Reziliere contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere

Dosar nr. 843/214/2007

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA COSTEŞTI-JUDEŢUL ARGEŞ

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 999

Şedinţa publică de la 13 Octombrie 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE:

Grefier:

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanţii-pârâţi D I,  D I şi

pe pârâţii-reclamanţi R C, R M, având ca obiect "reziliere contract de vânzare-

cumpărare cu clauză de întreţinere "

Dezbaterile pe fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de

22 septembrie 2008, concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă

din acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, în aceeaşi

compunere, a decis următoarele:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15.06.2007 sub nr.

unic 843/214/2008, reclamanţii D I şi D I au chemat în judecată pe pârâţii R C şi R

M, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezilierea

contractului autentificat sub nr.1928/8.04.2002, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanţii au arătat că prin contractul amintit au

transmis pârâţilor nuda proprietatea asupra bunurilor imobile aflate în intravilanul

comunei B, sat Ş, respectiv teren şi construcţii, pârâţii, pe lângă plata unui preţ,

luându-şi obligaţia de a-i întreţine pe reclamanţi şi de a-i înmormânta la deces.

Au mai precizat reclamanţii că pârâţii nu le-au achitat nicio sumă de bani ca

preţ, având în vedere relaţiile de rudenie dintre părţi.

În drept, s-au invocat disp. art.1020,1021 şi 1046 C civ.

În dovedirea cererii reclamanţii au solicitat încuviinţarea probei cu acte,

interogatoriu şi martori.

Acţiunea a fost legal timbrată conform art.2 alin 1 C pr.civ. prin chitanţa

nr.16929/14.01.2008( f. 39).

La data de 15.10.2007, pârâţii au depus la dosar întâmpinare şi cerere

reconvenţională, prin care au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie

obligaţi reclamanţii-pârâţi să le restituie suma de 2500 lei, achitată ca preţ conform

contractului, să le plătească suma de 10.000 lei reprezentând contravaloarea

îmbunătăţirilor aduse imobilelor reclamanţilor-pârâţi, precum să li se recunoască un

drept de retenţie asupra bunurilor până la plata sumelor respective, cu cheltuieli de

judecată.

În motivarea cererii reconvenţionale, pârâţii-reclamanţi au arătat că la

întocmirea contractului a cărui rezoluţiune o solicită reclamanţii-pârâţi au achitat

preţul de 2500 lei, iar pe parcursul derulării contractului au efectuat mai multe

îmbunătăţiri la imobilele ai căror proprietari deveniseră.

În drept, s-au invocat disp. art.494, 992,997 şi 1444 C civ şi art.274 C.pr.civ..

În susţinerea cererii reconvenţionale, pârâţii-reclamanţi au solicitat

încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, martori şi expertiză.

Cererea reconvenţională a fost legal timbrată conf. art.2 alin 1 L 146/1997

prin chitanţele nr. 18144/3.12.2007(f.27) 18146/3.12.2007(f.32) şi 19635/ 14.01

.2008 (f.38).

La data de 12.11.2007, reclamanţii-pârâţi au depus la dosar întâmpinare la

cererea reconvenţională, solicitând respingerea acesteia întrucât preţul nu a fost

achitat, iar îmbunătăţirile aduse la imobile au fost realizate şi cu ajutorul lor,

material sau financiar.

În consecinţă nu se poate recunoaşte nici un drept de retenţie.

Instanţa a incuviinţat şi administrat următoarele mijloace de probă: înscrisuri,

interogatoriu părţilor, declaraţiile martorilor N D, N I, B V şi N I precum şi

rapoarte de expertiză.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

La data de 8.08.2002 între părţi s-a încheiat un contract (f.5) prin care

reclamanţii-pârâţi înstrăinau pârâţilor-reclamanţi, nuda proprietate asupra unui

imobil compus din teren şi construcţii, primii păstrându-şi uzufructul viager cu

obligaţia pârâţilor-reclamanţi de a-i întreţine şi îngrijii, iar la deces să-i

înmormânteze şi să le facă toate obiceiurile locale

De asemenea, în contract s-a stabilit şi un preţ, în sumă de 2500 lei, pe care

vânzătorii au declarat că au primit-o integral de la cumpărători.

Însă din probele administrate-n cauză, respectiv din declaraţiile martorilor N

D, N I şi B V, precum şi din răspunsurile părţilor la interogatoriu, instanţa reţine că

pârâţii-reclamanţi nu îşi mai îndeplinesc obligaţia de întreţinere, iar părţile nu mai

doresc păstrarea contractului.

Prin urmare în temeiul art.1021-1021 C civ, constatând că reclamanţii-pârâţi,

deşi şi-au îndeplinit obligaţia asumată de ei prin contract, au solicitat desfiinţarea

actului, iar pârâţii-reclamanţi de drept în întârziere conform art.1079pct.3 C.pr.civ.

nu şi-au îndeplinit obligaţia de întreţinere, instanţa va admite acţiunea şi va dispune

rezoluţiunea contractului încheiat între părţi.

De asemenea, prin răspunsurile reclamanţilor-pârâţi la interogatoriul

administrat acestora (f.42-47), instanţa reţine că aceştia recunosc că pârâţii-

reclamanţi au adus îmbunătăţiri la imobilele ce fac obiectul contractului ce se va

rezolvi.

Iar acele îmbunătăţiri a căror realizare de către pârâţii-reclamanţi nu a fost

recunoscută de reclamanţii-pârâţi, respectiv că la bolta de viţă -de vie doar ţevile

metalice au fost adăugate de pârâţii-reclamanţi, iar pârâţii-reclamanţi nu au acoperit

cu internită coteţul de păsări şi aplecătoarea pentru lemne şi nici nu au turnat placă

de ciment la boxele pentru porci, rezultă din celelalte probe administrate-n cauză.

Astfel, faptul că pârâţii-reclamanţi au turnat plăci din ciment la boxele de

porci este recunoscut de reclamanţii-pârâţi prin întâmpinare ( f.24) şi rezultă şi din

factura de achiziţie a cimentului, depusă de pârâţii-reclamanţi( f.53).

Faptul că pârâţii-reclamanţi doar au adăugat la bolta de viţă-de-vie ţevile

metalice verticale, temelia şi ţevile transversale fiind făcute de reclamanţii-pârâţi,

reiese din declaraţia martorului N I( f.59), confirmată şi de factura fiscală depusă la

dosar (f.54).

În ce priveşte acoperirea cu internită a dependinţelor de către pârâţii-

reclamanţi nu există probe la dosar în ac est sens, simpla prezentare a unei facturi

fiscale, necorelată cu alte probe, nefiind suficientă pentru a dovedi că bunul

cumpărat a fost folosit în acel scop sau nu.

De asemenea, din declaraţiile tuturor martorilor audiaţi în cauză, instanţa

reţine că la toate lucrările executate în gospodărie au ajutat cu munca toate părţile,

indiferent de cine a plătit materialele.

Faţă de această situaţie de fapt astfel cum a fost reţinută, instanţa va omologa

raportul de expertiză în varianta a II-a de calcul a contravalorii îmbunătăţirilor

aduse de pârâţii-reclamanţi la imobilul ce va reveni în proprietatea reclamanţilor-

pârâţi ca urmare a desfiinţării contractului încheiat între părţi.

Întrucât de aceste îmbunătăţiri vor profita reclamanţii-pârâţi ca urmare a

întoarcerii în patrimoniul lor a dreptului de proprietate asupra imobilelor

înstrăinate, cauzându-se o scădere a patrimoniului pârâţilor reclamanţi în mod

nejustificat şi fără temei, instanţa va obliga reclamanţii-pârâţi să plătească pârâţilor-

reclamanţi contravaloarea acestor îmbunătăţiri, astfel cum a fost calculată de

expertul desemnat în cauză.

Instanţa nu va obliga însă reclamanţii-pârâţi să restituie suma de 2500 lei,

menţionată ca preţ în contractul ce se va rezolvi, apreciind că pârâţii-reclamanţi nu

au făcut dovada că au plătit efectiv această sumă, sarcina probei aparţinându-le,

având în vedere că proba unui fapt negativ se face prin faptul pozitiv corelativ.

Iar în contractul dintre părţi (f.24) se menţionează doar declaraţia

vânzătorilor că au primit suma respectivă, această menţiune neavând forţa probantă

a unui înscris autentic, întrucât preţul nu a fost achitat în faţa notarului.

De asemenea, instanţa nu va considera această menţiune nici ca un început

de probă scrisă, având în vedere relaţiile de rudenie dintre părţi, pârâta-reclamantă

R C fiind fiica reclamanţilor-pârâţi.

Taxele de autentificare ale contractului rămân în sarcina pârâţilor-reclamanţi,

aceştia fiind în culpă pentru desfiinţarea contractului.

De asemenea, instanţa va institui un drept de retenţie în favoarea pârâţilor -

reclamanţi asupra imobilelor, având în vedere că despăgubirile datorate lor de

reclamanţii-pârâţii sunt în cuantum destul de mare, fiind întemeiată cererea

pârâţilor-reclamanţi de  instituire a unei astfel de garanţii.

Pentru aceste considerente, instanţa va admite acţiunea, iar cererea

reconvenţională doar în parte.

În temeiul art.274 şi 276 C.pr.civ., având în vedere că pretenţiile pârâţilor-

reclamanţi au fost încuviinţate doar în parte, instanţa va compensa în totalitate

cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea formulată de reclamanţii-pârâţi D I şi D I, domiciliaţi în

comuna B, sat Ş, judeţul A, în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi R M şi R C,

ambii cu domiciliul în comuna B, sat Ş, judeţul A.

Admite în parte cererea reconvenţională.

Dispune rezoluţiunea "contractului de vânzare-cumpărare (cu clauză de

întreţinere şi uzufruct viager)", autentificat sub nr.1928/8.08.2002 de B.N.P. "D I",

încheiat între părţi.

Obligă reclamanţii-pârâţi să plătească pârâţilor-reclamanţi suma de 8526,31

lei, cu titlu de despăgubiri civile.

Instituie în favoarea pârâţilor-reclamanţi un drept de retenţie asupra

imobilelor ce fac obiectul contractului autentificat sub nr.1928/8.08.2002, până la

achitarea de către reclamanţii-pârâţi a obligaţiei de plată către pârâţii-reclamanţi.

Compensează cheltuielile de judecată.

Cu recurs în 15 zile  de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2008.

PREŞEDINTE,

GREFIER,

Red tehnored

13.11.2008/6 ex.

Domenii speta

Spete similare