Plangere contraventionala

Sentinta civilă 903/24.03.2009

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul instanţei la data de 04.02.2009, sub nr. 735/327/2009, petentul în contradictoriu cu intimata …………a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea procesului-verbal de contravenţie seria CC nr. 1386439/17.01.2009.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că pe DN 22 din direcţia Tulcea spre Constanţa s-a angajat în depăşirea unui tir marca Volvo cu nr de înmatriculare ………….. pe un sector de drum cu linie discontinuă şi că în timp ce se afla în depăşire tirul a accelerat, punându-l în imposibilitate de a-l depăşi. Astfel că s-a prin fapta conducătorului de tir a fost obligat să îşi continue depăşirea pe o distanţa mai mare decât cea pe care a avut-o în vedere iniţial când a început manevra de depăşire, încheind manevra de depăşire pe linie continuă.

Petentul nu îşi întemeiază în drept plângerea formulată.

În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar copia procesului-verbal mai sus-menţionat şi a solicitat administrarea probei testimoniale cu un martor ocular.

În conformitate cu dispoziţiile art.36 din OG nr.2/2001 şi art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 plângerea contravenţională este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Intimata, deşi legal citată, nu a formulat întâmpinare, dar a depus prin registratură în data de 25.02.2009 în dovedirea celor reţinute în actul de constatare, în conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. 1 C.p.c.,  înscrisuri în susţinerea celor consemnate în procesul-verbal contestat, respectiv: fotografii -f.17-23, buletin de verificare metrologică nr. 0163759/29.08.2006 -f.27, atestat pentru autorizarea desfăşurării activităţii de utilizare şi exploatare a aparatului radar SPEEDOPHOT PHYTON II, CAMERĂ VIDEO ŞI APARATURĂ VIDEO- f.27, certificatul de aprobare de model nr. 185/27.07.2001- f.28-29, proces-verbal din data de 12.05.2008 –f.26, raportul agentului constatator- f.24, înregistrarea video pe suport CD –f.12-13.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria CC nr. ……………..,  petentul  ……………… a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 240 lei pentru încălcarea dispoziţiilor art. 120 alin.1 lit i din HG 1391/2007.

S-a reţinut în procesul-verbal că în data de 27.01.2009, ora 14,11, pe DN 22 la Km 183+500 M, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare B 33 XKX dinspre Tulcea spre Constanţa şi a efectuat manevra de depăşire a autoturismului  marca Volvo cu nr. de înmatriculare B 73 XFK încălcând marcajul axial continuu în zona de acţiune a indicatorului "depăşirea interzisă".

Conform art. 34 din OG nr. 2/2001 instanţa analizează legalitatea şi temeinicia procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii aplicate.

Sub aspectul legalităţii, instanţa reţine că nu sunt incidente cazurile de nulitate absolută şi expresă, prev. de art. 17 OG 2/2001, ce pot fi invocate din oficiu de către instanţă.

Petentul nu invocă alte cazuri de nulitate relativă.

Sub aspectul încadrării juridice, instanţa reţine că s-a făcut o corectă încadrare juridică, fapta de a încălca marcajul axial continuu fiind prevăzută de disp. art. 120 alin.1 lit. i din HG 1391/2007 şi sancţionată de disp. art. 100 alin.3 lit. e din OUG 195/2002 republicată.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanţa reţine că prin materialul probatoriu administrat în cauză (înregistrarea video, proces verbal din data de 27.01.2009, certificat aprobare de model, buletin de verificare metrologică nr. 0163759 din data de 29.08.2008, atestatul agentului constatator), este susţinută şi completată prezumţia de veridicitate a procesului-verbal contestat, fiind menţinută valoarea probatorie a actului de sancţionare şi probată în completare cu alte mijloace de probă fapta reţinută în procesul-verbal de contravenţie de către agentul constatator, fapta săvârşită de petent întrunind elementele constitutive ale contravenţiei prevăzută de art. 120 alin.1 lit. i) din HG nr.1391/2006 şi sancţionată de art. 100 alin.3 lit e din OUG 195/2002.

Astfel, din înregistrarea video rezultă că la ora 14, 11 minute şi 01 secundă maşina condusă de petent a trecut de indicatorul rutier prin care se termina interdicţia de depăşire, ulterior la ora 14, 11 minute şi 13 secunde a început manevra de depăşire a tirului …………. pe linie discontinuă. La ora 14 , 11 minute şi 15 secunde maşina condusă de petent se afla în timpul manevrei de depăşire a tirului, fiind poziţionat în spaţiu la jumătatea din spate pe lungimea tirului, moment în care pe înregistrare se vede indicatorul rutier de depăşire interzisă. Manevra de depăşire a durat până în secunda 19, atunci maşina fiind încadrată complet pe banda de mers, dar marcajul axial continuu a început aşa cum rezultă din înregistrarea video la secunda 16, când maşina condusă de petent era în cursul manevrei de depăşire, astfel că acesta nu a respectat semnificaţia marcajului continuu, de a nu depăşi pe toată lungimea marcajului.

Apărarea petentului conform căreia a fost nevoit să îşi continue depăşirea prin fapta conducătorului de tir care a accelerat în timp ce maşina petentului se afla angajat în depăşire nu este reală, instanţa putând constata din înregistrare că manevra de depăşire a durat 7 secunde, fiind făcută cu uşurinţă şi în distanţă redusă, astfel că nu comportamentul şoferului de tir a determinat încălcarea liniei continue, ci propria faptă a petentului care s-a angajat în depăşire în imediata apropiere a sectorului de drum cu linie continuă, acest aspect putând fi perceput de petent în timp real pentru a reveni sau a nu se angaja în depăşire pe linie continuă.

Mai mut, petentul la momentul întocmirii procesului-verbal contestat a recunoscut fapta, nu a avut obiecţiuni la modalitatea în care s-a întocmit procesul-verbal sau cu privire la cele consemnate pe situaţia de fapt şi a semnat actul de sancţionare, astfel încât motivele invocate sunt apreciate de instanţă ca fiind neîntemeiate şi nereale.

Faţă de împrejurarea că petentul a fost sancţionat cu aplicarea unei amenzi în cuantum de 240 lei, reprezentând minimul amenzii prevăzute de lege pentru prima fapta săvârşită, potrivit art. 100 alin. 3 lit. e coroborat cu art. 98 alin. 4 lit. b) din OUG nr. 195/2002, nu se pune problema reindividualizării sancţiunilor aplicate, în condiţiile în care gradul concret de pericol social al faptelor corespunde sancţiunilor aplicate.

Domenii speta

Spete similare