Divoţ fără minori

Dosar nr. /216/2009 divort fara minori

R O M Â N I A

JUDECATORIA CURTEA DE ARGES

COMPLET SPECIALIZAT MINORI SI FAMILIE

SENTINTA CIVILA Nr. 31/MF

Sedinta publica de la 13 ianuarie 2010

Completul compus din:

PRESEDINTE M.U.

Grefier E. P.

Pe rol, fiind spre solutionare actiunea civila de minori si familie, înregistrata sub numarul 1778/216/29 iulie 2009, formulata de reclamanta M.M.M, domiciliata în municipiul C., judetul A., împotriva pârâtului M. E.M., domiciliat în municipiul C., judetul A., având ca obiect divort fara minori.

La apelul nominal facut în sedinta publica au raspuns: avocat C.A. A., pentru reclamanta, pârâtul M.E.M., asistat fiind de avocat R. G., în baza procurii judiciare autentificata sub nr. 1640/3 septembrie 2009 (fila 14), martorii B.D., B.V., G.T.M. si G.A.A., lipsind reclamanta M.M.M., reprezentata fiind de avocat C.A.A., în baza împuternicirii avocatiale nr. 109/28 iulie 2009 (fila 4) si a procurii judiciare autentificata sub nr. 2713/29 iulie 2009 (fila 15).

Procedura legal îndeplinita.

Actiune timbrata cu taxa judiciara de timbru în suma de 39 lei si timbru judiciar în valoare de 0,3 lei (fila 3).

S-a facut referatul cauzei de catre grefier, dupa care:

Reclamanta, prin procurator, precizeaza ca insista în actiunea de divort.

Pârâtul, personal, precizeaza ca nu este de acord cu divortul.

S-au audiat martorii B.D., B.V., G.T.M. si G.A.A., declaratiile acestora fiind atasate la dosarul cauzei.

Partile, prin aparator, precizeaza ca nu mai au cereri de formulat în cauza si solicita acordarea cuvântului asupra fondului.

Instanta constata cauza în stare de judecata si acorda cuvântul asupra fondului.

Avocat C.A.A, pentru reclamanta, solicita admiterea actiunii si sa se dispuna desfacerea casatoriei din vina exclusiva a pârâtului si revenirea reclamantei la numele purtat anterior casatoriei, acela de B., motivele invocate în cuprinsul actiunii de divort fiind reale. Nu solicita cheltuieli de judecata. În continuare, adauga ca în casatorie a existat dragoste la început însa cu trecerea timpului, desi reclamanta a încercat sa se întoarca în tara, pârâtul nu a dorit o apropiere de sotie si nici ca aceasta sa-i încurce afacerile, astfel încât raporturile de familia s-au vatamat grav iar continuarea casatoriei nu mai este posibila.

Avocat R.G., pentru pârât, precizeaza ca din probele administrate în cauza a rezultat ca partile s-au cunoscut cu un an înainte ca reclamanta sa fie majora si acestea s-au casatorit. În timpul casatoriei partile nu au achizitionat nici un bun. Reclamanta a plecat în strainatate exclusiv din dorinta sa, întrucât si-a dorit foarte multi bani. În prezent reclamanta are pe altcineva în strainatate si nu a avut curajul sa discute cu pârâtul, care a fost socat de introducerea actiunii de divort si care o iubeste în continuare. Solicita respingerea actiunii ca fiind nedovedita.

Avocat C.A.A., pentru reclamanta, în replica, precizeaza ca reclamanta a venit personal în tara unde a stat doua saptamâni pentru ca a dorit sa divorteze, fiind chiar prezenta la primul termen de judecata. Reclamanta lucreaza cu contract ca dansatoare si nu face nimic imoral.

INSTANTA

Asupra actiunii civile de divort de fata, constata:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Curtea de Arges sub nr. 1778/216/29 iulie 2009, reclamanta M.M.M. l-a chemat în judecata pe pârâtul M.E.M. pentru desfacerea casatoriei încheiata între parti la data de 3 noiembrie 2001 în C., judetul A.

