Oug 119

Sentinta civilă 1015/31.03.2009

Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:

Prin cererea formulată pe calea ordonanţei de plata, astfel cum a fost modificată în ce priveşte temeiul juridic al pretenţiei, la data de 17.12.2008 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr.6145/327/2009 creditoarea RA …………. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să someze debitoarea ……………….. să achite creditoarei suma de 1612,33 lei reprezentând contravaloare energie electrică consumată de debitoare în perioada 17.02.2004-29.04.2006, să oblige debitoarea la plata penalităţilor de întârziere calculate până la plata efectivă a debitului conform art. 10 din contractul nr. 6444/14.12.2005 şi cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii se arată că, în fapt, în baza raporturilor contractuale, creditoarea s-a obligat să asigure staţionarea pontonului Noblesse în perimetrul Zonei Libere Sulina şi să furnizeze energie electrică către debitoare. Conform art. 6 din contract debitorul s-a obligat să achite contravaloarea consumului de energie electrică, obligaţie neîndeplinită de debitoare. Mai arată creditoarea că debitoarea nu a refuzat la plată facturile.

A mai învederat creditoarea în cererea sa că sunt îndeplinite cerinţele instituite prin art. 1 din OUG nr. 119/2007.

În drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile O.U.G. nr.119/2007.

În dovedirea cererii creditoarea a depus la dosar următoarele înscrisuri: copie de pe contractul nr.6444/14.12.2005, factura seria TLVEH nr. 0537021/17.05.2006- f.8, factura seria TL VEH nr. 0536868/2006-f.9, factura seria TL VEH nr. 0536867/2006-f.9, factura seria AZL nr. 1000307/14.11.2007-f.10, factura seria AZL nr. 1000418/31.12.2007-f.12, factura seria AZL nr. 100074/06.02.2008-f.14, factura seria AZL nr. 1000138/12.03.2008-f.17, factura seria …………

Acţiunea a fost legal timbrată în conformitate cu art.3 lit.o1) din Legea nr. 146/1996 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, cu suma de 39 lei şi cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.

Deşi legal citat cu această menţiune, debitoarea nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi formula apărări.

În cauză a fost încuviinţată şi s-a administrat proba cu înscrisurile anexate la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În soluţionarea cererii instanţa va avea în vedere că potrivit disp art.2 alin.1 din O.U.G. nr. 119/2007, privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, această procedură se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile, ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani , care rezultă din contracte comerciale”.

Potrivit art. 379 Cod procedură civilă, creanţa are un caracter cert atunci când existenţa sa rezultă din însuşi actul de creanţă sau/şi din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

Prin raportare la clauzele contractului invocat de creditoare, instanţa constată că acesta a fost încheiat pentru perioada 12.12.2005- 31.12.2006, astfel că efectele produse de acesta sub aspectul drepturilor şi obligaţiilor născute  în beneficiul respectiv în sarcina părţilor fiind circumstanţiate în timp, existând drepturile şi obligaţiile şi având ca izvor contractul invocat de creditoare numai pentru perioada convenită de părţi.

Or, nu s-a făcut dovada în cauză că părţile au convenit prelungirea contractului prin acordul părţilor, astfel că existenţa obligaţiei invocată în sarcina debitoarei de a plăti contravaloarea consumului de energie electrică născută din acest contract se apreciază ca existând numai pentru perioada convenită de părţi în contract, respectiv numai până la data de 31.12.2008.

Astfel dintre toate facturile invocate, instanţa constată că doar facturile  seria TLVEH nr. 0537021/17.05.2006- f.8 şi seria TL VEH nr. 0536868/2006-f.9 sunt emise în perioada de timp în care contractul şi-a produs efectele, astfel că obligaţia de a plăti energia electrică existenta în sarcina debitoarei în temeiul contractului nr. 6444.

Faţă de aceste facturi, instanţa reţine că doar facturi acceptate au putere probatorie împotriva destinatarului. În cauză, aceste facturi (filele 8-9 dosar) emise în perioada de valabilitate a contractului invocate de creditoare în susţinerea pretenţiilor formulate, nu prezintă nici o semnătură olografă la rubrica semnătura de primire pentru a fi în măsură să facă probă împotriva destinatarului facturii. Creditoarea nu face probă pe împrejurarea referitoare la indexul contorului care deserveşte pontonul Noblesse, astfel că lipsa oricărei semnături de primire pe factura emise de creditoare pentru a fi plătită de debitoare nu face probă împotriva acesteia.

Cu privire la facturile emise în anul 2007, instanţa reţine că obligaţia de plată a energiei electrice consumate de debitoare nu poate fi analizată în temeiul art. 19 din contractul 6444.

Mai mult, cu privire la facturile seria AZL nr. 1000307/14.11.2007-f.10, factura seria AZL nr. 1000418/31.12.2007-f.12, factura seria AZL nr. 100074/06.02.2008-f.14, factura seria AZL nr. 1000138/12.03.2008-f.17, factura seria AZL nr. 100198/14.04.2008-f.20, factura seria AZL nr. 100509/22.09.2008-f.22 nu este îndeplinită condiţia cerută de art. 2 alin.1 din OUG 119/2007 în sensul că nu se invocă o creanţă care rezultă din contract comercial, pe de o parte pentru că contractul nr. 6444 şi-a încetat efectele la data de 31.12.2006, iar pe de altă parte pentru că facturile nefiind acceptate la plată prin semnătură de debitoare nu au valoarea unui contract în formă simplificată, de natură a putea fi analizată pe dispoziţia legală sus invocată. Creditoarea nu invocă împrejurări de fapt care au valoare de acceptare tacită a acestor facturi.

Pentru aceste motive, nefiind îndeplinită condiţia prev. de art. 2 alin.1 din OUG 119/2007 referitoare la o creanţa certă şi născută dintr-un contract comercial, instanţa urmează să respingă cererea ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare