Plangere contraventionala

SENTINŢA CIVILĂ NR. 828

Din  16 MARTIE 2009

Deliberând asupra cauzei civile de faţă reţine următoarele:

Prin plângerea introdusă pe rolul acestei instanţe la data 25.11.2008 şi înregistrată sub numărul .... petenta ..... a solicitat în principal anularea procesului verbal constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria ....nr. 007039 din data de 7.11.2008 iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenţionale cu avertisment.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că procesul verbal contestat este lovit de nulitate întrucât s-au încălcat prevederile art.v16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 care prevăd obligaţia agentului constatator de a aduce la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni consemnate distinct în procesul verbal la rubrica "Alte menţiuni".

Petenta a mai învederat faptul că consemnarea "încheiat în lipsă" făcută la rubrica "alte menţiuni", nu acoperă dispoziţiile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, cât şi celelalte prevederi ale actului normativ menţionat (art. 15-27) din care rezultă că contravenţia se constată printr-un proces verbal care stabileşte şi sancţiunea. Prevederile O.G.2/2001 privind "contravenientul nu se află de faţă" se referă la momentul constatării contravenţiei şi la altă dată sau în alt loc.

Petenta a mai precizat faptul că situaţia de fapt reţinută în procesul verbal nu corespunde realităţii şi nu se încadrează în textul de lege invocat a fi încălcat.

Astfel, petenta a precizat că, fapta prevăzută a fi contravenţie de art. 51 alin. 1 din OUG nr. 78/2000 se referă la abandonarea deşeurilor şi a ambalajelor pe spaţii verzi, căile de comunicaţie, în locuri publice sau în alte locuri nepermise, ceea ce este diferit de faptele menţionate în procesul verbal care se referă la unele depozitări normale în curtea societăţii, cum ar lemn, metal sau maşini care au anumite defecţiuni.

Petenta a mai precizat faptul că la data controlului nu s-a stabilit prin raportul de inspecţie nici o sancţiune contravenţională dar după 3 zile s-a încheiat procesul verbal în lipsa reprezentantului său.

Întocmirea procesului verbal ulterior constatării faptei săvârşite trebuie să aibă un caracter excepţional, în cauza de faţă neputându-se identifica motivul pentru care actul sancţionator nu a fost întocmit odată cu raportul de inspecţie.

De asemenea, petenta a mai arătat faptul că întrucât raportul constatator face parte integrantă din actul de constatare, trebuiau precizate la rubrica "sancţiuni în timpul inspecţiei" sancţiunile care au fost ulterior aplicate, pentru ca reprezentanţii petentei să poată face obiecţiuni.

Petenta a mai invocat faptul că lipsa martorului prevăzut de art. 19 din O.G. nr. 2/2001, care să confirme lipsa semnăturii contravenientului constituie un alt motiv de nulitate al actului sancţionator.

În drept, au fost invocate prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001.

În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei în copie procesul-verbal seria ... nr. 007039 din data de 7.11.2008 (f. 5-6).

Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar conform dispoziţiilor art. 36 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 raportat la cele ale art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.

Intimata, în termen legal, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca nefondată.

În motivarea întâmpinării intimata a arătat, în esenţă că,  conform raportului de inspecţie nr. .... s-a efectuat o inspecţie planificată în vederea verificării modului de conformare faţă de prevederile autorizaţiei de mediu şi a legislaţiei de mediu în vigoare.

Intimata a mai arătat faptul că conform prevederilor autorizaţiei de mediu, societatea are obligaţia de a ţine evidenţa deşeurilor generate din activităţi proprii, conform H.G. nr. 856/2002 şi să transmită lunar la APM Tulcea această evidenţă, ultimul raport de evidenţă a deşeurilor datând din aprilie 2008.

Intimata a mai învederat faptul că nu s-a făcut dovada trimiterii la ...ea a rapoartelor iar evidenţa gestiunii deşeurilor este incompletă, nefiind menţionate pe categorii (menajere, lemnoase şi ambalaje de carton).

Intimata a mai arătat faptul că aceste deşeuri erau în propria curte şi deci nu s-a săvârşit nici o contravenţie, în realitate petenta avea această obligaţie expresă prin autorizaţia de mediu.

S-a mai arătat faptul că, conform autorizaţiei de mediu, societatea trebuia să deţină recipiente special amenajate pentru depozitarea controlată şi selectivă a deşeurilor tehnologice, de ambalaje, deşeuri menajere, precum şi pentru păstrarea curăţeniei şi a calităţii factorilor de mediu în incinta şi împrejurările obiectivului. Or, la data efectuării controlului s-a constatat că nu se realizează colectarea şi depozitarea selectivă a deşeurilor.

Intimata a mai precizat faptul că nu există spaţii amenajate pentru depozitarea deşeurilor, multe din depozitele necontrolate fiind depozitate direct pe sol şi pe spaţiile verzi din incintă. Au fost observate evacuări de ape uzate cu conţinut de zer rezultate din spălarea halelor de producţie prin intermediul unor furtune direct pe platforma societăţii.

Petenta a mai precizat faptul că în cursul verificării s-au constat şi alte încălcări ale autorizaţiei de mediu şi ale legislaţiei în vigoare.

În drept, au fost invocate prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001.

În dovedirea întâmpinării a depus la dosarul cauzei în copie: raport de inspecţie nr. 4459/04.11.2008 (f. 12-17), Notă de constatare nr. 364/26.06.2008 (f. 18-20).

În baza art. 167 Cod procedură civilă instanţa a încuviinţat pentru petentă proba cu înscrisuri, cât şi proba testimonială cu 2 martori respectiv .... apreciindu-le ca fiind utile, concludente, pertinente soluţionării cauzei. 

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria GNM nr. 007039 încheiat la data de 7.11.2008 de către intimată, petenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 20.000 lei pentru săvârşirea faptei prevăzute şi sancţionate de art. 51 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 78/2000.

În procesul verbal atacat s-a reţinut faptul că în urma controlului efectuat la .... în data de 04.11.2008, ora 11, 00, pe amplasament, am constatat deşeuri abandonate de lemn, metalice, DEEE-uri, vehicule scoase din uz, PET-uri, menajere în locuri nepermise, neexistând spaţii amenajate pentru colectarea şi depozitarea selectivă a acestora.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, instanţa constată următoarele:

Sub aspectul legalităţii procesului-verbal, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute.

Se mai reţine şi faptul că fapta a fost în mod corect încadrată raportat la prevederile art. 51 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 78/2000 ce prevede faptul că constituie contravenţie, sancţionată cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru persoanele juridice abandonarea deşeurilor şi a ambalajelor pe spaţiile verzi, căile de comunicaţie, în locuri publice sau în alte locuri nepermise.

În ceea ce priveşte susţinerea petentei potrivit căreia procesul verbal este lovit de nulitate întrucât nu au fost respectate dispoziţiile art. 16 al. 7 din OG nr. 2/2001, instanţa o respinge, apreciind-o ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte menţiuni", sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal.

Totodată, instanţa mai reţine că, potrivit deciziei nr. XXII/2007 date în soluţionarea unui recurs în interesul legii, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nerespectarea de către agentul constatator a cerinţelor de a aduce la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare şi de a consemna distinct acele obiecţiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenţiei, nulitate ce nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

Aşadar, în condiţiile în care la întocmirea procesului-verbal nu se aduce la cunoştinţă contravenientului dreptul său de a formula obiecţiuni, sau nu se consemnează eventualele obiecţiuni formulate de petent, sancţiunea care intervine în acest caz este nulitatea relativă a actului constatator. Astfel doar în măsura în care petentul dovedeşte că i s-a creat o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât anulând procesul-verbal, acesta va fi anulat de către instanţa de judecată.

Or, având în vedere dispoziţiile deciziei dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, nr. XXII/2007, instanţa apreciază că şi în situaţia în care petenta ar fi formulat obiecţiuni la momentul întocmirii procesului-verbal iar agentul constatator ar fi omis să le menţioneze în cuprinsul acestuia, neconsemnarea obiecţiunilor nu este de natură a atrage nulitatea procesului-verbal, întrucât vătămarea suferită de către petentă poate fi înlăturată prin formularea obiecţiunilor şi apărărilor împotriva procesului-verbal în faţa instanţei de judecată, ceea ce petenta a şi făcut.

Prin urmare, instanţa reţine faptul că petentei nu i s-a adus nici o vătămare care să nu poată fi înlăturată ulterior.

Nu se va reţine nici susţinerea petentei care a învederat faptul că intimata avea obligaţia de a întocmi procesul verbal la data efectuării controlului, întrucât potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei, agentul constatator putând întocmi procesul verbal, în mod legal, în acest interval de timp.

Cu privire la susţinerea petentei potrivit căreia procesul verbal este lovit de nulitate întrucât nu este semnat de un martor instanţa apreciază că este neîntemeiată întrucât prevederile art. 19 alin. 3 din Ordonanţa Guvernului 2/2001 sunt sancţionate cu nulitatea relativă ori în cauză petenta nu a invocat şi nu a probat, în condiţiile reglementate de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, existenţa vreunei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal.

Astfel, potrivit art. 19 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului 2/2001 prevede că procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor."Alin. 3 al aceluiaşi articol prevede faptul că în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.

Instanţa constată că agentul constatator s-a conformat dispoziţiile art. 19 alin. 3 din Ordonanţa Guvernului 2/2001 arătând faptul că procesul verbal s-a întocmit în lipsa contravenientului şi nu a fost semnat de un martor întrucât condiţiile de timp şi spaţiu nu au permis găsirea unui martor.

