordonanţa din data de 28 februarie 2007 şi din data de 16 aprilie 2007, cerere către Primăria Curtea de Argeş, plângere M.G., adresă Curtea de Apel Piteşti, articol ziar, ordonanţa din data de 17 ianuarie 2007, bon fiscal. S-au mai depus încheierea de strămutare numărul 3171/30 octombrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (f. 77-78), adresa Primăriei Curtea de Argeş către petentă (f. 79).

Examinând actele din dosarul de urmărire penală nr. 885/P/2008 şi noile înscrisuri prezentate, instanţa reţine următoarele:

Într-o zi din luna iunie 2008, în biroul martorului P.C., la acea dată  procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, judeţul Argeş, a intrat intimatul M.G., sub pretextul că doreşte o audienţă la purtătorul de cuvânt al acestui parchet, care era chiar P.C.

În biroul respectiv, intimatul a afirmat că petenta B.L.  este amanta fostului procuror, actualmente pensionar  şi că acest lucru l-ar fi dedus din  discuţia purtată anterior cu B.L.

M.G. a părăsit biroul, spunând implicit că are probabilitate de a scrie în presă articole defăimătoare la adresa numitului P.C. Aceste aspecte le-a relatat chiar fostul procuror, cei doi fiind singuri atunci în birou (f. 38-39 dos. u.p.).

Ulterior, s-a prezentat la sediul parchetului şi petenta B.L., care l-a  căutat pe fostul procuror pentru a discuta unele aspecte în legătură cu partajarea unei averi, iar martorul i-a atras atenţia acesteia să nu-l mai caute pentru a se evita speculaţiile făcute pe seama relaţiei  lor.

Faptul că M.G. a afirmat în biroul martorului P.C. şi B.L. ar fi amanta sa a fost de natură să-i aducă atingere demnităţii petentei, care, indirect, a aflat despre cele afirmate chiar de la P.C., iar ulterior despre acestea a aflat şi soţul ei.

Iniţial, plângerea petentei, formulată împotriva soluţiei procurorului din 02 octombrie 2008 a fost admisă de către primul procuror (f. 31 dos. u.p.), care a decis că acel birou al procurorului P.C. ar fi loc public în sensul art. 152 lit. a) şi e) C.p., fiind vorba despre un loc în care se dădeau şi relaţii de către purtătorul de cuvânt al parchetului, căci tot astfel a ajuns acolo şi petenta, solicitând o audienţă (f. 37-39 dos. u.p.).

Prim-procurorul a mai stabilit că dacă există contradicţii între declaraţia intimatului care urma să se ia de către organele de cercetare penală şi declaraţia lui P.C. – ceea ce este şi cazul, fiindcă intimatul nu a recunoscut că a purtat acea discuţie în biroul martorului - să se procedeze la o confruntare a celor două persoane. De asemenea, s-a mai dispus extinderea cercetării penale şi sub aspectul infracţiunilor de insultă prev. de art. 205 C.p.

După restituirea  cauzei pentru completarea cercetărilor, organul de cercetare penală nu a efectuat confruntarea celor doi, aşa cum a dispus  prim-procurorul, deci nu a respectat sarcinile trasate de acesta.

Pentru existenţele infracţiunii de insultă sau de calomnie este  necesar ca activitatea ce formează latura obiectivă a uneia din aceste infracţiuni să se fi comis cu intenţie directă sau indirectă. Deci, făptuitorul trebuie să-şi fi dorit să facă unele afirmaţii denigratoare la adresa părţii vătămate, să-i lezeze demnitatea acesteia, adică să fi prevăzut că acţiunea sa este de natură să expună aceea persoană unor defăimări, să fi urmărit producerea rezultatului (intenţie directă) sau să fi acceptat numai posibilitatea producerii lui (intenţie indirectă). În speţă, forma vinovăţiei intimatului este cel puţin intenţia indirectă în a-i leza demnitatea petentei, M.G., prin acele afirmaţii făcute în biroul fostului procuror, acceptând ca lui B.L. să i se poată leza demnitatea. Nu  prezintă relevanţă că acele afirmaţii ar fi fost deduse din anumite împrejurări de fapt anterioare, ci ceea ce intimatul trebuia să facă era să se abţină de la  a rosti cuvintele denigratoare respective, altfel existând cel puţin intenţia indirectă de a o insulta ori calomnia pe petiţionară.

Intenţia intimatului este evidentă, atâta timp cât el s-a dus personal în biroul fostului procuror şi i-a reproşat că are o relaţie cu B.L., tocmai fiindcă era în litigiu cu aceasta şi a încercat să-l facă şi pe P.C. să nu o mai ajute cu acele procese. Aceasta deoarece, în opinia intimatului, fostul procuror era cel care ,,intervenea” pentru ca petentei să i se rezolve favorabil anumite dosare aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, în care aceasta are interese. Cele ce preced le-a declarat chiar martorul P.C. în cursul urmăririi penale (f. 38-39 dos. u.p.).

B.L. a afirmat în cursul dezbaterilor asupra fondului în plângerea de faţă, chiar învederând instanţei să solicite probele respective, că M.G. ar fi reclamat-o şi la primărie şi ar fi scris în aceste reclamanţii cuvinte şi expresii asemănătoare cu cea spusă în biroul martorului P.C..

Asupra acestor aspecte petenta nu a fost întrebată de către organul de urmărire penală şi chiar dacă nu a declarat în mod expres ceea ce a spus în faţa instanţei, organul de urmărire penală era obligat să lămurească pricina sub toate aspectele, inclusiv dacă s-au mai făcut şi alte acte  material care ar intra în conţinutul aceloraşi fapte penale. Cele două părţi vor fi astfel reaudiate, acestea urmând a fi întrebate în mod expres  dacă M.G. a făcut reclamaţii la primărie sau la alte instituţii publice în care a adus insulte sau calomnii la adresa petentei. Se vor solicita de la autorităţile respective copiile reclamaţiilor de care s-a făcut vorbire mai sus, dacă acestea au existat.

