Săvârşirea infracţiunii prev. de art. 182 alin.1 C.penal.

SENTINŢA PENALĂ Nr. 72 din 15.02.2011

 Pe rol soluţionarea cauzei penale privind  pe  inculpatul X trimis  în judecată prin rechizitoriul Parchetului X nr. XX din X pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 182 alin.1 C.penal.

 La apelul nominal efectuat în şedinţa publică s-au prezentat inculpatul personal asistat de av. X, partea vătămată X personal asistată de av. X, şi martora din acte respectiv X lipsă  fiind celelalte părţi.

 Procedura legal  îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

 Martora din acte respectiv X învederează instanţei că nu îşi aduce  aminte absolut nimic din cele întâmplate  la data respectivă.

 Reprezentantul  parchetului, av. X pentru inculpat şi av. X pentru partea vătămată având pe rând cuvântul învederează instanţei că nu mai au cereri noi de formulat  şi solicită  judecarea  pe fond  a  cauzei.

Instanţa ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat, constată terminată cercetarea judecătorească conform art. 339 C.pr. penală şi acordă cuvântul  părţilor pentru  susţineri pe fond conform art. 340 C.pr. penală.

 Reprezentantul  parchetului având cuvântul expune oral situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare al instanţei pe care îl susţine, acesta săvârşind infracţiunea prevăzută  de art. 182 alin.1 C.penal. În  principal pune  concluzii de  condamnare a inculpatului  la pedeapsa închisorii urmând a se face în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 81-82 C.penal privind  modalitatea de  executare a pedepsei. Solicită  ca în baza art. 359 C.pr.penală  a se atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C.penal privind  revocarea suspendării. Pe latură civilă solicită obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către  partea civilă în măsura în care au fost dovedite. Conform art. 191 C.pr.penală obligarea la plata cheltuielilor judiciare către  stat.

 Av. X având cuvântul pentru partea vătămată pune concluzii de condamnarea inculpatului în modalitatea solicitată şi de reprezentantul parchetului. Solicită de asemenea  a se  avea în vedere  că  leziunile nu  au produse părţii civile  doar prin cădere ci şi urmare a actelor de violenţă pe care inculpatul le-a exercitat asupra acesteia, din actul medical existent la dosar  rezultând că lovirea a fost actul precedent care a determinat căderea părţii vătămate. Solicită totodată  a  se  avea în vedere la pronunţarea hotărârii şi declaraţiile  martorilor  audiaţi în cauză iar  pe latură civilă  solicită admiterea cererii de despăgubiri civile respectiv daune  materiale în totalitate şi daune morale, motivat de faptul că probele administrate atestă cheltuielile  pe care  le-a solicitat  partea civilă. Cu privire la  daunele morale urmează a se constata că aceste violenţe au  determinat consecinţe  fizice şi psihice asupra părţii civile.

Av. X având cuvântul pentru inculpat solicită achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a  raportat  la art. 10  lit. a C.pr.penală întrucât fapta  nu  a fost  săvârşită de inculpat ci este vorba de o autoaccidentare. Precizează că din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul nu a lovit-o pe partea vătămată, iar expertiza atestă că  fractura a fost produsă în urma unei căderi, solicitând a se observa că ambele comisii înlătură posibilitatea unei lovituri active. Învederează de asemenea instanţei că în cauză, au fost întocmite  două acte de  doi procurori prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru inculpat, iar cele patru declaraţii ale părţii vătămate nu sunt în concordanţă, acestea fiind practic diferite. Menţionează că toate probele administrate în cauză dovedesc  nevinovăţia  inculpatului. Pe latură civilă solicită respingerea cererii de despăgubiri civile  formulate de  partea  civilă X.

 Inculpatul având  ultimul cuvânt  precizează că  este  nevinovat.

I N S T A N Ţ A ;

Asupra  cauzei penale de faţă;

 Prin rechizitoriul Parchetului X nr. X din X a fost trimis în judecată inculpatul X pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 182 alin.1 C.penal.

 Se reţine prin actul de sesizare că inculpatul  X în seara zilei de  X a  agresat-o pe partea vătămată X cauzându-i leziuni corporale pentru care i-au fost  necesare 90 – 100 zile de îngrijiri medicale.

Din actele şi lucrările dosarului, plângerea părţii vătămate, rapoarte de expertiză, certificate medico-legale, declaraţiile martorilor coroborate cu declaraţia inculpatului, instanţa reţine următoarea situaţie de  fapt .

 Prin sentinţa penală nr. X rămasă definitivă prin decizia penală nr. X a  X, X , a admis plângerea formulată de  partea vătămată X împotriva rezoluţiei nr. X a  X  şi a rezoluţiei nr. X a Parchetului X şi a trimis cauza la Parchetul X în vederea începerii urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 182 alin.1 C.penal comisă de  X la data de X împotriva părţii vătămate X.

 S-a dispus ca parchetul să constate modalitatea şi împrejurările în care X a suferit leziunile stabilite în certificatul medico-legal nr. X eliberat de X prin audieri de martori, cercetarea la faţa locului, examinarea şi evaluarea actelor medicale  şi medico-legale, audierea părţii vătămate şi a inculpatului, confruntarea celor prezenţi la faţa locului, expertiza medicală asupra persoanei vătămate.

 La data de X a fost confirmată rezoluţia de începere a urmăririi penale faţă de  inculpatul X sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de  art. 182 alin.1 C.penal, reţinându-se că în seara zilei de  X inculpatul X a agresat-o pe partea vătămată X cauzându-i leziuni corporale pentru care i-au fost  necesare 90 -100 zile de îngrijiri medicale.

 Situaţia de fapt reţinută mai sus reiese din coroborarea actelor medico-legale de la dosar cu declaraţiile părţii vătămate, fiind înlăturate declaraţiile  inculpatului şi ale  martorelor X şi X, soţia inculpatului, precum şi ale martorelor X şi X întrucât acestea sunt  părtinitoare respectiv  oscilante.

Astfel, din certificatul medico-legal nr. X eliberat de X rezultă că partea vătămată prezintă leziuni ce  pot data  din X, produse  prin lovire cu un corp dur, pentru care sunt necesare 90- 100 zile de îngrijiri medicale.

 Prin certificatul medico-legal nr. X eliberat de X s-a concluzionat că partea vătămată X este în evidenţă cu diagnosticul „ hipoacuzie de percepţie medie bilateral pentru care se recomandă protezare auditivă”.

 Conform raportului de expertiză medico-legală nr. X din X al X  partea vătămată a suferit complicaţii reprezentate prin  pareză facială dreaptă şi hipoacuzie severă ureche dreaptă pe fondul unei hipoacuzii bilaterale  neurosenzoriale. Partea vătămată nu a cooperat în ceea ce priveşte efectuarea examinării medicale de specialitate, ceea ce a  dus la finalizarea tardivă a raportului  de expertiză medico-legală.

Din raportul de expertiză medico-legală completare nr. X reiese că leziunile traumatice suferite de partea vătămată nu se puteau produce exclusiv prin cădere urmată de lovire de un plan dur, echimoza din regiunea orbitală dreaptă producându-se  prin lovire cu un corp dur, prin mecanism activ.

Conform certificatului X  partea vătămată X este în evidenţă specială cu diagnosticul Cofoza U.D. Hipoacuzie de percepţie medie U.S. Este  purtător de proteză auditivă.

Prin raportul de nouă expertiză medico-legală completare nr. X emis de către X au fost menţinute concluziile  raportului de Nouă Expertiză Medico-legală nr. X prin care se exclude  căderea simplă.

X prin avizul nr. X a probat  parţial concluziile  raportului de  nouă  expertiză X şi a  apreciat cu privire la dinamica şi mecanismul producerii leziunilor suferite de partea vătămată X, că  fractura parcelară de plafon orbital s-a produs prin mecanism indirect în cadrul  unei căderi. Intensitatea loviturii denotă că leziunile cranio cerebrale  constate nu sunt consecinţa unei simple căderi, ci a  unei căderi propulsate, fără a se putea stabili cu certitudine dacă este vorba de o auto sau o heteropropulsare.

Datele clinice şi anamnestice  ale cazului pledează  pentru heteropropulsie.

Principiul fundamental după care se desfăşoară un proces penal este instituit în art. 52 C.pr.penală şi stabileşte că orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei  sale  printr-o  hotărâre penală  definitivă.

Regula „in dubio pro reo” obligă autoritatea să stabilească vinovăţia inculpatului şi nu  pe  inculpat să-şi  probeze nevinovăţia.

Inculpatul X a fost trimis în judecată pentru săvârşirea  unei infracţiuni de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.1 C.penal, constând în agresarea părţii vătămate X în data de X. Nici una din probele administrate în cauză nu conduc cu  certitudine la concluzia că urmarea socialmente periculoasă (vătămarea corporală) este rezultatul elementului material al laturii obiective ce ar putea fi atribuit  inculpatului.

Expertizele realizate  în cauză conchid că  leziunile  cranio cerebrale sunt  consecinţa unei  căderi propulsate„ fără a se putea stabili cu certitudine dacă este vorba de o auto sau  heteropropulsare” .

Avizul nr. X emis de X nu certifică  elementul material amintit mai sus, experţii afirmând că „datele clinice şi  anamnestice  ale  cazului  pledează  pentru heteropropulsie”.

Nici unul din martorii audiaţi în  faza de  urmărire penală nu a declarat că inculpatul  a avut contact fizic într-o formă sau alta  cu partea vătămată  astfel încât să poată fi luată  în calcul heteropropulsia.

Inculpatul,  la rândul său, a declarat că a strigat  pe partea vătămată care se pregătea  să o  agreseze pe  soţia lui însă nu l-a lovit şi nu  avut contact fizic  cu acesta. Martorii X, X, X (soţia părţii vătămate), X, X, X au precizat  fie că nu au văzut cum a  căzut partea vătămată, fie că în mod  cert inculpatul nu a lovit şi nu a avut contact fizic  cu X – X : „ am  văzut  pe X căzut”, X : „inculpatul nu s-a apropiat de partea vătămată, nu l-a lovit  şi nu l-a  agresat în nici un fel” ; X : „partea  vătămată s-a întors brusc  s-a dezechilibrat şi a căzut în urma răsucirii  bruşte”;  X: „ X s-a întors  şi  din cauza  răsucirii bruşte s-a  dezechilibrat şi  a  căzut”.

Martorii însă arată că partea vătămată era încălţată cu papuci de damă, cu toc, şi că  acesta a fost motivul pentru care s-a dezechilibrat atunci când s-a întors brusc pentru că  inculpatul  a  strigat  la el .

Prin urmare probatoriul administrat  în cauză în  mod nemijlocit  înaintea  instanţei dar  şi la  urmărirea penală  nu pot conduce  la  concluzia certă  că  inculpatul printr-o acţiune anume  a provocat  părţii vătămate o vătămare corporală  gravă.

Simpla presupunere, pledoarie pentru o heteropropulsie, nu are forţa de a înlătura  prezumţia de  nevinovăţie de care inculpatul se bucură în procesul penal şi nu poate atrage  condamnarea  la  o pedeapsă penală în lipsa  unor alte  probe  temeinice.

Prin urmare  în baza  11 pct. 2 lit. a  raportat  la art. 10  lit. a C.pr.penală va achita pe inculpatul  X pentru săvârşirea  infracţiunii prev. de art.  182 alin. 1 C.penal.

În raport de motivul şi considerentele achitării instanţa va respinge şi cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă X.

 În baza art. 192 alin. 1, pct.1, lit.b, C.pr.penală  obligă partea civilă  la plata sumei de X cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a  raportat  la art. 10  lit. a C.pr.penală achită  pe inculpatul  X pentru săvârşirea  infracţiunii prev. de art.  182 alin. 1 C.penal.

 Respinge cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă X.

 În baza art. 192 alin. 1, pct.1, lit.b, C.pr.penală  obligă partea civilă  la plata sumei de X cheltuieli judiciare către stat.

 Cu apel în 10  zile de  la comunicare  pentru  părţile  civile  X şi X şi de la pronunţare pentru  X.

 Pronunţată  în şedinţa publică astăzi  15.02.2011.

1

Domenii speta

Spete similare