Plîngere fromulată împotriva procesului verbal de contravenţie

Sentinţă civilă 710 din 17.06.2009


Dosar nr. 622/214/2009

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA COSTEŞTI

 

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 710

Şedinţa publică de la 17 Iunie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE M.R.I.

Grefier F. J.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul CI şi pe intimatul I.P.J.  A  S P R având ca obiect plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenţie seria CC nr. 1538122/05.04.2009.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns pentru petent avocat ales Prodescu Victor, lipsind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care :

Se depune pentru petent, de către avocat ales Prodescu Victor, împuternicire avocaţială emisă de Baroul Argeş.

Petentul, prin apărătorul ales, solicită în dovedirea plângerii formulate proba cu înscrisurile depuse la dosar. Învederează instanţei că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.

În temeiul art. 167 C.pr.civ. şi art. 34 al. 1 din OG 2/2001 instanţa încuviinţează pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare judecată şi acordă petentului cuvântul pe fondul cauzei.

Petentul, prin apărătorul ales, având cuvântul solicită admiterea plângerii aşa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenţie, cu consecinţa restituirii permisului de conducere; fără cheltuieli de judecată.

Arată că planşele foto depuse la dosar de intimat nu respectă cerinţele impuse de N.M.L. în vigoare, care prevăd că fotografia radar trebuie să afişeze elementele de identificare ale autovehiculului surprins de aparatul radar, respectiv data, ora, viteza de circulaţie şi numărul de înmatriculare al autovehiculului care face obiectul contravenţiei. Evidenţiază că, din aceste planşe foto nu se poate identifica motoscuterul reţinut în procesul verbal.

Apărătorul petentului susţine că procesul verbal contestat este lovit de nulitate, având în vedere că agentul de poliţie a încheiat actul constatator pe exemplar 1A şi nu potrivit modelului prevăzut în anexa 1 D. Mai mult, procesul verbal este întocmit cu încălcarea disp. art. 121 alin. 1 din OUG 195/2002, deoarece nu s-a indicat în mod corect temeiul de drept pentru care a fost aplicată sancţiunea reţinerii permisului de conducere. Totodată arată că sancţiunile aplicate nu sunt individualizate pentru fiecare faptă.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

La data de 16.04.2009, pe rolul Judecătoriei Costeşti a fost înregistrată sub nr. 622/214/2009 plângerea formulată de petentul C I, împotriva procesului verbal de contravenţie seria CC nr. 1538122/05.04.2009, prin care intimata I.P.J. A- SPR a reţinut că, în data de 05.04.2009, petentul a condus motoscuterul marca Piaggio cu numărul de înmatriculare AG-57-MAI pe DN 65 la km 95+500m, în localitatea Lunca Corbului cu viteza de 107 km/h, nepurtând cască de protecţie şi neavând asupra sa permisul de conducere, fiind sancţionat cu 17 puncte-amendă în valoare totală de 1020 lei şi cu reţinerea permisului de conducere.

În susţinerea plângerii sale, petentul a arătat că nu a circulat cu viteza de 107 km/h, ci cu viteza de aproximativ 80 km/h, motoscuterul său neputând circula cu o asemenea viteză.

A invocat nelegalitatea procesului-verbal contestat datorită încheierii acestuia  pe formularul anexa 1D şi aplicării greşite a sancţiunii în temeiul art. 99 alin. 1 pct. 9 din OUG nr. 195/2002, dispoziţie ce prevede ca şi contravenţie nerespectarea de către persoana transportată pe motocicletă sau pe moped a obligaţiei de a purta cască de protecţie, arătând că nu transporta pe nimeni pe motoscuter.

Totodată, petentul a arătat că agentul constatator nu a indicat în mod corect temeiul de drept al reţinerii permisului de conducere, în realitate acest temei fiind art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, iar nu art. 121 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, astfel că procesul-verbal este lovit de nulitate absolută. De asemenea, agentul constatator nu a indicat sancţiunea aplicată pentru fiecare faptă în parte, ci a indicat că sancţiunile sunt amendă (9+6+2) fără a se cunoaşte pentru ce fapte sunt aplicate aceste sancţiuni. Astfel, instanţa nu poate stabili dacă acestea au fost aplicate în limitele legale.

În drept, petentul a invocat dispoziţiile OG nr. 2/2001 şi ale OUG nr. 195/2002.

În probaţiune, petentul a solicitat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză tehnică, anexând în copie procesul-verbal de contravenţie contestat.

Plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru conform art 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, întrucât viteza a fost înregistrată cu aparatul radar dotat cu aparatură de supraveghere video, iar în conformitate cu prevederile art. 109 alin. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, constatarea contravenţiilor se poate face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

A arătat că SPR A are în dotare un singur aparat radar seria PYT-672000060, ce a fost declarat admis la verificarea metrologică şi a cărei testare se efectuează automat la pornire.

În drept, intimatul îşi fundamentează întâmpinarea pe dispoziţiile art. 115-118 Cod procedură civilă, legea nr. 180/2002, art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1361/2006, art. 109 alin. 2 şi 3 şi art. 102 alin. 3 lit. e), art. 35 alin. 2, art. 36 alin. 1, art. 99 alin. 1, art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, precum şi art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.

Intimatul a anexat în original două fotografii radar şi, în copie, extras din registrul de evidenţă a constatărilor, privind depăşirea vitezei legale şi a altor fapte contravenţionale, constatate cu sistemul de supraveghere a traficului rutier şi înregistrare video din data de 05.04.2009; atestatul de operator radar al Ag. C S şi buletinul de verificare metrologică nr. 0163826/ 08.09.2008.

Instanţa a încuviinţat şi administrat pentru petent proba cu înscrisurile sus-menţionate, acesta declarând în faţa instanţei că nu mai are alte probe de solicitat.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria CC nr. 1538122/05.04.2009 încheiat de intimat, petentul C I a fost sancţionat cu 9 puncte-amendă şi cu reţinerea permisului de conducere în vederea suspendării în temeiul art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 republicată raportat la art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002 republicată, cu 6 puncte-amendă în temeiul art. 35 alin. 2 raportat la art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 republicată şi cu 2 puncte-amendă în temeiul art. 36 alin. 2 raportat la art. 99 alin. 1 pct. 9 din OUG nr. 195/2002 republicată reţinându-se în fapt că, în data de 05.04.2009, petentul a condus motoscuterul marca Piaggio cu numărul de înmatriculare AG-57-MAI pe DN 65 la km 95+500m, în localitatea L C cu viteza de 107 km/h, fără a avea asupra sa permisul de conducere şi fără a purta cască de protecţie. Viteza a fost înregistrată cu aparatul radar marca Python II, seria 672000060, montat pe autovehiculul cu numărul de înmatriculare AG-09-UAM.

Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Referitor la legalitatea procesului verbal, instanţa va verifica îndeplinirea cerinţelor legale în raport cu forma procesului verbal, precum şi pe cele în raport cu fondul acestuia.

Verificând forma procesului verbal de contravenţie din perspectiva criticilor petentului, instanţa reţine că potrivit art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

Totodată, potrivit art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republicată, în situaţia în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau a unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, poliţistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor şi stabilirea identităţii conducătorului de vehicul. Potrivit acestei anexe, în cazul în care contravenţia a fost înregistrată cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, procesul-verbal de contravenţie trebuie să cuprindă rubrica “fiind înregistrat cu…”, rubrică ce impune menţionarea unor date apte să identifice aparatul radar.

Referitor la critica petentului privind încheierea procesului-verbal de contravenţie pe un alt formular (anexa 1A) decât cel prevăzut de lege (anexa 1D), instanţa apreciază că această practică a organului constatator de a folosi un alt formular decât cel prevăzut de lege îl poate vătăma pe petent numai ca urmare a menţiunilor suplimentare pe care formularul anexa 1D le are faţă de celălalt formular, în speţă fiind vorba de menţiunea privind datele de identificare a aparatului radar

Această menţiune are ca scop asigurarea posibilităţii ca, ulterior încheierii procesului-verbal de contravenţie şi în cadrul unei eventuale contestaţii cu privire la acesta, instanţa să poată verifica, la cererea petentului, dacă înregistrarea contravenţiei a fost făcută cu un aparat radar ce corespunde cerinţelor prevăzute de art. 4.4 din Norma de metrologie legală NML 021-05/2005, potrivit cărora măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor pot constitui probe pentru aplicarea legislaţiei rutiere numai dacă acestea au fost verificate metrologic şi sunt însoţite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate.

Aceste exigenţe sunt îndeplinite în cauză, în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie fiind menţionat că înregistrarea vitezei a fost efectuată cu aparatul radar marca Phyton II, seria 67200060.

Astfel, instanţa înlătură ca nefondată critica petentului referitoare la nerespectarea modelului anexa 1D, dreptul său la apărare nefiind vătămat prin neutilizarea acestui formular.

Cât priveşte indicarea greşită a temeiului de drept al măsurii reţinerii permisului de conducere, acesta fiind în opinia petentului art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, iar nu art. 121 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, instanţa constată că potrivit procesului-verbal contestat fapta constând în depăşirea vitezei legale este prevăzută de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, regulament aprobat prin HG nr. 1391/2006.

Referitor la nelegalitatea procesului-verbal ca urmare a neindicării sancţiunii aplicate pentru fiecare faptă reţinută în sarcina petentului, instanţa respinge şi această critică deoarece agentul constatator a indicat sancţiunile principale detaliat, pentru fiecare faptă, în aceeaşi ordine în care a redat şi încadrarea juridică a faptelor, făcând posibilă verificarea legalităţii şi individualizării acestora.

Cât priveşte condiţiile de fond ale procesului-verbal contestat, instanţa reţine că prin art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, legiuitorul a prevăzut obligaţia conducătorilor de vehicule de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus. Potrivit art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h.

Instanţa constată că în mod corect fapta contravenţională reţinută în sarcina petentului a fost încadrată în dispoziţiile art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, potrivit cărora constituie contravenţie depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus.

Cât priveşte critica petentului privind sancţionarea sa greşită în temeiul art. 99 alin. 1 pct. 9 din OUG nr. 195/2002 republicată, instanţa constată că potrivit acestei dispoziţii legale, constituie contravenţie „nerespectarea obligaţiei de către persoana transportată pe motocicletă sau pe moped de a purta, în timpul deplasării pe drumurile publice, casca de protecţie omologată”. Totodată, conform art. 36 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată, „pe timpul deplasării pe drumurile publice, conducătorii motocicletelor, mopedelor şi persoanele transportate pe acestea au obligaţia să poarte cască de protecţie omologată.” Astfel, obligaţia de a purta casca de protecţie revine nu numai persoanelor transportate pe moped de către conducătorul de moped, ci inclusiv acestuia din urmă. Pe de altă parte, nu se poate considera că legiuitorul a intenţionat să sancţioneze numai „persoanele transportate” de către conducătorul de moped, iar nu şi pe conducătorul de moped care nu poartă casca de protecţie omologată.

Astfel, instanţa apreciază că în mod corect fapta petentului de a nu purta casca de protecţie în timpul circulării cu mopedul constituie contravenţia prevăzută de art. 99 alin. 1 pct. 9 din OUG nr. 195/2002 republicată.

De asmenea, potrivit art. 35 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată, conducătorul de autovehicul trebuie să aibă asupra sa permisul de conducere, nerespectarea acestei obligaţii constituind contravenţie, potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 republicată.

Referitor la legalitatea sancţiunilor, instanţa apreciază că acestea au fost aplicate petentului în limitele prevăzute de lege: -  art. 102 alin. 3 lit. e) raportat la art. 98 alin. 4 lit.d din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, ce prevăd pentru contravenţia constând în depăşirea vitezei, ca sancţiune principală de la 9 la 20 puncte-amendă şi ca sancţiune complementară, suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile; - art. 101 alin. 1 pct. 18 ce prevede ca sancţiune amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni (de la 6 la 8 puncte-amendă); - art. 99 alin. 1 pct. 9 ce prevede ca sancţiune amenda prevăzută în clasa I de sancţiuni (2 sau 3 puncte-amendă).

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenţie contestat, instanţa reţine că în cuprinsul acestuia, petentul a specificat că „nu recunoaşte fapta şi nu a avut viteza de 107 km/h, ci viteza de 82 km/h”.

Prezumţia de nevinovăţie este recunoscută de art. 6 par. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în favoarea oricărei persoane împotriva căreia a fost formulată o “acuzaţie în materie penală”.

Prin hotărârea pronunţată la 8 iunie 1976 în cauza Engel şi alţii împotriva Olandei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit criteriile în funcţie de care poate fi determinat dacă o faptă constituie sau nu “o acuzaţie în materie penală”, acestea fiind: - calificarea faptei în dreptul intern; - natura faptei săvârşite; -natura şi gravitatea sancţiunii (în acelaşi sens, hotărârea Curţii E.D.O. din 21 octombrie 1997, cauza Pierre-Bloch  contra Franţei , paragraf 53). Aceste trei criterii sunt alternative.

Cât priveşte calificarea faptei în dreptul intern, instanţa constată că fapta reţinută în sarcina petentului este prevăzută de O.U.G. nr. 195/2002 ca reprezentând contravenţie, iar prin procedura prevăzută pentru sancţionarea sa, cât şi prin consecinţele sale juridice, se deosebeşte de faptele reglementate de legea penală, în acest sens fiind şi dispoziţiile art 1 din OG 2/2001, potrivit cărora legea contravenţională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală. Însă, astfel cum a afirmat deseori Curtea E.D.O. în jurisprudenţa sa, indicaţiile furnizate de către legea internă cu privire la calificarea faptei nu au decât o valoare relativă, nefiind decisive pentru a stabili asupra aplicabilităţii garanţiilor oferite în materie penală de art. 6 din Convenţie, fiind astfel necesară analizarea celorlalte criterii (cauza Ozturk contra Germaniei, hotărârea din 21 februarie 1984, paragraf 52)

Referitor la natura faptei, aceasta cuprinde două subcriterii cumulative: câmpul de aplicare a normei şi scopul sancţiunii. Instanţa constată că dispoziţia a cărei încălcare a fost atribuită petentului (art. 102 alin.3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002) are un caracter general, adresându-se tuturor cetăţenilor în capacitatea lor de conducători de autovehicule. Totodată, dispoziţia incriminatoare impune destinatarilor săi un anumit comportament, însoţind această cerinţă cu sancţiuni care, combinate, au ca scop pedepsirea şi prevenirea săvârşirii de noi fapte ilicite, scop enunţat de altfel şi de dispoziţiile art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu privire la sancţiunile contravenţionale complementare.

Raportat la gravitatea sancţiunilor, potrivit art. 102 alin.3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, fapta reţinută în sarcina petentului este sancţionată cu o amendă maximă de 1000 lei şi cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile. Referitor la această din urmă sancţiune, Curtea E.D.O. a recunoscut deja importanţa deosebită pe care o are dreptul de a conduce un autovehicul în viaţa de zi cu zi sau  în exercitarea unei profesii (Curtea E.D.O., cauza Malige contra Franţei, hotărârea din 23 septembrie 1998, paragraf 39), stabilind totodată că suspendarea permisului pe o perioadă lungă de timp constituie per se o sancţiune cu caracter penal (Curtea E.D.O., cauza Nilsson contra Suediei, decizia de admisibilitate asupra cererii nr. 73661/01).

Ca urmare a analizării criteriilor sus-precizate, instanţa apreciază că petentul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie garantată de art. 6 paragraful 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia “orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită”. În consecinţă, obligaţia de a proba comiterea faptei contravenţionale de către petent aparţine intimatului, orice dubiu urmând a profita petentului (Curtea E.D.O., cauza Barbera, Messegue şi Jabardo contra Spaniei, hotărârea din 6 decembrie 1988, par. 77).

Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e)  din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, viteza de circulaţie reţinută în sarcina petentului se constată cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic. Din această dispoziţie reiese că sarcina probei cu privire la temeinicia faptei revine intimatei, aceasta fiind utilizatoarea mijloacelor tehnice prevăzute de lege, dispoziţie pe care instanţa o apreciază ca fiind în acord cu exigenţele art. 6 paragraf 2 din Conevnţie, referitor la sarcina probei.

Sub acest aspect, instanţa constată că intimata a depus la dosarul cauzei două înregistrări fotografice ale aparatului radar, din data de 05.04.2009, din a căror coroborare reiese că motoscuterul cu numărul de înmatriculare AG-57-MAI a rulat la ora 10h50 cu viteza de 107 km/h.

Astfel, din secvenţa fotografică nr. 1818 reiese că motoscuterul pe care se aflau doi pasageri – pasagerul din spate fiind minor – amândoi fără cască de protecţie, a circulat la ora 10h50 cu viteza de 107 km/h. Este adevărată susţinerea petentului că în această secvenţă fotografică nu apare numărul de înmatriculare al motoscuterului, astfel cum prevede art. 3.5.1. din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/2005, însă aceasta se datorează nu unei defectuozităţi a aparatului radar sau a modului de operare cu acest aparat, ci faptului că motoscuterul este dotat din fabricaţie cu plăcuţă cu numărul de înmatriculare numai pe partea din spate, nu şi pe cea din faţă. Acesta este şi motivul pentru care ulterior înregistrării vitezei petentului, operatorul radar a procedat la fotografierea din spate a motoscuterului (secvenţa nr. 8300) – pentru a face posibilă identificarea indubitabilă a acestuia după numărul de înmatriculare, vizibil în această secvenţă fotografică 

Instanţa nu poate îmbrăţişa opinia petentului referitoare la analizarea separată a celor două secvenţe fotografice depuse la dosar, neexistând nici un motiv pentru care nu s-ar putea proceda la coroborarea lor. Tocmai pe baza acestei coroborări şi a similitudinii existente între cele două secvenţe fotografice atât cu privire la motoscuterul înfăţişat, cât şi cu privire la pasagerii acestuia, instanţa reţine că ambele înfăţişează acelaşi autovehicul, condus de petent.

Referitor la înregistrările radar, instanţa constată că acestea au fost efectuate de către aparatul radar seria PYT-672000060, ce a fost declarat admis la verificarea metrologică, astfel cum reiese din buletinul de verificare metrologică nr. 0163826/ 08.09.2008. Totodată, din extrasul registrului de evidenţă a constatărilor, privind depăşirea vitezei legale şi a altor fapte contravenţionale, constatate cu sistemul de supraveghere a traficului rutier şi înregistrare video din 05.04.2009, reiese că aparatul radar a fost operat de către operatorul Coman Sorin, al cărui atestat de operator radar a fost depus la dosarul cauzei.

Coroborând toate probele menţionate anterior, instanţa reţine temeinicia contravenţiei reţinute în sarcina petentului prin procesul-verbal de contravenţie contestat.

Cât priveşte individualizarea sancţiunilor aplicate, instanţa constată că agentul constatator a aplicat petentului 9 puncte-amendă, reprezentând minimul special prevăzut de lege pentru contravenţia săvârşită şi, ca sancţiune complementară, reţinerea permisului în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile. De asemenea, pentru celelalte două fapte contravenţionale reţinute în sarcina sa, petentului i-au fost aplicate amenzi la limita minimă prevăzută de lege. 

Din secvenţele fotografice depuse la dosar reiese că petentul era însoţit de un pasager minor, care la fel ca şi petentul s-a urcat pe moped fără a purta cască de protecţie. Petentul nu numai că i-a permis acest lucru, dar cunoscând că nici pasagerul nu are nici un fel de protecţie, a circulat totuşi cu o viteză de 107 km/h – ce depăşeşte dublul vitezei maxime admise de lege -  punând în pericol nu numai viaţa sa, dar şi pe cea a pasagerului minor. Având în vedere acest aspect, instanţa apreciază că agentul constatator a procedat la o indulgentă individulizare a sancţiunii aplicate petentului pentru contravenţia constând în depăşirea vitezei legale admise cu mai mult de 50 km/h.

Pe cale de consecinţă, reţinând legalitatea şi temeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa va respinge plângerea şi va dispune menţinerea procesului-verbal de contravenţie seria CC nr. 1538122/05.04.2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge plângerea contravenţională formulată de petentul C I, în contradictoriu cu intimatul I PJ A – S PR..

Dispune menţinerea procesului-verbal de contravenţie seria CC nr. 1538122 încheiat de intimat la data de 05.04.2009.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17 Iunie 2009.

Red.M.R.I.

Tehnored. M.R.I./ 4 ex.

16.07.2009