 În motivarea cererii s-a aratat, în esenta, ca motivele de divort sunt legate de neîntelegerile permanente survenite ca urmare a reprosurilor pe care pârâtul i le adreseaza reclamantei pe considerentul ca nu aduce bani acasa. A mai sustinut reclamanta ca pârâtul are un comportament neadecvat, are viciul jocurilor de noroc si întretine relatii extraconjugale cu alte femei, astfel încât relatiile de familie sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.

La data de 25 noiembrie 2009 pârâtul a formulat întâmpinare (fila 13), prin care a solicitat respingerea actiunii de divort ca neîntemeiata, motivele invocate de reclamanta nefiind reale.

S-au depus acte în legatura cu obiectul cauzei (procura judiciara de reprezentare a pârâtului – fila 14, procura judiciara de reprezentare a reclamantei – fila 15, dovada resedintei reclamantei în strainatate – fila 16, certificatul de casatorie al partilor – fila 17) si s-au citat partile.

Reclamanta a fost reprezentata prin mandatar, avocat cu procura speciala (fila nr. 15), în temeiul art. 614 Cod procedura civila, având resedinta în strainatate.

S-au audiat martorii G.A.A. (filele 20-21), G.T.M. (filele 22-24), B. V. (filele 25-26) si B. D. (filele 27-28).

Examinând actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:

Reclamanta M.M.M. si pârâtul M.E.M. s-au casatorit la data de 3 noiembrie 2001, iar din casatoria lor nu au rezultat copii.

Casatoria dintre parti s-a încheiat la data de 3 noiembrie 2001, exact în ziua în care reclamanta a împlinit vârsta de 18 ani, pârâtul fiind mai mare cu 9 ani decât reclamanta, sotii cunoscându-se cu un an de zile înainte, când reclamanta era înca minora.

Din coroborarea depozitiilor martorilor, precum si din pozitiile exprimate de reclamanta si pârât, rezulta ca relatiile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate, culpa apartinând în egala masura ambilor soti. 

Din declaratiile martorilor audiati în cauza, desi în mare parte acestea sunt contradictorii, s-a conturat modul în care s-au derulat relatiile de familie între parti. Astfel, la scurt timp dupa încheierea casatoriei, reclamanta a plecat la munca în strainatate, unde se afla si în prezent, revenind în tara numai pentru perioade scurte de timp. Între soti au intervenit neîntelegeri din cauza pozitiei diferite fata de plecarea reclamantei în strainatate, precum si fata de conceperea sau adoptia unui copil. Reclamanta dorea sa munceasca în strainatate si sa obtina astfel multi bani, amânând momentul nasterii unui copil, în timp ce pârâtul nu mai vroia ca sotia sa sa plece în strainatate si dorea neaparat un copil, chiar si adoptat.

Martora G.A.A. (fila 20-21), prietena a ambilor soti,  a relatat ca reclamanta vroia sa plece în strainatate, sa câstige multi bani, ca în Italia dansa într-un club, iesind si cu clientii în oras dupa program. Aceeasi martora a mai declarat ca a avut impresia ca reclamanta, care îi facea confidente, locuia cu un barbat în Italia. A mai aratat ca pârâtul dorea un copil, dar reclamanta tot amâna acest moment întrucât nu vroia sa ramâna însarcinata. Despre relatiile dintre soti, martora a aratat ca pârâtul era mai afectuos iar reclamanta mai rece, aceasta fiind multumita doar când era plimbata sau îi cumpara haine. A mai relatat ca pârâtul a muncit si el în Italia cca. 4 luni de zile, apoi a muncit la un restaurant si ulterior si-a deschis o firma. Despre reclamanta, martora a precizat ca aceasta, de cca. 5 ani de zile, de când o cunoaste, venea de 2 ori pe an acasa si statea 2 saptamâni.

Martorul G.T.M. (filele 22-24), prieten al ambilor soti, a relatat ca îi cunoaste pe acestia înca înainte de casatorie, partile casatorindu-se din dragoste, la un an de zile de când se cunosteau. Despre reclamanta, a aratat ca a plecat initial în Japonia sa lucreze într-un club de noapte, pentru ca dorea sa câstige multi bani pe celea cea mai usoara. Apoi reclamanta a plecat în Italia, unde se afla si în prezent, prestând aceeasi activitate ca si în Japonia. Martorul a aratat ca în toti acesti ani, reclamanta a stat în tara în perioadele dintre contracte, de 3 saptamâni sau maxim 6 luni de zile. A mai spus ca reclamanta se învatase cu acest trai de nivel înalt, cu haine scumpe, cheltuia foarte mult si îsi dorea sa vina cât mai rar în tara. Martorul a mai declarat ca a fost surprins de actiunea de divort, dar ca a aflat de la o cunostinta ca reclamanta si-a gasit pe cineva în Italia. A mai aratat ca în ultimii doi ani de zile între soti erau discutii deoarece pârâtul nu mai vroia ca reclamanta sa plece în strainatate, ci vroia sa aiba un copil împreuna, în timp ce reclamanta nu dorea acest lucru ci sa plece din nou în strainatate. Martorul a apreciat ca si în conditiile în care sotii locuiau în tari diferite si pastrau legatura telefonic, întâlnindu-se la diverse intervale de timp, casnicia partilor era una normala. A mai precizat ca pârâtul a stat o vreme în strainatate, dar ca reclamanta nu îl dorea acolo, motivând ca nu pot locui împreuna din diverse motive. Despre pârât, a aratat ca a lucrat permanent, iar reclamanta a trimis bani doar la înfiintarea unei societati a pârâtului cu tatal reclamantei, în rest reclamanta cheltuind banii obtinuti de ea numai în interesul sau. În timpul casatoriei sotii îsi gestionau separat veniturile realizate, pârâtul platind cheltuielile aferente apartamentului domiciliu comun, cei doi nerealizând nici un bun împreuna.

Martorul B.V. (filele 25-26), tatal reclamantei, a relatat ca  pârâtul a fost cel care a trimis-o pe reclamanta în Japonia pentru a câstiga multi bani, lucrând ca dama de companie. Despre parti, a aratat ca s-au casatorit fara stirea parintilor reclamantei, ca s-au cunoscut într-un bar iar pârâtul i-a propus reclamantei sa-i aranjeze sa plece în Japonia sa lucreze ca dama de companie. Despre pârât, a auzit ca juca jocuri de noroc si se întâlnea si cu alte femei. Martorul a apreciat ca scopul pentru care s-au casatorit partile a fost ca pârâtul sa o trimita pe reclamanta în Japonia „sa faca bani”. De la reclamanta martorul a aflat ca, într-o ocazie, pârâtul i-a dat o palma acesteia pentru ca „pusese de-o parte 1000 de dolari”, desi banii pe care-i realiza reclamanta în strainatate erau trimisi pârâtului. A mai aratat martorul ca dupa introducerea actiunii de divort, reclamanta nu a mai avut acces în apartamentul domiciliu comun si ca a fost escortata de tatal pârâtului pentru a-si lua lucrurile personale si ca de la acea data sotii nu s-au mai întâlnit.

Martora B.D. (filele 27-28), mama reclamantei, a relatat ca reclamanta a plecat la munca în strainatate la cererea pârâtului, dar ca acesta a fost la un moment dat nemultumit de banii trimisi de sotia sa iar relatiile dintre soti s-au racit. A mai aratat martora ca sotii nu s-au mai întâlnit din ianuarie 2009, ca reclamanta i-a povestit ca pârâtul i-a dat o palma pentru ca pusese niste bani de-o parte, iar despre pârât a auzit ca umbla si cu alte femei si se ocupa de jocuri de noroc.

