Civil. forta obligatorie a contractului de tranzactie judiciara

Sentinţă civilă din 10.02.2009


Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe reclamantele TM şi RZ au solicitat în contradictoriu cu pârâtele PA şi HL ieşirea din indiviziune asupra terenului în suprafaţă de 4,48 ha înscris în titlul de proprietate.

În motivarea în fapt a cererii acestea au arătat că sunt moştenitoarele autorilor lor SI şi SM în calitate de descendente de gradul I, că pe numele tatălui lor s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru mai multe suprafeţe de teren eliberându-se titlul de proprietate şi că, prin sentinţa civilă dată de Judecătoria Buzău în dosar ...., a fost admisă cererea de ieşire din indiviziune pronunţându-se o hotărâre de expedient prin care s-a luat act de învoiala lor privind modalitatea de partajare.

Cu toate acestea, au mai susţinut reclamantele, în ceea ce priveşte terenul arabil în suprafaţă de 4,48 ha. starea de indiviziune continuă să subziste dat fiind că, aşa cum a fost redactată învoiala părţilor, se poate lesne observa că s-a transformat cota indiviză ideală şi abstractă într-o fracţiune determinată de câte 1,12 ha pentru fiecare moştenitoare fără ca vreuna dintre acestea să fie individualizate prin amplasament, dimensiuni şi vecinătăţi în raport de punctele cardinale.

Aşa fiind acum deţin câte o fracţiune determinată numai prin întindere, nematerializată pe teren în condiţiile în care s-a făcut doar o referire generică în sensul că ar fi vorba de teren arabil aflat în Asociaţia Cioranu iar la acel moment nu era emis încă titlul de proprietate, astfel că sentinţa menţionată nu a sistat practic starea de indiviziune prin atribuirea de loturi cu amplasări individual determinate.

Drept consecinţă, au conchis acestea se impune ca în temeiul art. 728 Cod civil să se admită acţiunea şi să se dispună împărţirea terenului de 4,48 ha arabil în cote egale de câte ? pentru fiecare parte cu alcătuirea de loturi care să fie materializate ca amplasament, dimensiuni şi vecinătăţi.

În dovedirea acţiunii acestea au depus la dosar, în copie, sentinţa civilă dată de Judecătoria Buzău, titlul de proprietate, titlul de proprietate, acte de stare civilă.

Pârâta PA a formulat întâmpinare arătând că întelege ca pe cale de excepţie să invoce autoritatea de lucru judecat în raport de sentinţa civilă.

A susţinut aceasta că a fost iniţiatoarea procesului de partaj finalizat prin hotărârea mai sus menţionată, că prin aceasta s-a luat act de învoiala tuturor părţilor şi fiecare din cele patru moştenitoare a primit loturi egale formate din câte 1,12 ha teren arabil în Asociaţia Cioranu, 0,06 ha vie nobilă , 0,25 ha pădure în punctul „N”, tarlaua 19, 0,43 ha păşune situată în punct „L”, pe raza satului C şi 0,225 ha intravilan şi că aceste suprafeţe sunt stăpânite efectiv fiind situate în Tarlaua .. parcela ... din titlul de proprietate emis pe numele autorului lor.

A mai arătat că în anul 2005 a mai promovat o nouă acţiune în dosar nr. .... care a fost respinsă dar în cadrul căreia s-a constatat că suprafeţele stăpânite de ea corespund celor înscrise în titlul de proprietate lucru demonstrat de expertiza CS întocmită în cauză şi că, tot atunci, reclamanta de astăzi RZ şi pârâta HL se declarau de acord cu acea acţiune pe care şi-o însuşeau întrutotul lucru ce denotă că recunoşteau locaţia şi amplasamentul suprafeţelor preluate de ea în baza tranzacţiei.

Dacă reclamantele se consideră în indiviziune pentru restul de teren este o problemă ce nu o priveşte, a mai arătat pârâta, atât timp cât ea stăpâneşte în nume propriu şi netulburat aceleaşi suprafeţe din tranzacţie şi se află deja în plină procedură de întabulare a dreptului său în cartea funciară.

În subsidiar, în cazul în care se va respinge excepţia invocată, solicită ca la  partaj să-i fie atribuite exact aceleaşi suprafeţe pe care le stăpâneşte încă din 1995.

În dovedirea celor susţinute aceasta a depus la dosar, în copie, adeverinţa emisă de Comisia comunală de fond funciar, întâmpinarea depusă în dosar .... de RZ şi HL,Contractul de tranzacţie încheiat la data de 20.10.1995, raportul de expertiză CS efectuat în dosar ..., sentinţa civilă dată de Judecătoria Buzău în dosar ...., schiţele cadastrale pentru terenurile cu numere cadastrale ....

La cererea instanţei reclamantele au formulat precizări la acţiune arătând că tranzacţia de care s-a luat act prin sentinţa civilă dată de Judecătoria Buzău în dosar .... a fost încheiată în baza adeverinţei provizorii emisă de Comisia comunală de fond funciar Merei, că în anul 2002 a fost eliberat titlul de proprietate în care suprafeţele de teren nu mai corespund celor din adeverinţă şi că cele 4,48 ha teren menţionat în cererea de chemare în judecată au rezultat din însumarea a patru suprafeţe a câte 1,12 ha fiecare ca fiind teren arabil aflat la acel moment în Asociaţia Cioranu cu amplasamente în mai multe sole şi care acum este situat în tarlalele şi parcelele menţionate în titlul de proprietate.

Întrucât prin învoiala părţilor din 1995 s-a împărţit o avere pentru care nu era emis titlu de proprietate şi dat fiind faptul că drepturile stabilite ulterior prin titlu sunt diferite de cele avute în vedre la încheierea tranzacţiei consfinţită prin sentinţa civilă prezenta cerere de chemare în judecată este admisibilă neputând fi vorba de autoritate de lucru judecat.

De altfel, au mai arătat reclamantele sentinţa civilă nici nu poate fi pusă în executare şi pentru simplul fapt că, acum, terenul ce se găsea în fosta Asociaţie Cioranu nu mai măsoară 4,48 ha cât au împărţit părţile ci numai 2,49 ha fiind situat, conform titlului, în tarlaua ..., parcela .....

În şedinţa de judecată din data de 30.11.2007 reclamantele au mai precizat încă odată acţiunea arătând că solicită partajarea întregii suprafeţe de teren reconstituită autorului lor aşa cum este cuprinsă în titlul de proprietate eliberat acestuia.

Tot atunci pârâta a arătat că înţelege să renunţe la excepţia autorităţii de lucru judecat invocată prin întâmpinare şi că solicită ca în lotul ei să fie cuprinsă exact suprafaţa pe care o stăpâneşte în baza tranzacţiei, cu respectarea amplasamentelor.

În cauză s-a efectuat o primă expertiză de evaluare şi lotizare de către expert OM cu completări urmare a obiecţiunilor părţilor.

La solicitarea pârâtei PA care a continuat să critice lucrarea ca fiind făcută cu supraevaluarea evidentă a unor terenuri, s-a încuviinţat o nouă expertiză ce a fost întocmită de expert. PH cu completări urmare a obiecţiunilor pârâtei.

La dosar s-au mai depus în copie, încheierea de carte funciară împreună cu documentaţia de carte funciară ce a stat la baza întabulării, contract de vânzare cumpărare, înscrisul intitulat „opoziţie la vânzare” purtând dată certă atribuită de BNP Jalbă Norica, documentaţie pentru atribuirea de număr cadastral pe numele pârâtei HL, adresa emisă de Cabinetul de avocatură CRM şi răspunsul la aceasta transmis sub nr. ..... de SC CONSENTINO SRL şi s-au luat interogatorii reclamantelor la cererea pârâtei PA pârâta HL lipsind nejustificat de la administrarea acestei probe.

La termenul de judecată din data de 21.11.2008 pârâta PA a reiterat excepţia autorităţii de lucru judecat invocată prin întâmpinare şi la cere renunţase în şedinţa de judecată din data de 30.11.2007, excepţie pe care instanţa, având în vedere că fuseseră epuizate probatoriile pe fond, a unit-o cu fondul cauzei.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 137 Cod procedură civilă excepţiile de fond s-au de procedură care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii se soluţionează cu precădere.

În cauza de faţă pârâta PA a invocat, pentru prima dată prin întâmpinarea depusă la dosar, excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de sentinţa civilă dată de Judecătoria Buzău în dosar ......

A susţinut că în anul 1995 a fost iniţiatoarea procesului de partaj a averii succesorale lăsate de autorii lor, SI şi SM, că acesta s-a finalizat prin hotărârea mai sus menţionată prin care s-a luat act de învoiala tuturor părţilor şi fiecare din cele patru moştenitoare a primit loturi egale formate din câte 1,12 ha teren arabil în Asociaţia Cioranu, 0,06 ha vie nobilă , 0,25 ha pădure în punctul „N”, tarlaua ...., 0,43 ha păşune situată în punct „L”, pe raza satului C şi 0,225 ha intravilan şi că aceste suprafeţe sunt stăpânite efectiv astfel că partajul a intrat în puterea lucrului judecat şi nu se mai poate formula o nouă acţiune între aceleaşi părţi şi având acelaşi obiect.

Instanţa nu poate primi această excepţie dat fiind că partajul succesoral este o procedură complexă care cuprinde atât determinarea bunurilor ce alcătuiesc masa succesorală, a moştenitorilor şi a cotelor pe care aceştia le culeg dar şi sistarea efectivă a stării de indiviziune care presupune ca fiecare parte să primească bunuri determinate prin întindere, dimensiuni, amplasament şi alte criterii de natură a le individualiza.

În cauza de faţă fiecare dintre cele 4 moştenitore au primit loturi identice alcătuite din câte 1,12 ha teren arabil în Asociaţia Cioranu, 0,06 ha vie nobilă , 0,25 ha pădure în punctul „N”, tarlaua 19, 0,43 ha păşune situată în punct „L”, pe raza satului C şi 0,225 ha intravilan.

Or, se poate lesne observa că niciunul dintre terenuri, şi mai ales suprafaţa de 1,12 ha arabil, nu sunt identificate decât prin întindere şi trimiterea că se află în Asociaţia Cioranu nu şi prin amplasament, dimensiunile laturilor şi vecinătăţi.

Aşa fiind instanţa apreciază că nu se poate vorbi de o autoritate de lucru judecat în adevăratul sens al cuvântului în condiţiile în care prin hotărârea judecătorească mai sus menţionată procedura de împărţeală nu a fost practic dusă până la capăt, cota indiviză ideală şi abstractă fiind transformată într-o fracţiune de teren determinată doar prin întindere fără a fi materializată în teren prin dimensiuni ale laturilor, vecinătăţi şi amplasare în raport de punctele cardinale.

Aceasta cu atât mai mult cu cât la momentul  pronunţării sentinţei civile titlul de proprietate care face dovada terenurilor reconstituite autorului părţilor şi a amplasamentelor acestora nici nu era eliberat, tranzacţia având la bază doar adeverinţa provizorie emisă de Comisia comunală de fond funciar Merei şi împrejurarea că terenurile se aflau în Asociaţia Cioranu ştiut fiind că într-o asemenea formă de exploatare amplasamentele ce erau date în lucru părţilor nu erau aceleaşi în fiecare an. 

Mai mult, prin titlu terenul arabil reconstituit defunctului măsoară numai 4,11 ha faţă de 4,48 ha cât s-au împărţit prin tranzacţie şi nu se află într-un trup compact fiind situat în trei tarlale.

Pe fondul cauzei instanţa reţine că în anul 1995 între părţile în proces s-a purtat o acţiune de partaj succesoral ce a făcut obiectul dosarului Judecătoriei Buzău şi care s-a finalizat prin sentinţa civilă luându-se act de înţelegerea părţilor şi consfinţindu-se învoiala acestora.

Dacă anterior s-au prezentat argumentele pentru care se apreciază că nu poate fi opusă reclamantelor excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă nu este mai puţin adevărat că tranzacţia consfinţită de instanţă nu poate fi nesocotită ea continuând să –şi producă efectele şi să lege părţile conform celor convenite.

Astfel, instanţa reţine că tranzacţia este un contract judiciar încheiat de părţi şi că potrivit art. 969 Cod civil convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.

Acest principiu al forţei obligatorii a contractelor consacrat de textul de lege mai sus menţionat nu permite nici părţilor şi nici instanţei să modifice înţelegerea de care s-a luat act  prin sentinţa civilă.

Drept urmare instanţa apreciază că deşi nu există autoritate de lucru judecat nici nu se poate astăzi face un nou partaj în alte condiţii decât cele care rezultă din tranzacţia consfinţită deja.

Mai exact hotărârea de faţă nu poate decât să completeze înţelegerea părţilor din 1995 de care s-a luat act prin sentinţa menţionată în sensul ca loturile primite de fiecare parte să se pună în acord cu amplasamentele din titlul de proprietate emis ulterior şi să capete identitate prin indicarea tarlalei, parcelei,vecinătăţilor ea neavând valoarea unui nou partaj.

La toate aceste considerente instanţa mai adaugă faptul că acel contract judiciar de care părţile sunt ţinute a fost pus în executare în sensul că au fost luate în stăpânire de către părţi loturile cu întinderea specificată în tranzacţie încă din anul 1995.

În ceea ce priveşte suprafeţele de vie, pădure şi păşune părţile le stăpânesc conform înţelegerii consfinţită prin tranzacţie.

Probleme sunt numai în ceea ce priveşte suprafaţa de arabil şi acesta datorită faptului că partajul s-a făcut pe baza adeverinţei provizorii emisă de Comisia de fond funciar iar prin titlul de proprietate eliberat cu mult după aceea terenul având această categorie de folosinţă reconstituit defunctului măsoară numai 4,11 ha faţă de 4,48 ha cât se împărţiseră.

Drept consecinţă părţile nu mai sunt îndreptăţite a primi câte 1,12 ha cu această destinaţie ci doar câte 1,027 ha.

Cum de mai bine de 13 ani contractul judiciar a fost pus în lucrare instanţa apreciază că înţelegerea scrisă trebuie completată cu conduita avută de părţi în sensul luării în stăpânire a unor parcele individual determinate, împreună aceste două elemente venind să contureze voinţa reală a moştenitorilor cu privire la modalitatea de partajare.

Nu trebuie nesocotit faptul că pentru suprafeţele de arabil aşa cum acestea sunt cuprinse în titlul de proprietate şi cum au fost luate în stăpânire s-au întocmit şi cărţi funciare lucru ce vine să confirme odată în plus faptul că acesta este modalitatea în care părţile au înţeles să sisteze starea de indiviziune.

De aceea hotararea judecatoreasca ce a consfintit invoiala partilor cu privire la modalitatea de sistare a starii de indiviziune va fi completata prin sentinta de fata in sensul omologarii  raportului de expertiza PH in forma intocmita pentru termenul de judecata din 14.11.2008 varianta I in care se respecta posesia exercitata de mostenitoare.

Aceasta varianta va fi insa modificata de catre instanta in sensul ca sultele nu vor fi cele stabilite de expert intrucat nu este echitabil ca sa se ia in calcul astazi o valoare a terenului alta decat cea de la momentul sistarii starii de indiviziune, respectiv anul 1995.

Atunci, partile au impartit in mod egal suprafata de arabil din adeverinta provizorie, fapt ce denota ca au apreciat ca parcelele au valori egale.

Ori, daca suprafata de teren arabil din tarlaua 151 a suferit in acest interval o crestere de valoare fata de celelalte parcele, acest lucru nu trebuie sa se reflecte in modalitatea de imparteala intrucat partile s-au inteles sa efectueze partajul la nivelul anului 1995 iar o eventuala crestere de valoare a unei parcele profita proprietarului ei, cum, de altfel si o eventuala devalorizare s-ar fi reflectat tot in patrimoniul celui care a primit lotul respectiv.

Avand in vedere, totusi ca reclamanta RZ si parata HL stapanesc in realitate suprafete de arabil cu cate 125 mp. fiecare mai mari decat cele la care erau indreptatite prin impartirea in patru locuri egale a celor 4,11 ha. reconstituite prin titlul de proprietate, instanta apreciaza ca acestea trebuie sa fie obligate sa plateasca reclamantei TM care nu stapaneste 1,027 ha. asa cum ar fi fost indreptatita, suma de cate 1440 lei fiecare cu titlu de sulta (125 mp. x 11,52 lei/mp.= 1440 lei unde valoarea de 11,52 lei /mp. reprezinta echivalentul a 3 Euro, valoare data de expertul PH).

Si parata PA stapaneste o suprafata de teren arabil cu 1725 mp. mai mare decat cea la care ar fi fost indreptatita motiv pentru care va fi obligata, la randul ei, sa plateasca paratei TM suma de 19872 lei cu titlu de sulta.

Asa fiind, va fi respinsa exceptia autoritatii lucrului judecat si va fi admisa actiunea in sensul omologarii raportului de expertiza PH in varianta mai sus descrisa.

In temeiul art. 274 Cod procedura civila si avand in vedere ca partajul profita tuturor partilor, instanta va compensa in parte cheltuielile de judecata si va obliga pe parata HL sa plateasca paratei PA suma de 429,8 lei iar pe reclamanta RZ sa plateasca tot paratei PA suma de 41 lei cu acest titlu (onorariu expert).

6