Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.).

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CÂMPULUNG

Dosar nr. 4619/205/2011

SENTINŢĂ PENALĂ Nr. 299

Şedinţa publică de la 06 Decembrie 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE …..

Grefier ……..

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, reprezentat prin procuror ………

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petentul B.M.şi pe intimata C.I.A., având ca obiect plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu au răspuns părţile.

Procedura legal îndeplinită-fără citare.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că petentul a depus la dosar concluzii scrise.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 29.11.2011 şi  au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea.

INSTANŢA

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţei, la data de 12.10.2011, sub nr. 4619/205/2011, petentul B.M., în contradictoriu cu intimata C.I.A., a solicitat instanţei desfiinţarea rezoluţiei din 15.09.2011, dată de Primul Procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, în dosarul nr. 443/II/2/2011, prin care a fost menţinută măsura dispusă de procurorul de caz în dosarul nr. 523/P/2010 cu privire la infrac. prev. şi ped. de art. 307 C.p.

În considerente, se arată că petentul a fost cercetat pentru că nu s-ar fi conformat dispoziţiilor sentinţei de divorţ, prin care minorul B T-N, rezultat din căsătoria acestuia cu intimata, i-a fost încredinţat soţiei sale C.I.A., şi că ar fi refuzat în faţa executorului judecătoresc să-l predea pe minor – acesteia.

Tot petentul, afirmă că acest lucru nu este real, dat fiind faptul că la data când intimata a pus în executare hotărârea de divorţ, aceasta nu era rămasă definitivă şi irevocabilă,  şi că minorul a refuzat să plece de la acesta, existând un profund ataşament între cei doi, aspect consemnat de altfel şi de către executorul judecătoresc.

A mai precizat petentul că, ulterior rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei de divorţ, dar în cursul urmăririi sale penale, Judecătoria Câmpulung a admis acţiunea acestuia de reîncredinţare minor, astfel că măsura de a-i fi aplicată o amendă administrativă – nu se mai justifică.

Faptei care i se pune în sarcină, respectiv comiterea infracţiunii prev. şi ped. de art. 307 C.p., îi lipseşte un element esenţial din punct de vedere al laturii subiective, şi anume intenţia.

Mai susţine petentul că, soluţia pe care o atacă prin prezenta plângere, în esenţă, este greşită, întrucât nu lipsa de pericol social a faptei ar fi trebuit să fie temeiul de drept al ordonanţei, ci lipsa unui element structural, constitutiv al infracţiunii prev.  de art. 307 C.p., respectiv intenţia.

În ceea ce priveşte desfăşurarea cercetării penale, apreciază petentul că, procurorul de caz care a instrumentat cauza, în mod greşit a făcut aplicabilitatea disp. art. 10 al. 1 lit. b C.p.pen., în loc de disp. art. 10 al. 1 lit. d C.p.pen., situaţie pe care acesta o apreciază, ca şi soluţia adoptată de Primul Procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung în dosarul nr. 443/II/2/2011, ca fiind eronată, sens în care solicită infirmarea parţială a măsurilor dispuse, respectiv menţinerea măsurii scoaterii sale de sub urmărire penală, dar şi anularea aplicării măsurii cu caracter administrativ, şi anume – amenda în sumă de 1.000 lei, reţinând că faptei pentru care a fost cercetat, îi lipseşte un element esenţial, şi anume vinovăţia.

În cauză, a fost legal citată intimata şi ataşate dosarele penale nr. 523/P/2010 şi nr. 443/II/2/2011 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung.

De asemenea, la dosar au fost depuse acte şi înscrisuri de către petent şi intimată.

Examinând actele dosarului, instanţa constată următoarele:

La data de 08.03.2010, intimata C.I.A. a depus plângere la P C, reclamând faptul că soţul ei, B.M. – cu care se afla în divorţ, l-a luat pe fiul lor B T, în vârstă de 10 ani, care-i fusese încredinţat provizoriu până la soluţionarea divorţului - cu acordul său şi a refuzat să i-l înapoieze.

Prin rezoluţia din 12.04.2010 s-a început urmărirea penală împotriva petentului pentru nerespectarea sentinţei judecătoreşti de încredinţare a minorului B T-N, intimatei, faptă prev. şi ped. de art. 307 C.p.

Prin ordonanţa nr. 532/P/2010 din 13.07.2011, s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, şi anume amendă în sumă de 1.000 lei, în baza art. 11 pct. 1 lit. b şi art. 10 lit. b ind. 1 C.p.pen. şi art. 91 C.p.

În motivarea ordonanţei s-a reţinut că fapta există, dar a fost justificată prin argumente de ordin sentimental, iar pericolul social este scăzut, astfel că sunt incidente prevederile de mai sus.

Împotriva acestei ordonanţe, petentul B.M. a formulat plângere, arătând că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti, solicitând schimbarea temeiului ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală – din art. 10 al. 1 lit. b ind. 1 C.p.pen., în art. 10 al. 1 lit. d C.p.pen.

Prin rezoluţia nr. 443/II/2/2011 din 15.09.2011 dată de Primul Procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung – a fost respinsă plângerea, şi menţinută prima rezoluţie.

Analizând înscrisurile aflate la dosar, instanţa reţine următoarele:

Părţile au fost căsătorite, iar din căsătorie a rezultat minorul B T-N, diagnosticat cu ADHD şi o afecţiune gravă a colonului - megadolicocolon.

În anul 2009, intimata a introdus cerere de divorţ, iar părţile au solicitat fiecare încredinţarea provizorie a minorului până la pronunţarea definitivă a divorţului. Deşi, iniţial minorul a fost încredinţat provizoriu tatălui, ulterior, prin decizia 29/15.02.2010 a Tribunalului Argeş – a fost încredinţat intimatei – până la soluţionarea divorţului.

Din momentul despărţirii în fapt a părţilor, nov. 2009, minorul a stat la mama sa până la data de 08.03.2010 – când s-au întâlnit la Judecătoria Câmpulung, iar minorul şi-a exprimat dorinţa de a merge cu petentul la domiciliul din …, str. ... nr. …, judeţul … – unde a locuit permanent până în nov. 2009 – intimata, fiind de acord.

Este adevărat că, deşi petentul a stabilit cu intimata că după o oră îl va aduce pe minor, acest lucru nu s-a întâmplat, deoarece, aşa cum rezultă din întreg materialul probatoriu, minorul a refuzat să mai plece din domiciliul unde a crescut – şi să o însoţească pe mama sa.

Deoarece între minor şi petent există o puternică legătură de afecţiune, iar petentul a observat din comportamentul minorului că în timpul celor 5 luni cât s-a aflat la intimată, nu a beneficiat de tratament medical şi de îngrijire adecvată afecţiunii de care suferă, a considerat că se impune să beneficieze cât mai urgent de tratament şi îngrijire medicală, astfel că a mers cu minorul la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru copii C N,  C P P pentru evaluare,  control medical şi tratament (f:83 dosar u.p.).

Din declaraţiile intimatei C.I.A. (B – la acea dată), aflată la fila 5 dosar u.p., rezultă că imediat după ce petentul a plecat la domiciliul din C…, cu minorul, avocatul său „a luat legătura telefonic cu B.M., cu care a avut o convorbire indirectă – prin intermediul fiului meu. Deşi am insistat să ne spună locul unde se află, a refuzat categoric”, iar în declaraţia aflată la fila 8 dosar u.p., intimata declară că la data de 24.11.2006 s-a întâlnit la sediul P C cu petentul şi fiul lor, B T-N, iar când i-a spus minorului că trebuie să meargă cu aceasta, a refuzat, plângea, spunând că nu doreşte să meargă cu mama lui, a refuzat să-i spună la ce şcoală este mutat, menţionând că fostul soţ, B.M., nu a împiedicat-o să-şi ia copilul.

Din înscrisurile aflate la filele 33 – 89 dosar u.p., rezultă că din 10.03.2010 şi până în prezent, petentul s-a ocupat permanent de minor, fiind îngrijit şi tratat la cele mai bune centre de specialitate, înregistrând progrese de care, chiar intimata a fost surprinsă în momentul în care s-a întâlnit cu minorul.

Urmare acestei situaţii, prin sentinţa civilă nr. 785/05.05.2011, definitivă şi irevocabilă, minorul a fost încredinţat spre creştere şi educare, petentului.

În raport de situaţia mai sus expusă, instanţa constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 307 C.p., atât sub aspectul laturii obiective – elementul material, constând în acţiunea de a reţine, cât şi sub aspectul laturii subiective – intenţia, elemente care lipsesc.

Pentru aceste considerente, având în vedere decizia nr. 44/13.10.2008 a Î.CC.J, va admite plângerea şi va dispune desfiinţarea în parte a ordonanţei nr. 523/P/2010 din 13.07.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, menţinută prin rezoluţia nr. 443/II/2/2011 din 15.09.2011, dată de Primul Procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, în sensul schimbării temeiului de drept reţinut în ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală, din art. 11 pct.1 lit. b şi art. 10 lit. b indice 1 C.p.pen. şi art. 91 C.p., în art. 11 pct.1 lit. b şi art. 10 lit. d C.p.pen..

În temeiul art. 192 al. 3 C.p.pen., urmează să menţină cheltuielile judiciare în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 278 ind.1 alin.8 lit. b C.pr.pen. admite plângerea formulată de petentul B.M., CNP …, fiul lui  şi , domiciliat în …, cu reşedinţa în …, str. …., nr. …, judeţul …, …., în contradictoriu cu intimata C.I.A., CNP …., fiica lui …. şi …, domiciliată în …, str. …, nr. …, judeţul …. şi cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului - Avocat „P I-M”, …, Bd. …, nr. …, bl. .., sc. …, et. .., ap. …7, sector …..

Dispune desfiinţarea în parte ordonanţei nr.523/P/2010 din 13.07.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, menţinută prin rezoluţia nr. 443/II/2/2011 din 15.09.2011, dată de Primul Procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, în sensul schimbării temeiului de drept reţinut în ordonanţa se scoatere de sub urmărire penală, din art. 11 pct.1 lit. b şi art. 10 lit. b indice 1 Cod proc. penală şi art. 91 Cod penal, în art. 11 pct.1 lit. b şi art. 10 lit. d Cod proc. penală.

Menţine cheltuielile  judiciare în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 06 decembrie 2011.

Judecător, Grefier,

/

I.P./G.L.P.

Domenii speta

Spete similare