Plângere contraventionala- regimul circulatiei pe drumurile publice

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 1167/204/2008, petentul MTV a formulat plângere împotriva procesului verbal de contraventie seria XXXXXX în contradictoriu cu intimatul I.P.J. PRAHOVA.

în motivarea plângerii, petentul a aratat ca nu circula cu viteza invocat de agentul constatator, masinile circulând in coloana cu o viteza constanta de 100-110 km/h. Mai mult, desi a solicitat sa se precizeze la rubrica obiectiuni ca nu este de acord cu cele mentionate si ca urmeaza sa faca contestatie,agentul de politie i-a spus ca aceasta rubrica a fost deja completata cu mentiunea "nu declar nimic" si ca are dreptul sa faca actiune în instanta. Petentul a învederat si faptul ca, desi a solicitat expres sa i se prezinte asa zisa înregistrare video, agentul constatator a refuzat acest lucru, ca desi in procesul verbal de contraventie se mentioneaza ca fapta ar fi fost savârsita la km. 85 al E60, el a fost oprit de echipajul de politie înainte de a ajunge la aceasta borna kilometrica, iar întâlnirea coloanei de autovehicule cu masina politiei a avut loc în dreptul kilometrului 95 al E60.

Petentul a sustinut si ca, din cuprinsul procesului verbal ar rezulta ca i-au fost aplicate atât sanctiunea amenzii, cât si sanctiunea avertismentului.

Plângerea nu a fost intemeiata în drept.

Intimata a depus întâmpinare, aratând ca în mod corect si legal petentul a fost sanctionat, solicitând respingerea plângerii ca netemeinica.

în drept, au fost invocate prevederile O.G. 2/2001.

In dovedirea sustinerilor, partile au solicitat încuviintarea probei cu inscrisuri si martori, probe încuviintate de instanta. Au fost depuse la dosar, în copie, procesul verbal de contraventie contestat, planse foto radar, atestatul operatorului radar, adresa BML. Au fost audiati martorii TB si BAH, declaratiile date fiind consemnate si atasate la dosar.

Analizând plângerea, prin prisma probelor administrate, instanta retine urmatoarele:

Prin procesul verbal seria xxxxxxx petentul MTV a fost sanctionat contraventional pentru savârsirea contraventiei prev.art.102 alin.3 lit.e si 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 retinându-se în sarcina sa ca, la data de 09.03.2008, a condus autoturismul înmatriculat sub nr. xxxxxxx pe DN 1- Km.85 fiind înregistrat si masurat de aparatul radar mobil tip Python II, cu viteza de 159 km./h. (+59 km.) si ca nu a prezentat permisul de conducere.

Verificând în conformitate cu dispozitiile art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei contestat, instanta retine ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu.

Instanta nu va retine sustinerile vadit neîntemeiate ale petentului prin avocat in sensul ca procesul verbal de contraventie este nul pentru ca nu sunt trecute locul nasterii sale sau ocupatia.

Nerespectarea dispozitiilor art. 16 alin. 1 OG 2/2001 atrage nulitatea numai în conditiile art. 105 alin. 2 C.pr.cv, adica numai daca s-ar fi facut dovada unei vatamari care sa nu fi putut fi înlaturata decât prin anularea actului, numai nementionarea unor date precum numele agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, a faptei savârsite, a datei savârsirii, a semnaturii agentului constatator, atragând nulitatea de drept asa cum foarte clar rezulta din art. 17 OG 2/2001.

Or, in prezenta cauza, atâta timp cât nu s-a facut dovada nici unei vatamari prin nementionarea ocupatiei contravenientului sau nementionarea locului nasterii, in nici un caz nu se pune problema anularii procesului verbal.

Instanta nu va retine nici sustinerile petentului conform carora procesul verbal ar fi nul pe motiv ca nu a fost întocmit de operatorul radar, singurul in drept sa încheie procesul verbal.

Constatarea savârsirii contraventiilor la regimul circulatiei pe drumurile publice si aplicarea sanctiunilor corespunzatoare poate fi facuta de agentii din cadrul politiei rutiere, dar si prin mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic asa cum prevede expres art. 109 din OUG 195/2002. Practic, în aceasta din urma situatie, constatarea datelor se realizeaza prin aceste aparate si mijloace tehnice, operatorul radar fiind cel care doar asigura manipularea continua a acestor mijloace. In nici un caz nu se poate considera ca este obligatoriu ca acest operator sa fie si cel care trebuie sa procedeze la consemnarea procesului

verbal, consemnarea putând fi facuta, pe baza celor înregistrate de aparatele radar, de catre un alt agent de politie. Practic toata procedura de supraveghere a traficului se realizeaza, dupa cum este si normal, logic si, pâna la urma, eficient, în echipe de politie, fiecare agent având atributii distincte. In caz contrar, daca ar fi sa se urmeze rationamentul petentului MTV, agentul de politie de pe o masina dotata cu aparatura radar, de fiecare data când constata, prin intermediul acestei aparaturi, ca un conducator auto a încalcat in varii moduri regimul circulatiei pe drumurile publica, ar trebui sa plece in urmarirea respectivului conducator, sa stea personal si sa procedeze la intocmirea tuturor formalitatilor aferente, timp în care restul traficului si restul conducatorilor sa ramâna nesupravegheati, ceea ce este absurd.

Sustinerile petentului conform carora ar fi fost încalcate regulile cu privire la sanctionare in sensul ca, desi s-au retinut în sarcina sa doua fapte, s~a stabilit o singura sanctiune, sunt neîntemeiate. Astfel, desi in procesul verbal s-au mentionat 15 puncte amenda, organul constatator a indicat expres ca aplica 750 de lei, din care 450 de lei pentru prima contraventie si 300 de lei pentru cea de a doua contraventie, implicit rezultând ca a aplicat 9 puncte amenda pentru prima contraventie (9*50 lei) si 6 puncte amenda pentru cea de a doua contraventie (6*50 de lei), textul de lege fiind astfel respectat, iar petentului nefiindu-i cauzata nici o vatamare. Daca s-ar fi ajuns la situatia sa se constate ca pentru una din fapte, plângerea este întemeiata, instanta ar fi putut sa stabileasca exact in ce masura anuleaza procesul si pentru ce mentine, iar executarea contraventionala nu ar fi fost împiedicata in nici un mod.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanta urmeaza a efectua analiza procesului -verbal contestat atât prin prisma normelor interne, cât si a normelor internationale. Astfel, având in vedere jurisprudenta CEDO aplicabila in baza art. 6 din Conventie, desi si contravenientul se bucura de prezumtia de nevinovatie, petentul trebuie sa faca dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal în situatia în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanta în privinta vinovatiei "acuzatului" dincolo de orice îndoiala rezonabila asa cum a stabilit Curtea Europeana in mod constant în jurisprudenta sa.

In prezenta cauza, instanta constata ca intimata a facut dovada temeiniciei procesului-verbal prin mijloacele tehnice omologate si verificate metrologic.

Sustinerile petentului referitoare la faptul ca viteza cu care se deplasa autoturismul nu poate fi cea constatata de politistul rutier si sustinerile martorilor conform carora petentul MTV nu ar fi condus cu mai mult de 130 km/h sunt simple afirmatii subiective, contrazise de probele tehnice administrate de intimata. Astfel cum reiese din fotografiile radar anexate (f. 39), autoturismul cu nr. de înmatriculare BV-83-MAT circula la data de 09.03.2008, ora 17.48, cu viteza de 159 Km/h, aparatul radar PYT nr. 673000185 cu care s-a facut înregistrarea (f.7 ) fiind verificat metrologic, potrivit buletinului de verificare aflat la fila 38 verificarea fiind în termenul de valabilitate. Totodata, examinând plansele foto depuse la dosar, instanta constata ca autovehiculul în litigiu este clar evidentiat, numarul de înmatriculare si marca acestuia observându-se cu usurinta.

De asemenea, instanta retine ca masuratorile înregistrate se încadreaza si in marja de eroare de 4% din valoarea conventional adevarata pentru viteze mai mari de 100 km/h stabilita de Normele de metrologie legal emise de BRML, si anume intre 152,64 km/h si 165,36 km/h (159 km/h valoarea masurata plus/minus 4%) si în marja de eroare de 3% stabilita prin certificatului de aprobare de model pentru aparatele Python, astfel ca, in mod corect agentul constatator a încadrat fapta la art. 102/3/e din OUG nr.195/2002, viteza cu care a fost înregistrat petentul depasind viteza maxima admisa cu mai mult de 50 km/h, de la un minim posibil de 52,64 km/h peste limita de viteza legala, la un maxim posibil de 65,63 km/h, peste limita de viteza legala.

Nu pot fi retinute argumentele petentului MTV in sensul ca aparatul radar a dat erori de masurare in conditiile in zona existau stâlpi de înalta tensiune, astfel ca înregistrarea nu corespunde normelor metrologice.

In primul rând, vorbim de un aparat pentru controlul vitezei circulatiei tip radar audiovision compact (Python II) produs de Traffic Safety Systems Limited Anglia, nu de o simpla jucarie, vorbim de un sistem care este destinat utilizarii pe drumurile publice, în exterior, or, pe lânga drumurile publice, fie ca sunt din România, fie ca sunt din strainatate, exista si sisteme de mica, mijlocie sau chiar mare tensiune, vorbim de aparate care nu au fost create pentru a fi utilizate doar in conditii de laborator cu izolare de exterior, ci, asa cum aratam si mai sus, pentru exterior.

In al doilea rând, pct. 3, 4 din Normele de metrologie nu se refera la conditiile in care trebuie utilizate cinemometrele, ci conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca cinemometrele înainte de introducerea lor pe piata asa cum prevede si pct. 1.2 din Norme, sunt conditii care trebuie evaluate si verificate de Biroul de Metrologie Legala anterior si in vederea eliberarii buletinului de verificare metrologica, fiind, asa cum prevede expres textul de lege "cerinte metrologice si tehnice". întregul pct. 3 din norme nu stabileste decât aceste conditii pe care Biroul de Metrologie Legala (BMLj trebuie sa le verifice anual la verificarea aparatelor, stabilind pentru BML obligatia de a nu da aceste buletine decât daca, cu ocazia verificarilor si testelor, aparatele se

încadreaza in aceste marje. Astfel, BML trebuie sa supuna aparatele unor teste, unor probe de masurare, unor încercari de rezistenta climatica, unor probe de caldura asa cum prevede expres Norma (valorile masurate ale vitezelor trebuie sa se încadreze în erorile maxime tolerate specificate la pct. 3.1.1, "cinemometrul trebuie supus unor încercari de rezistenta climatica, pe parcursul acestor probe cinemometrul trebuie alimentat - pct. 3.1.3, cinemometrul trebuie supus la socuri mecanice - pct. 3.1.4., la probe de caldura - pct.3.1.5, cinemometrele trebuie prezentate la Încercari - pct. 3.3.1). Odata dat buletinul de verificare metrologica, rezulta ca aparatul îndeplineste toate conditiile legale pentru a putea fi utilizat în masuratorile de interes public, ca masuratorile pe care le da se încadreaza in aceste marje de eroare, ca nu este afectat peste aceste limite si marje de actiunea factorilor de influenta mentionati si in norme si invocati si de petent.

Ca este asa, rezulta si din art. 4.4 din Norme care stabileste cazurile in care masuratorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot fi utilizate ca probe si care nu face nici o referire la dispozitiile pct. 3 din Norme si la conditiile si probele si încercarile la care trebuie supuse aceste aparate anterior introducerii lor pe piata.

Dimpotriva, art. 4 stabileste expres ca masuratorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot fi utilizate ca probe numai daca:

1.nu au fost respectate dispozitiile 4.14.3, privind întretinerea, transportul, calitatea

operatorului radar, verificarea metrologica, marcarea, sigilarea, manipularea aparatelor, situatie care nu poate fi retinuta in prezenta cauza, intimata facând dovada clara a acestor elemente cu atestatul operatorului radar, buletinul de verificare metrologica, adresa BML (f. 31, 33, 34)

2. daca cinemometru este destinat numai utilizarii în regim stationar, iar masuratorile au fost

efectuate cu cinemometrul în miscare, ceea ce nu este cazul, aparatul Python II cu care s-au facut

înregistrarile in cauza fiind destinat utilizarii atât in regim stationar cât si regim miscare conform

certificatul de aprobare de model

3. numai daca, in momentul masurarii, în raza de masurare a aparatului se deplaseaza

simultan mai multe masini, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar in evidenta, ceea ce, de

asemenea, nu este cazul, din printul radar observându-se foarte clar auto cu numarul de

înmatriculare xxxxxxx (f.39).

Pentru toate aceste motive, instanta retine ca intimatul IPJ Prahova a facut dovada temeiniciei procesului verbal in ceea ce priveste fapta prevazuta de art 102/3/e din OUG 195/2002, petentul depasind viteza legala cu mai mult de 50 km/h..

De asemenea, in ceea ce priveste cea de a doua contraventie retinuta in sarcina petentului, instanta constata ca neprezentarea permisului de conducere agentului de politie nu a fost contestata nici de petent si a fost recunoscuta si de ambii martori ai petentului care au declarat în fata instantei ca petentul MTV nu a prezentat permisul de conducere (f. 51, 55).

întrucât pe parcursul judecatii contravenientul nu a facut în niciun fel dovada existentei unei alte situatii de fapt decât cea mentionata în procesul verbal de contraventie si întrucât în speta nu se poate retine existenta vreunei cauze de nulitate a procesului verbal contestat, instanta constata ca intimata a facut dovada vinovatiei contravenientului, justificându-se si sanctiunea aplicata.

Nu s-ar putea sustine ca fapta retinuta în sarcina petentului are un grad de pericol social redus, fiind vorba de depasirea vitezei legale cu 59 de km/h, agentul constatator aplicându-i petentului o amenda orientata spre minimul prevazut de lege pentru fapta savârsita.

De asemenea, instanta apreciaza ca si aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce se impune în cauza.

Astfel, desi OUG 195/2001 prevede obligativitatea aplicarii automate a pedepsei complementare a suspendarii dreptului de a conduce, instanta constata ca si aceasta sanctiune trebuie sa fie supusa unei operatiuni de individualizare in temeiul art. 5 alin. 5 care prevede ca "sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite", text în care nu se face nici o distinctie dupa cum ar fi vorba de sanctiuni principale sau sanctiuni complementare.

De asemenea, si sanctiunile complementare trebuie supuse controlului judecatoresc conform art. 34 din OG 2/2001 si conform art. 6 si art 7 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in conditiile in care Curtea Europeana a considerat ca pâna si sanctiunea complementara a punctelor de penalizare care poate fi aplicate in materie contraventionala are caracter "penal" in sensul art. 6 si art. 7 din Conventie (cauza Malige c.Frantei 68/1997/852/1059, Hotarârea din 23.09.1989). Astfel Curtea a apreciat ca sanctiunea punctelor de penalizare, desi in dreptul francez are caracter administrativ, in plan conventional are caracter penal atâta timp cât poate sa duca, la acumularea unui anumit numar de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce. Or dreptul de a conduce este foarte util in viata de zi cu zi si în viata profesionala, astfel ca, desi aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are si un caracter punitiv similar unei sanctiuni penale.

In aceste conditii, aplicând aceleasi principii la dreptul intern, cu atât mai mult sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce, are un caracter "penal" în sensul Conventiei, astfel ca aplicarea acestor sanctiuni nu se poate dispune automat fara a putea fi supuse controlului instantelor (Malige c. Frantei), iar instanta are dreptul, si in conditiile art. 31 din OG 2/2001, sa verifice si modul de individualizare a acestei sanctiuni.

In prezenta cauza, astfel cum aratam si mai sus, aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce se impune având în vedere limita cu care petentul a depasit viteza legala (59 de km/h - care reprezinta de fapt, viteza legala pe acel sector de drum + mai mult de jumatate din aceasta viteza legala), dar, mai ales, având in vedere atitudinea petentului care în nici un moment nu a învederat ca i-ar fi parut rau pentru nerespectarea regulilor de circulatie, pentru depasirea vitezei legale si pentru crearea unei stari de pericol pentru ceilalti participanti la trafic, legându-se mereu si mereu de niste argumente de legalitate si temeinicie pe care instanta Ie-a înlaturat, dupa cum aratam mai sus.

Pentru a permite petentului sa înteleaga regulile de circulatie pe drumurile publice, necesitatea nu numai legala, dar si morala si de bun simt de a respecta aceste reguli si de a nu fi un pericol cel putin pentru ceilalti participanti la trafic, daca nu se gândeste la consecintele grave si deosebit de grave pe care conducerea cu o viteza de 159 km/h pe un sector de drum pentru care limita era de 100 km/h le poate produce fata de propria persoana, instanta va mentine procesul verbal asa cum a fost întocmit de organul constatator, retinând legalitatea si temeinicia sa.

Având în vedere cele retinute mai sus, instanta urmeaza ca în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, sa respinga plângerea introdusa de petent ca neîntemeiata

Domenii speta

Spete similare