Cauzei comerciale

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CÂMPULUNG

JUDEŢUL ARGEŞ

ORDONANŢA Nr. 9/2012

Şedinţa publică de la 18 ianuarie 2012

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: …

Grefier: ….

Pe rol soluţionarea cauzei comerciale privind de creditoarea S.C. T.S. SRL., cu sediul în …, B-dul … nr. …, et. …, sector …, nr. înregistrare Registrul Comerţului J16…, C.U.I. – …, împotriva debitoarei S.C.C. S.R.L., cu sediul în comuna …, sat …, judeţul …, nr. înregistrare Registrul Comerţului J3/…, C.U.I. – …, având ca obiect somaţie de plată.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică nu au răspuns părţile, creditoarea solicitând judecarea cauzei în lipsă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Instanţa, din oficiu, în conformitate  cu disp. art. 159 indice 1 C.proc.civ.,  verificându-şi competenţa generală, materială şi teritorială, constată că potrivit disp. art. 1 C.proc.civ. este competentă să judece prezenta cauză.

Se constată că la data de 10.01.2012, prin serviciul registratură, debitoarea a depus întâmpinare, iar la data de 13.01.2012, creditoarea a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru şi a timbrului judiciar.

Instanţa, în baza art. 167 C proc.civ, încuviinţează pentru ambele părţi proba cu înscrisuri respectiv cele depuse la dosar, considerând-o  legală, concludentă, pertinentă şi utilă soluţionării cauzei.

Având în vedere actele dosarului, precum şi faptul că societatea creditoare a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanţa, considerându-se lămurită, reţine cauza spre soluţionare.

INSTANŢA

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 03.01.2012, sub nr. 78/205/2012, creditoarea S.C. T.S. SRL. a solicitat instanţei emiterea unei ordonanţe de plată către debitoarea S.C. C. S.R.L., prin care aceasta din urmă să fie obligată la plata sumei de 60196,14 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale, acceptată la plată prin semnare, precum şi penalităţi de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi întârziere, calculate conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 51/08.04.2008 de la data scadentă a facturilor şi până la data achitării integrale.

În motivarea cererii sale, legal timbrată, a arătat că între părţi s-au desfăşurat raporturi comerciale în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 51/08.04.2008, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de materiale lemnoase.

Creditoarea mai arată că a emis către debitoare o serie de facturi fiscale în sumă totală de 60196,14 lei, facturi ce au fost acceptate la plată de către aceasta, fiind însoţite de avize semnate şi ştampilate.

Totodată, a mai susţinut că respectiva creanţă este certă, lichidă şi exigibilă.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 119/2007, solicitând totodată instanţei să facă aplicarea prevederilor art. 242 alin 2 C.proc.civ.

În susţinerea cererii, creditoarea a depus la dosar, în copie, contractele de vânzare-cumpărare nr. 51/08.04.2008, nr. 1/01.01.2007, actul adiţional nr. 11/25.04.2007 la contractul de vânzare cumpărare nr. 01/01.01.2007, facturi fiscale şi avize de însoţire şi adresa nr. 06/20.01.2009.

La data de 10.01.2012, prin compartimentul registratură al instanţei, debitoarea a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că la data de 16.11.2008, la recepţionarea mărfii, respectiv material lemnos de esenţă plop, adus de creditoare cu aviz de însoţire primar nr. 0258099/15.11.2008, a constatat că întreaga cantitate de lemn este plină de nămol, iar la încercarea de tăiere cu drujba a observat că lemnul este sufocat, putred, fiind imposibilă tăierea lui în gater şi folosirea la confecţionarea de paleţi.

Debitoarea mai arată că, în urma acestei constatări, creditoarea a fost înştiinţată telefonic pentru a ridica 35,13 m.c. lemn.

Cu această ocazie, debitoarea a întocmit proces-verbal de custodie şi notă de recepţie pentru semnare, iar creditoarea, deşi şi-a recunoscut vina, nu le-a semnat, iar în factura nr. 323/27.11.2008 a înregistrat ambele avize, respectiv şi cantitatea de 35,13 m.c., necorespunzătoare calitativ.

Debitoarea precizează că toate facturile fiscale au fost achitate către creditoare, uneori mai devreme de 30 de zile decât era stipulat în contractul de vânzare cumpărare, alteori cu întârziere (sens în care depune la dosarului cauzei, în copie, bilete la ordin, fila 35-38 la dosar), însă nu există nicio factură fiscală cu suma pretinsă de creditoare.

În susţinerea cererii, debitoarea depune la dosar, în copie, pe lângă biletele la ordin menţionate mai sus, procesul verbal de custodie încheiat la data de 16.11.2008, nota de intrare din 16.11.2008 şi avizul de însoţire primar nr. 0258099/15.11.2008.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Între părţi s-au desfăşurat raporturi comerciale în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 51/08.04.2008, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de materiale lemnoase. În baza acestui contract creditoarea a emis o serie de facturi fiscale.

Faţă de situaţia de fapt expusă, instanţa reţine că, potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 119/2007, prevederile acestui act normativ se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile, ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale. Din analiza acestui act normativ, pe care creditoarea a înţeles să îşi întemeieze acţiunea, rezultă că domeniul său de aplicare este limitat la creanţele necontestate de către debitoare. Astfel, în art. 9 din ordonanţa se prevede că, sub sancţiunea decăderii, debitorul poate contesta creanţa prin întâmpinare, iar instanţa este obligată să verifice dacă această contestaţie este întemeiată. Aşadar, întreaga procedură a fost instituită pentru recuperarea debitelor necontestate.

În speţă, instanţa reţine că cererea creditoarei are ca izvor, contractul mai sus menţionat, iar pretenţia de plată se susţine pe facturile depuse la dosar la filele 11, 17, 21 şi 26, prezentate debitoarei. Cu toate acestea, certitudinea creanţei nu reprezintă doar un aspect formal prin prezentarea înscrisurilor care să fie opuse celeilalte părţi în litigiu, ci pune accent pe aptitudinea acestora de a justifica în patrimoniul debitoarei obligaţia plăţii.

Instanţa mai reţine că, în cauză, pârâta a contestat debitul, arătând că toate facturile emise de către creditoare nu totalizează suma solicitată de către aceasta, ci o sumă mai mică, aspect constatat şi de către instanţă.

Mai mult decât atât, pârâta a susţinut că o parte din marfa ce i-a fost livrată de către creditoare nu corespunde din punct de vedere calitativ, sens în care până la ridicarea acesteia a înţeles să întocmească un proces-verbal de custodie, anexat la fila 38 din dosar.

Pe cale de consecinţă, verificarea raporturilor juridice dintre părţi şi lămurirea tuturor aspectelor de care depinde stabilirea caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei solicitate de către creditoare presupune administrarea unui probatoriu complex ce excede procedurii speciale instituite de O.U.G. nr. 119/2007. A proceda la administrarea şi a altor probe în completarea celor mai sus indicate ar echivala cu transformarea acestei proceduri într-o veritabilă acţiune de drept comun, ceea ce ar contraveni însăşi raţiunii instituirii unei proceduri speciale urgente.

Faţă de aceste considerente, instanţa urmează a respinge cererea creditoarea ca fiind inadmisibilă pe calea procedurii reglementate de O.U.G. nr. 119/2007, aceasta având posibilitatea introducerii unei cereri de chemare în judecată potrivit dreptului comun pentru valorificarea pretenţiilor sale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

ORDONĂ:

Respinge cererea formulată de creditoarea S.C. T.S. SRL., cu sediul în …, B-dul … nr. .., et. …, sector …, nr. înregistrare Registrul Comerţului J16…, C.U.I. – …, împotriva debitoarei S.C.C. S.R.L., cu sediul în comuna …, sat …, judeţul …, nr. înregistrare Registrul Comerţului J3/…, C.U.I. – …3.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 18.01.2012.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare