Condiţiile ce trebuie indeplinite in cazul unei solicitări de autorizare a unei operaţii de schimbare de sex.

Conditiile ce trebuie indeplinite  in cazul unei solicitari de autorizare a unei operatii de schimbare de sex

O schimbare de sex trebuie autorizata doar in urma  unei proceduri medicale anterioare complexe  , derulata pe perioada câtorva ani, in care se stabileste exact atât forma de transexualism al pacientului cât si un studiu efectuat de catre persoane calificate in domeniul tulburarilor sexuale, psihiatrice si psihoterapeutice tocmai datorita caracterului ireversibil al unei asemenea operatii , cu consecinte deosebite pentru persoana supusa unei asemenea interventii, o asemenea operatie fiind practicata doar in ultima instanta. 

Raportând cele expuse anterior la speta de fata  instanta constata ca simplul diagnostic al reclamantei de transsexualism, fara a preciza forma de disforie prezenta ti fara justificarea necesitatii terapeutice a acestei operatii, înainte de a se incerca o psihoterapie ,  nu este suficient pentru a autoriza  operatia de schimabare de sex solicitata de reclamanta, aceasta datorita caracterului definitiv si  ireversibil al unei astfel de operatii, motiv pentru care urmeaza  a se respinge cererea acesteia (sent civ 1042/2008 a Judecatoriei Câmpeni,pronuntata in dos _/203/2008, judecator VEC).

Prin cererea înregistrata sub nr _/203/2008, si precizata ( fila 3 ) reclamanta BV  , a chemat în judecata pe pârâtii CLM  si LMLA solicitând ca prin hotarâre judecatoreasca:

Sa se autorizeze efectuarea unei operatii de schimbare de sex  si apoi sa se dispuna eliberarea unui nou act de stare civila cu sexul schimbat.

În motivarea cererii a aratat ca orientarea ei sexuala , comportamentala si inclinatiile ei spre celelalt sex s-au acutizat odata cu trecerea timpului.

A sustinut ca isi asuma toate riscurile pe propria raspundere ce decurg din aceasta operatie, obligându-se sa respecte in tocmai toate dispoziitile medicale.

A mai aratat ca  solicita autoritatii medicale competente o expertiza medico legala care sa arate ca este in deplinatatea facultatilor mintale si ca are discernamantul faptelor ei.

S-a timbrat cererea cu 19 lei taxa judiciara de timbru ( fila 4 ) si 0,3 lei timbrujudiciar.

Din actele si lucrarile de la dosar instanta retine urmatoarele:

Reclamanta BV s-a nascut la 26.06.1969 , fiiind inregistrata in actul de nastere de sex feminin ( fila 28 ) .

La cererea reclamantei instanta a dispus efectuarea a 3 expertize  de catre Laboratorul de Medicina Legala Alba, respectiv :

O expertiza hormonala prin care sa precizeze preponderenta hormonala a reclamantei si în functie de aceasta sexul predominant al acesteia si daca se impune sau nu efectuarea unei schimbari de sex.

O expertiza psihiatrica în care sa se procedeze la evaluarea psihiatrica a reclamantei si sa se pronunte daca în functie de afectiunile acesteia în cazul în care exista, este sau nu necesara schimbarea de sex si daca aceasta este singura optiune, sau ce  alte tratamente alternative ar mai fi pentru reclamanta ; sa se pronunte  daca reclamanta are discernamântul necesar pentru a întelege consecintele  unei astfel de operatii de schimbare de sex .

 O expertiza de evaluare psihologica a reclamantei în care sa se pronunae din punct de vedere psihologic orientarea sexuala a reclamantei si daca este sau nu necesara o schimbare de sex precum si sa i se prezinte reclamantei toate consecintele unei astfel de proceduri din toate punctele de vedere ( chirurgical, material, sustinerea îndelungata etc. ) si daca în functie de aceasta evaluare, care sunt terapiile care trebuie sa le urmeze reclamanta si daca schimbarea de sex este necesara pentru reclamanta si daca este singura modalitate de rezolvare psihologica a orientarii reclamantei sau sunt si alte tratamente alternative si sa le indice .

Din raportul de expertiza medico -legala psihiatrica si psihologica întocmit de LMLA ( fila 29 ) rezulta ca diagnosticul reclamantei  este de transsexualism , iar reclamanta nu prezinta tulburari psihice de intensitate psihotica , avand capacitatea de a discerne faptele sale , având deci discernamântul pastrat.

În ceea ce priveste expertiza hormonala având in vederea ca aceasta se efectueaza doar la Institutul National de Medicina Legala Mina Minovici , Bucuresti, la termenul de fond reclamanta a renuntat la aceasta proba .

Pârâaii nu au depus întâmpinare la cererea reclamantei.

Analizând sustinerea reclamantei , coroborata cu probele administrate instanta constata ca cererea reclamantei  este nefondata cu urmatoarea argumentare:

In cadrul raporturilor juridice care se pot forma intr-o societate si la care persoana participa de la nastere si pana la decesul ei, identificarea persoanelor este o necesitate permanenta si generala, si in acelasi timp o nevoie de ordin personal, atat in raport cu ceilalti membri ai societatii, cat si restrans, fata de membrii familiei, unul dintre atributele de identificare a persoanei fiind starea civila, prin indicarea calitatilor sale personale.

Individualizarea persoanei in familie si societate se realizeaza prin mentiuni in actele de stare civila referitoare la locul nasterii, varsta, casatorie, filiatie, sex, astfel ca, in orice moment, orice persoana are configurat un anumit statut juridic corespunzator acestor elemente.

In ceea ce priveste sexul persoanei, exista o lege naturala, expresie a unei perceptii congenitale si independenta de educatie, potrivit careia, toti copiii se pot identifica de la nastere ca fiind barbati sau femei (sex biologic), acestia, ulterior vor adopta un comportament feminin sau masculin (identitate sexuala publica) si vor trai ca femei sau ca barbati (rol sexual social), casatorindu-se cu o femeie sau cu un barbat (orientare afectiva h eterosexuala).

In literatura medicala transexualismul este definit ca fiimd o tulburare de identitate in care subiectul are dorinta sau sentimentul de a apartine sexului opus. Aceasta definitie exclude travestitii, homosexualii, precum si persoanele atinse de o anomalie cromozomica (sindromul lui Klinefelter, al lui Tumer etc.). Transsexualismul este o manifestare a unei dereglari grave a construirii identitatii la copil, probabil consolidata de catre mediul familial. El se manifesta printr-un sentiment precoce de comuniune cu celalalt sex, subiectul considerand sexul sau biologic ca o nedreptate, ca o eroare pe care cauta s-o indrepte, adoptand comportamentul si aspectul sexului opus. Aceasta poate duce la solicitarea unei interventii medicale sau chirurgicale asupra atributelor sexuale (pilozitate, sani, modificare a organelor genitale). Aceste transformari nu fac, in general, sa dispara nici suferinta psihologica, nici profundul sentiment de insatisfactie al subiectului.

Situatia transsexualilor impune o abordare multidisciplinara, psihiatrica, endocrinologica, sexologica, ginecologica, andrologica, medico-legala si sociala, pentru a putea califica juridic statutul lor.

Transsexualismul este un sindrom complex, a carui apartenenta la patologic este astazi contestata, consecinta a transgresarii caracterului de tulburare a determinismului sexual intr-o libertate, nu patologica, ci subiectiva, de a alege voluntar realul privat in determinarea sexului.

Caracteristica sa de esenta o constituie sentimentul intens de a nu apartine sexului anatomic, fara a manifesta tulburari delirante (impresia suportarii unei metamorfoze sexuale fiind banala in cazul schizofreniei) si fara sa existe o baza de natura organica (hermafrodism sau o alta anomalie endocrina)..

Clasificarea Internationala a Maladiilor a Organizatiei Mondiale a Sanatatii «  CIM 10/ICD 10 « , versiunea 2006, prevede transsexualismul la capitolul V, cod F64.0, in categoria tulburarilor identitatii de gen, definindu-l ca dorinta de a fi acceptat ca persoana apartinand sexului opus, de regula, insotit de sentimentul de disconfort si nepotrivire cu sexul anatomic si dorinta de a suporta o interventie chirurgicala si tratamente hormonale pentru a face corpul sa fie in concordanta cu sexul preferat.

Din punct de vedere psihiatric, transsexualismul este vazut ca o respingere psihologica a sexului biologic (real), fiind definit ca tulburarea identitatii de gen care coexista cu respingerea sexului biologic, ceea ce face pacientul, care nu este delirant, sa se identifice, de obicei in mod impenetrabil la orice contraargumente, cu sexul opus, considerand corpul sau o eroare insuportabila a naturii si cautand sa obtina prin toate mijloacele schimbarea sexului si a statutului civil. Aceasta persoana poate avea orice orientare sexuala.

Definit astfel, transsexualul nu se identifica cu intersexualul, al carui sex este ambiguu anatomic si psihologic, si nici cu homosexualul sau travestitul, acesta din urma avand constiinta apartenentei la propriul sex, pe care de altfel, nici nu incearca sa il schimbe.

Exista o diferentiere de structura intre identitatea sexuala, care se defineste drept perceptia intrinseca de sine, de a fi barbat sau femeie, in functie de starea psihologica, comportamentala sau cognitiva a persoanei, si orientarea sexuala, care semnifica alegerea partenerilor sexuali.

Identitatea sexuala a persoanei prezinta o cosimilitudine personala profund destabilizata in sine, ce poate genera complicatii deosebite in plan social - ambiguitate sociala, discriminare deja patentata etc. Persoana transsexuala va incerca permanent sa corecteze natura care s-a inselat in privinta sa, denuntand impostura realului.

Luand in considerare pozitia proprie a individului asupra identitatii de sine, se impune a afla daca o astfel de persoana poate ca, schimbandu-si sexul sa apara ca un individ transformat in toate extensiile pe care le implica metamorfoza, satisfacandu-si astfel cererea ontologica radicala pe care o traieste si, mai ales daca, din punct de vedere legal, are o astfel de permisivitate si, in caz afirmativ, care sunt implicatiile asupra statutului sau.

Chiar din punct de vedere medical opiniile sunt divergente in ceea ce priveste cauzele transsexualismului. Astfel, intr-un studiu amplu al dr N. E. Whitehead intitulat  ‘’ Transsexualitatea nu are baza biologica ‘’autorul afirma ca “ Numai 5% dintre travestiti doresc sa-si « schimbe » sexul, dar cei care o fac sunt deseori convinsi ca sunt « o femeie în trupul unui barbat » (Docter & Prince, 1997). Procentul de femei care cred ca sunt barbati captivi într-un trup de femeie este si mai mic. Ambele categorii sunt denumiti transsexuali si sunt probabil unul la 30.000. La cererea lor, la zi s-au efectuat 10.000 de operatii de « schimbare » de sex (Israel & Tarver,1997), rezultând monstri care fizic apartin unui sex, dar cromozomial apartin celuilalt sex .Astazi, majoritatea transsexualilor cred ca dorinta lor de a-si schimba sexul este înnascuta, întemeiata biologic si de neschimbat - viziune numita « determinism ».Biologii au respins demult determinismul comportamental; politicienii si activistii sunt singurii care mai agita acest steag. Chiar si socio-biologi cum ar fi E.O. Wilson resping determinismul: « Cercetatorii nu afirma niciodata ca genele cauzeaza un anumit comportament, cu exceptia unor situatii extreme de laborator, dar nici atunci nu interpreteaza aceasta literal ». Richard Dawkins se exprima mai plastic: « Sunt niste mecanisme de supravietuire - roboti programati sa ne conservam acele molecule egoiste numite gene ».Deci, cum decizi ca este o fatalitate si ca asa te-ai nascut? Încerci cu studiile pe gemeni. Gemenii identici au întotdeauna gene identice. Aceasta înseamna ca fizic sunt identici. Au însa si un comportament identica Daca unul dintre ei este homosexual, iar homosexualitatea este genetica, atunci toti fratii gemeni ar trebui sa fie homosexuali. Problema este ca numai 11% dintre ei sunt homosexuali amândoi. Nici un cercetator nu contrazice concluzia trasa din studiile pe gemeni: nu genele te fac homosexual. Oare asa stau lucrurile si pentru transsexuali? Studiile pe gemeni transsexuali sunt mult mai putine pentru ca aceasta situatie este foarte rara. Totusi, din patru perechi de gemeni identici, dintre care unul era transsexual, numai într-un singur caz celalalt era transsexual, iar cercetatorii au concluzionat ca este putin probabil ca factorii genetici sa aiba vreun rol (Buhrich, Bailey & Martin, 1991). Daca genele ar fi cele care determina transsexualitatea, atunci toti gemenii ar trebui sa fie identici. Mai general, Michael Bailey (un cercetator homosexual) afirma ca pentru orice comportament (inclusiv pentru homosexualitate) influenta genetica reprezinta 50 ±20. Cu alte cuvinte, nici un comportament nu rezulta exclusiv din gene. Genele pot genera tendinte, nu tiranii.Cu toate acestea, discutiile nu se opresc aici. Limbajul folosit în legatura cu homosexualitatea si transsexualitatea (în special în mass-media) devine alunecos si pur si simplu mincinos. Tipic, se citeaza un studiu care sugereaza o legatura între transsexualitate si hormoni sau structura cerebrala. (Ponderea sau anvergura legaturii nu este mentionata aproape niciodata.) Se afirma apoi ca aceasta legatura reprezinta « baza biologica » a transsexualitatii sau se stabileste ca totul este din cauza hormonilor. Din acest limbaj neclar se trage concluzia ca acea stare este dictata biologic, desi dovezile nu sustin asa ceva iar majoritatea persoanelor în acea situatie nu devin transsexuali. În realitate, influenta genetica nu este decât cel mult minora. Daca ar fi fost una majora, atunci am întelege deja fara echivoc originea transsexualitatii. Dar nu o stim. An de an apar noi studii care sunt mentionat eronat de presa, iar diferenta între ceea ce cred cercetatorii si ce cred activistii se amplifica considerabil.Astfel, exista studii asupra anomaliilor enzimatice sau hormonale, dexteritatii fizice, fenomenelor auditorii, profilurilor psihologice (Dörner, Poppe, Stahl, Kölzsch & Uebelhack, 1991; Bosinski, Peter, Bonatz, Arndt, Heidenreich, Siffell & Wille, 1997). Principala caracteristica a acestor studii este fiabilitatea foarte redusa - nu identifica nici o cauza unica evidenta - numai corelari minore.De obicei transsexualii (si homosexuali) argumenteaza ca aceste studii au demonstrat ca microstructura lor cerebrala este mai feminina (Gorman, 1995; Zhou, Hofman, Gooren & Swaab, 1995). Rezultatele acestor studii sunt foarte greu de reprodus, iar concluziile sunt discutabile. Cea mai clara dovada gasita este aceea ca microstructurile cerebrale apar si se modifica în urma comportamentului de durata. Nu sunt ele cele care dicteaza comportamentul. Creierul se schimba la nivel fizic în urma comportamentului nostru - soferii de taxi din Londra au mai mare o anumita zona din creier care are legatura cu orientarea, violonistii au mai mare o zona legata de miscarea degetelor mâinii stângi. Nu exista nici o dovada ca oamenii se nasc cu microstructuri cerebrale care nu se pot schimba - însa exista multe dovezi care atesta ca acestea se schimba în urma comportamentului si a experientelor din viata. Diferentele cerebrale ale transsexualilor sunt mai degraba rezultatele, nu cauza stilului lor de viata.Multi transsexuali (si homosexuali) au avut în copilarie o neconformitate de gen (sexuala) (Zucker & Bradley, 1995). Baietii erau mai efeminati, iar fetele mai baietoaice. O mica parte dintre acesti baieti devin homosexuali si un procent si mai mic devin transsexuali. La fel si pentru fete. Experientele sexuale timpurii pot fi foarte importante pentru unii baieti, dar numai putini dintre ei, care au experimentat aceasta, devin homosexuali la maturitate ta. Un tata distant poate fi un factor major în formarea homosexualitatii la unii baieti, dar marea majoritate a baietilor care au avut parte de un astfel de tata nu au devenit homosexuali si cu atât mai putin transsexuali. Nu exista o cauza unica, exista mai multe cai si multe experiente unice.Nu exista însa nici o dovada pentru afirmatia politica ca transsexualii s-au nascut asa.’’

O analiza a transsexualismului poate fi realizata si din perspectiva filozofica. Intrucat nu exista nici un criteriu biologic sau mental obiectiv, transsexualismul este o maladie auto-diagnosticata, a carei terapie (castrare, reconstructia aparatului genital pentru a crea aparenta sexului opus si tratamentul hormonal) este auto-prescris, iar rezultatul este auto-evaluat. Totul depinde de ideea pe care medicii si pacientii si-o formeaza impreuna despre « sine », despre relatiile cu corpul si despre natura constiintei propriei identitati.

Care este calificarea transsexualismului, in cadrul dreptului intern al statelor: patologie, devianta sociala, comportament aberant, atentat la pudoare si la bunele moravuri, variatie biologica non patologica sau un drept al omuluia

Dizarmonia transsexuala reclama atat interventia medicala, cu scop de corectie a aspectului psihic al persoanei, cat si pe cea juridica cu rol corector al statutului civil al acesteia (sex, prenume).

Aceste doua domenii, insa, raspund unor metode proprii si corespund unor exigente specifice, chiar daca intr-un plan mai general, converg spre o dimensionare institutionala a individului.

Astfel, sub aspect medical, atentatul la integritatea psihica a persoanei nu se poate justifica decat in scop terapeutic. Or, transsexualul, (barbat/femeie) fiind absolut normal biologic si psihic nu poate primi o indicatie medicala terapeutica in absenta diagnosticului pozitiv de maladie.

Pe de alta parte, mentionarea sexului in plan juridic este obligatorie in actul de nastere si are forta juridica probanta erga omnes, pana la proba contrara celor indicate de declarant, proba contrara pe care transsexualul nu o poate face. Aceasta inseamna ca titularul unui statut de sex, nu poate solicita modificarea acestuia, starea civila a persoanei fiind indisponibila si in acelasi timp imprescriptibila. In consecinta, aparenta nu confera posesie.

Intre aceste doua limite, medicala si juridica, posibilitatea de construire a identitatii persoanei si de a obtine sanctiunea sociala a drepturilor aferente (casatorie, insemniare artificiala a partenerului, adoptie) iese din marginalitatea discriminatorie, consecinta a universalizarii drepturilor omului, dincolo de caracterul adevarat ori postulat al fundamentelor morale.

Sub presiunea revendicarilor individuale, sistemele juridice nationale isi reajusteaza si redefinesc configuratia sensibilitatilor si mentalitatilor, ele insele fiind supuse unei evolutii integratoare.

Cu toate acestea insa, desi statele recunosc ori tind sa recunoasca sexul si prenumele transsexualului convertit medical, realizand astfel simbioza intre sine si expresia juridica a individului, medicina si dreptul supun mutatia sexuala si recunoasterea ei juridica unui regim juridic strict.

In consecinta, reactiile statelor sunt diferite fata de aceasta chestiune atat de complexa. Unele state admit predominanta sexului psihic asupra celorlalte componente si manifesta preocupari pentru a oferi ajutor transsexualilor, in a depasi discordanta dintre aparenta fizica si starea lor civila.

Pozitia statelor trebuie analizata sub un dublu aspect: posibilitatea acordata transsexualilor de a suporta tratamente medicale hormonale si interventii chirurgicale si recunoasterea noului statut al transsexualilor, care sa corespunda noii lor identitati. 

Justificarea tratamentelor hormonale si a interventiei chirurgicale de schimbare de sex este data de considerarea transsexualismului ca o maladie de natura psihica, astfel ca se impune tratarea acesteia si reintegrarea in societate a persoanei afectate.

Tratamentul aplicat este stabilit diferentiat in functie de forma de disforie prezenta. Astfel, se disting, din punct de vedere medical, transsexualii « puri » sau « primari » denumiti si transsexuali « nucleari »sau « adevarati », a caror tulburari apar inca din copilarie si care manifesta dezgust pentru propriile organele genitale, si transsexuali « marginali » (cazuri marginale) sau « secundari » a caror manifestari apar mai tarziu. Acestia din urma au dus o viata de tip heterosexual, in cadrul sexului lor biologic, declarandu-se transsexuali, mult mai tarziu.

Tratamentul hormonal si chirurgical este recomandat doar in situatia primei categorii, in cazul existentei unui diagnostic absolut cert de transsexualism nuclear si constituie singurul remediu eficient, fiind aplicabil doar in proportii reduse in cazurile marginale.

Se mai identifica si o alta forma de transsexualism, sindromul transsexual secundar (intalnit rar in schizofrenie sau in alte cazuri de psihoze cronice halucinator-delirante), insa acesta nu intra in categoria anomaliilor de identificare sexuala, motivatiile pentru cererea de schimbare a sexului fiind delirante, excluzand in consecinta, schimbarea sexului.

Statele Unite ale Americii sunt pionierii tratamentului chirurgical al tulburarilor de identitate de gen, inca din 1968 propunandu-se o conduita ce trebuie urmata de catre cei ce doresc sa suporte o operatie de schimbare de sex (Sex Surgery Reassiggnegment). Aceasta operatie trebuie exclusiv rezervata pacientilor care sufera de disforie de gen, datorita caracterului sau ireversibil si presupune intocmirea unui studiu efectuat de catre persoane calificate in domeniul tulburarilor sexuale, psihiatrice si psihoterapeutice, diagnosticul trebuind a fi stabilit in functie de DSM-III. Astfel, vechimea tulburarilor trebuie sa aiba o durata continua de cel putin doi ani, interventia chirurgicala de schimbare de sex va fi precedata de o perioada de cel putin un an in care persoana in cauza isi va desfasura viata dupa regulile apartinand sexului opus, urmarea unei psihoterapii de cel putin trei luni inainte de inceputul hormonoterapiei si absenta ambiguitatii sexule organice sau a anomaliilor genetice precum si absenta altor tulburari mentale, precum schizofrenia.

In Franta, din anul 1979, se practica tratamente hormono-chirurgicale, a caror standarde sunt similare cu cele anterioare, implicand in schimb si autorizatia Consiliului ordinului medicilor. Chirurgia de conversie de sex nu este reglementata in mod special si exista un vid legislativ, aceasta nefiind reglementata nici prin legea bioeticii din 1994, in concordanta cu cerintele contemporane in materie.

Diagnosticul se stabileste de catre o echipa de specialisti, care include psihiatri, endocrinologi, chirurgi. Tratamentele se efectueaza intr-un spital public  si pot fi administrate doar pacientilor cu un grad de structurare psihosociala adulta, fiind necesar un consimtamant perfect exprimat, situatie care exclude minorii de la posibilitatea administrarii acestor tratamente.

Tratamentele hormono-chirurgicale in Franta aplicate in cazul transsexualilor, pun probleme speciale, raportat la existenta incriminari infractiunii de « castrare », in vechiul Cod penal, dezincriminata astazi, infractiune de a carei savarsire au fost acuzati, chiar medici care au tratat un transsexual prin tratament hormono-chirurgical, in conditiile in care dorintei pacientului de revenire la vechiul sex, i-a fost opusa imposibilitatea efectuarii unei astfel de operatii, cu consecinta sinuciderii sale  .

Un aspect esential in ceea ce priveste aprecierea legalitatii tratamentelor hormonale si a interventiilor chirurgicale, este justificarea necesitatii terapeutice, in lipsa careia, operatia chirurgicala de remodelare sexuala ceruta de catre un transsexual implica si constituie o veritabila castrare.

Sfântul Ioan Gura de Aur spunea „Nu zic numai ca prin acest pacat tu nu ai devenit femeie, dar înca ai pierdut si dreptul de a fi barbat, caci nici nu te-ai schimbat în natura femeii, si nici nu ai pastrat natura barbateasca, ci amândurora te-ai facut deopotriva tradator,  fiindca ai nedreptatit si necinstit amândoua genurile”.

La noi in tara nu exista reglementare legala care sa prevada conditiile, afectiunile , procedura si cazurile in care schimbarea de sex este admisibila.

Doar  OG 41/2003 privind dobândirea si schimbarea pe cale administrativa a numelor persoanelor fizice prevede la art 4 ca  :

”(1) Cetatenii români pot obtine, pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativa a numelui de familie si a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea, în conditiile prezentei ordonante.

(2) Sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în urmatoarele cazuri:

l) când persoanei i s-a încuviintat schimbarea sexului prin hotarâre judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila si solicita sa poarte un prenume corespunzator, prezentând un act medicolegal din care sa rezulte sexul acesteia. ‘’

In lipsa unei asemenea reglementari, revine instantelor de judecata obligatia de a solutiona cererile referitoare la autorizarea schimbarii de sex care trebuie sa le analizeze cu mult discernamânt ,iar practica judiciara in aceasta materie la noi în tara este foarte redusa , neconturata clar si nepublicata.

Analiza  unei cereri de autorizare a schimbarii sexului are implicatii atât morale, având in vedere ca tara noastra are o populatie în procent de 80% ortodoxa, cât si sociale, intrucât, in urma unei asemena autorizari de schimbare a sexului persoanei i se elibereaza un nou act de identitate , in care îi este trecut sexul nou, psihologic, care difera de cel biologic,cu posibilitatea pentru transsexuali de a se casatori si de a adopta copii . O asemenea perspectiva creaza o lume in care delimitarea dintre barbatesc si femeiesc nu mai exista .

Din cele expuse  mai sus rezulta ca în alte state o schimbare de sex este autorizata doar in urma  unei proceduri medicale anterioare complexe  ,derulata pe perioada câtorva ani, in care se stabileste exact atât forma de transexualism al pacientului cât si un studiu efectuat de catre persoane calificate in domeniul tulburarilor sexuale, psihiatrice si psihoterapeutice tocmai datorita caracterului ireversibil al unei asemenea operatii , cu consecinte deosebite pentru persoana supusa unei asemenea interventii, o asemenea operatie fiind practicata doar in ultima instanta. 

Raportând cele expuse anterior la speta de fata  instanta constata ca simplul diagnostic al reclamantei de transsexualism, fara a preciza forma de disforie prezenta si fara justificarea necesitatii terapeutice a acestei operatii, înainte de a se incerca o psihoterapie ,  nu este suficient pentru a autoriza  operatia de schimbare de sex solicitata de reclamanta, aceasta datorita caracterului definitiv si  ireversibil al unei astfel de operatii, motiv pentru care urmeaza  a se respinge cererea acesteia .

Domenii speta

Spete similare