Referitor la opunerea pârâtului fata de actiunea de divort a reclamantei, toti martorii audiati au relatat în sensul ca pârâtul este nemultumit de motivele invocate de reclamanta în cuprinsul actiunii si ca ar dori o explicatie de la reclamanta.

Fara sa se poata stabili cu exactitate cum au ajuns sotii sa locuiasca în tari diferite, pe de o parte din cauza împrejurarii ca fiecare dintre ei a sustinut ca a fost initiativa si dorinta celuilalt, iar pe de alta parte deoarece martorii audiati, fiind parintii reclamantei si prietenii care au locuit în tara cu pârâtul, sunt subiectivi si partinitori, totusi se poate aprecia ca cei doi soti au o culpa comuna în destramarea casniciei lor.

Potrivit disp. art. 2 din Codul familiei, relatiile de familie se bazeaza pe prietenie si afectiune reciproca între membrii ei, care sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin moral si material.

Cei doi soti, asa cum rezulta din depozitiile martorilor, au manifestat diferente esentiale de opinii cu privire la locuinta, la munca si obtinerea de venituri, la traiul în comun, interese si viziuni total contradictorii cu privire la copii. Astfel, reclamanta a dorit mereu sa locuiasca si sa munceasca în strainatate, sa obtina astfel venituri importante indiferent de activitatea prestata, dorind un trai de lux si nu a vrut sa aiba un copil cu pârâtul. În mod total contrar, pârâtul a vrut ca sotia sa sa ramâna în tara, sa locuiasca împreuna, era nemultumit de natura muncii prestate de reclamanta în strainatate, evitând sa vorbeasca despre acest subiect si îsi dorea un copil din aceasta casnicie, chiar si adoptat. Toate aceste diferente majore au fost motive de discutii între parti, toti martorii audiati, în special cei doi prieteni ai sotilor, relatând despre aceste neîntelegeri între parti.

Domiciliul comun, tara în care urmau sa locuiasca si sa munceasca sotii si mai ales dorinta si hotarârea de a avea sau nu un copil din casatoria lor, sunt aspecte esentiale si hotarâtoare pentru o familie.

În mod surprinzator cei doi martori, prieteni comuni ai sotilor, dupa cum ei însisi au precizat, persoane care au fost în apropierea sotilor în extrem de putinul timp petrecut de acestia împreuna (în cei 8 ani de casnicie, cca. o luna de zile pe an), au relatat ca partile au avut o casnicie normala si ca toti au fost surprinsi de divortul acestora, deoarece pârâtul o iubeste pe reclamanta si doreste sa continue casatoria cu aceasta. Ne întrebam cum pot cei doi martori, care la rândul lor sunt casatoriti între ei, sa aprecieze ca este normala o casatorie în care sotii petrec împreuna cca. o luna pe an, în conditiile în care cei doi soti nu se întelegeau nici cu privire la tara în care sa locuiasca, nici macar sa locuiasca împreuna în strainatate, nici cu privire la modalitatea de obtinere a veniturilor si nici cu privire la nasterea sau adoptia unui copil. La ce se reduce atunci o casnicie, ce defineste o casatorie normala? Fata de modalitatea în care s-a încheiat casatoria partilor, în ziua în care reclamanta a devenit majora, partile cunoscându-se cu un an de zile înainte, când aceasta era înca minora, fata de timpul extrem de scurt în care sotii au convietuit, fata de diferentele esentiale între acestia cu privire la casnicia lor, se apreciaza ca aceasta este o casatorie formala, lipsita de continut.

În afara de toate aceste aspecte, suspiciunile fiecaruia dintre soti cu privire la infidelitatea celuilalt si acuzatiile aduse reciproc, chiar nedovedite cu probe, sunt suficiente pentru a contura un climat lipsit de încredere si respect între soti, tensiunile dintre acestia fiind evidentiate si de împrejurarea ca de la data introducerii actiunii de divort partile nu s-au mai întâlnit, ultima data întâlnindu-se înainte de ianuarie 2009.

Cu privire la pozitia pârâtului de a se opune la divort, desi acesta a sustinut ca se bazeaza pe dragostea ce i-o poarta reclamantei, a rezultat din depozitiile martorilor ca este de fapt rezultatul nemultumirii pârâtului ca nu a fost consultat de reclamanta cu privire la decizia de a divorta, fata de motivele invocate în cererea de chemare în judecata, precum si a pretentiei ca reclamanta sa-i dea o explicatie. Desi pârâtul a sustinut ca doreste continuarea acestei casatorii, apreciind ca nu exista motive de divort si ca cei doi soti sunt cunoscuti ca fiind „o familie model”, totusi, imediat dupa introducerea actiunii de divort de catre reclamanta, el i-a blocat accesul acesteia în apartamentul domiciliu comun. Plecata la cererea sau împotriva vointei pârâtului, reclamanta desfasura în strainatate, initial în Japonia si apoi în Italia, o activitate care evident nu îi era pe plac pârâtului, de vreme ce acesta era afectat si evita sa discute subiectul. Din toate insinuarile martorilor si fata de aprecierea facuta chiar de tatal reclamantei, munca de „dama de companie” sau „dansatoare” prestata de reclamanta în baruri sau cluburi nu este o activitate agreata de vreun sot, cu atât mai mult un sot care sustine ca îsi iubeste sotia.

Prin natura sa, o casnicie presupune ca sotii sa hotarasca de comun acord asupra locuintei, asupra copiilor, sa-si respecte si sa-si ajute partenerul, relatia dintre soti bazându-se pe fidelitate, încredere si afectiune reala. Domiciliul comun nu este de esenta unei casnicii, existând desigur situatii în care, pentru motive obiective, pentru anumite perioade de timp, sotii pot avea locuinte diferite, dar întotdeauna trebuie sa existe acordul ambilor soti în acest sens pentru a se putea vorbi despre o casnicie si în aceste conditii.

Situatia atipica creata prin nevoia unui sot de a obtine venituri,  prin prestarea unei munci în strainatate în cazul în care în tara nu are aceasta posibilitate, în timp ce celalalt sot ramâne în România, astfel încât sotii locuiesc în tari diferite, trebuie remediata si nu lasata sa genereze un nou tipar de normalitate. Relatiile specifice si firesti dintre doi soti nu pot fi purtate prin corespondenta, la telefon, prin alte mijloace de comunicare sau prin întâlniri în perioadele dintre contractele de munca (de genul 2 saptamâni de doua ori pe an, ca în cauza de fata).

Comportamentul celor doi soti, unul fata de celalalt, cu siguranta nu se circumscrie unei relatii normale si dezirabile într-o familie, culpa apartinând deopotriva ambelor parti, casnicia acestora fiind destramata si imposibil de continuat ca urmare a unei culpe comune.

Fata de toate acestea, se apreciaza ca actiunea de divort este întemeiata, urmând ca, în baza art. 38 Codul familiei si art. 617 alin. 1 Cod procedura civila, sa fie admisa si sa se dispuna desfacerea casatoriei din vina ambilor soti.

În baza art. 40 alin. 3 Codul familiei, reclamanta va purta numele de familie avut anterior casatoriei: B..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite actiunea de divort formulata de reclamanta M.M. M., domiciliata în municipiul C., judetul A., împotriva pârâtului M.E.M., domiciliat în municipiul C, judetul A.

Desface casatoria partilor încheiata la data de 3 noiembrie 2001 în Curtea de Arges, înregistrata sub nr. 223/3.11.2001, din vina ambilor soti.

Reclamanta va purta numele avut anterior casatoriei: B.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica, azi 13 ianuarie 2010. 

Presedinte,

M. U.

Grefier,

E. P.

Domenii speta

Spete similare