Procurorul, prin rezoluţia atacată în prezent,  nu a motivat nimic nou în legătură cu faptul că de ce acel birou nu ar fi ,,loc public” în sensul art. 152 lit. a) şi e) C.p., mulţumindu-se să reia  motivarea din rezoluţia desfiinţată iniţial (f.11), cu toate că prim-procurorul stabilise deja că acel birou este un loc public (f. 31-32 dos. u.p.).

De asemenea, în aceeaşi rezoluţie atacată nu s-a motivat nimic în legătură cu ce elemente constitutive sub aspectul laturii obiective a infracţiunilor prev. de art. 205 şi 206 C.p. lipsesc în concret, procurorul rezumându-se doar la a afirma că ,,biroul procurorului P.C. nu a avut caracter de loc public”, deci nu suntem în prezenţa infracţiunii de calomnie, iar în ceea ce priveşte infracţiunile de insultă ,, nu a rezultat că M.G. ar fi urmărit să aducă atingere onoarei şi reputaţiei reclamantei”.

După cum s-a detaliat mai sus, intenţia, ca element al laturii subiective a infracţiunii, poate fi şi indirectă (când făptuitorul nu urmăreşte producerea rezultatului, ci doar acceptă posibilitatea producerii lor), nu numai directă (cum a reţinut procurorul în mod eronat).

Instanţa nu poate reţine cauza spre judecare având în vedere o decizie recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, pronunţată într-un recurs în interesul legii. Mai  mult decât atât, nu s-au administrat toate probele stabilite iniţial de către prim-procuror prin rezoluţia din 06 noiembrie 2008, pentru a se clarifica cu certitudine, dacă avem de-a face cu un loc public sau nu ( procurorul urmând să-şi argumenteze aprecierile sale), aceasta având importanţă deosebită pentru calificarea juridică a faptei ca fiind infracţiunea de insultă sau cea de calomnie, după caz.

Procurorul va administra şi orice alte probe apreciate ca pertinente, concludente şi utile pentru aflarea adevărului, principiu obligatoriu stabilit în art. 3 C.p.p. şi care reprezintă şi scopul procesului penal.

În rezoluţia nr. 75/II/2/09 martie 2009, prim-procurorul parchetului îşi motivează soluţia sa, în mare parte, pe dispoziţiile art. 10 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, forţând însă aplicarea acestui text de lege în speţa de faţă, în opinia sa, practic, orice persoană având dreptul să afirme orice  despre o altă persoană.

Acest art. 10 din Convenţie trebuie analizat şi prin prisma art. 26 şi art. 30 din Constituţia României, care limitează libertatea de exprimare de aceea că nu trebuie aduse prejudicii demnităţii, onoarei, vieţii particulare a persoanei sau dreptului la imagine.

De asemenea, Convenţia Europeană are şi un articol 8, care garantează dreptul la viaţa privată şi de familie, articolul care nu a fost pomenit în expunerea sa de către prim-procurorul Parchetului de pe lână Judecătoria Curtea de Argeş, de acest drept fundamental trebuind să se bucure şi petenta.

În raport de cele ce preced, în baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. b) C.p.p., urmează a fi admisă plângerea de faţă şi a se desfiinţa  rezoluţia atacată, urmând a se trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimat sub aspectul infracţiunilor de insultă şi calomnie.

Aşa cum s-a arătat mai sus, procurorul va efectua următoarele acte:

- confruntarea dintre martorul P.C. şi intimatul M.G.,

- reaudierea părţilor, acestea urmând a fi întrebate în mod expres  dacă M.G. a făcut reclamaţii la primărie sau la alte instituţii publice în care a adus insulte sau calomnii la adresa petentei,

- se vor solicita de la autorităţile respective copiile reclamaţiilor de care s-a făcut vorbire mai sus, dacă acestea au existat,

- orice alte probe apreciate ca pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art. 193 alin. 6 Cod procedură penală, va fi  obligat intimatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată către petentă şi va fi respinsă cererea intimatului de obligare a petentei la plata cheltuielilor de judecată făcute de acesta, deoarece M.G. este în culpă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

În baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. b Cod procedură penală, admite plângerea formulată de petenta B.L., împotriva rezoluţiei procurorului din 23 ianuarie 2009 menţinută prin rezoluţia numărul 75/II/2 din 09 martie 2009 a prim - procurorului Parchetului de pe lângă  Judecătoria Curtea de Argeş, ambele în dosarul numărul 885/P/2008, intimat fiind M. G.

Desfiinţează rezoluţia atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimatul M.G. sub aspectul infracţiunilor de insultă şi calomnie prev. de art. 205, 206 Cod penal.

Procurorul va efectua următoarele:

- confruntarea dintre martorul P.C. şi intimatul M.G.,

- reaudierea părţilor, acestea urmând a fi întrebate în mod expres  dacă M.G. făcut reclamaţii la primărie sau la alte instituţii publice în care a adus insulte sau calomnii la adresa petentei,

- se vor solicita de la autorităţile respective copiile reclamaţiilor de care s-a făcut vorbire mai sus, dacă acestea au existat,

- orice alte probe apreciate ca pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 193 alin. 6 Cod procedură penală, obligă pe intimat la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată către petentă şi respinge cererea intimatului de obligare a petentei la plata cheltuielilor de judecată făcute de acesta.

Cu recurs în 10 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25 iunie 2009.

PREŞEDINTE, GREFIER,

 M.B.

1

Domenii speta

Spete similare