Mai mult, petenta nu a invocat şi nu a probat existenţa vreunei vătămări care să conducă instanţa la concluzia existenţei unei nulităţi relative, alte cărei efecte să nu poată fi combătute decât prin anularea procesul verbal.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanţa reţine faptul că situaţia de fapt reţinută în procesul verbal nu corespunde realităţii, nefiind întrunite elementele constitutive ale contravenţiei reţinute de către intimată.

Astfel, se reţine în actul sancţionator faptul că pe amplasament, s-au constatat deşeuri abandonate de lemn, metalice, DEE-uri, vehicule scoase din uz, PET-uri, menajere în locuri nepermise, neexistând spaţii amenajate pentru colectarea şi depozitarea selectivă a acestora, încadrarea în drept a faptei referindu-se în mod expres la fapta de a abandona deşeuri în anumite locuri nepermise.

Prin urmare, în primul rând se impune a stabili dacă societatea petentă a abandonat deşeurile la care se face referire în procesul verbal.

Pentru a se putea reţine fapta de abandon trebuie să se stabilească în mod neechivoc faptul că bunurile/deşeurile ce fac obiectul contravenţiei au fost părăsite de către societate, aceasta renunţând la ele în mod definitiv, fără intenţia de a reveni la acestea.

În cauză, din analiza descrierii faptei, rezultă faptul că deşeurile au fost găsite în incinta societăţii, respectiv în curtea sa interioară. Acest lucru este confirmat şi de planşele foto depuse la dosarul cauzei din care rezultă faptul că toate fotografiile au fost efectuate în curtea societăţii, curte care era împrejmuită cu un gard.

În condiţiile în care aceste deşeuri se aflau în curtea societăţii, operează în favoarea petentei o prezumţie absolută de proprietate a bunurilor mobile existente în spaţiul delimitat ce îi aparţine (art. 1909 alin. 1 Cod Civil).  Or, abandonul prin definiţie presupune ca proprietarul ori posesorul bunurilor să fi renunţat la această calitate.

Prin urmare, instanţa nu poate reţine faptul că acestea au fost abandonate, întrucât se aflau în curtea societăţii, nefiind răsturnată de către intimată prezumţia de proprietate a acestora şi pe cale de consecinţă abandonul acestora.

În al doilea rând, trebuie stabilit dacă bunurile aflate în curtea societăţii erau deşeuri în sensul O.U.G. nr. 78/2000.

Potrivit art. Anexei 1 A din actul normativ menţionat  se va considera deşeu - orice substanţă sau orice obiect din categoriile stabilite în anexa nr. I B, de care deţinătorul se debarasează, are intenţia sau obligaţia de a se debarasa.

Analizând anexa I B, instanţa constată că ar putea fi incluse în categoria deşeurilor prevăzută de  Q14 autovehiculele vizibile în planşele foto şi bucăţile de metal doar dacă se poate stabili că sunt produse  de care deţinătorul nu mai are trebuinţă (de exemplu, reziduuri înlăturate/îndepărtate din agricultură, birouri, magazine, din sfera menajeră, din circuitul comercial şi altele asemenea).

Or, pe de o parte martorul Zgură Stere (f. 66) a declarat faptul că autovehiculele nefuncţionale sunt folosite pentru piese e schimb, motiv pentru care nu au fost aruncate, iar pe de altă parte martorul ... (f. 67) a relatat faptul că deşeurile metalice sau de lemn nu sunt abandonate de către societate, fiind strânse în vederea predării acestora către Remat.

Aşadar, instanţa nu poate reţine faptul că materiale existente în curtea societăţii şi vizibile în planşele foto au fost considerate de către petentă nefolositoare, reziduri, pentru a putea fi incluse în categoria deşeuri.

Instanţa mai reţine faptul că, deşi petentei îi revine obligaţia respectării prevederilor legislaţiei mediului, nu sunt relevante în prezenta cauză cadrele foto ce prezintă starea rezervoarelor cu zer, a robineţilor ori a altor aspecte ce ţin de incinta societăţii, întrucât nu fac obiectul faptei contravenţionale astfel cum a fost ea reţinută prin procesul verbal, petenta nefiind sancţionată pentru nerespectarea autorizaţiei de mediu. Din această perspectivă, instanţa nu va reţine susţinerile intimatei din întâmpinare care nu au legătură cu fapta efectiv sancţionată.

Conform art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2002, instanţa este învestită cu verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului verbal de contravenţie, în analiza sa fiind ţinută a se raporta la elementele cuprinse în acesta. Astfel, instanţa trebuie să verifice dacă situaţia de fapt astfel cum este ea descrisă în actul sancţionator corespunde realităţii şi dacă este în mod corect încadrată în textul de lege indicat de către intimată, neputând adăuga alte elemente descrierii faptei şi nici schimba încadrarea în drept reţinută de către organul constatator. A proceda altfel ar însemna ca instanţa să se substituie organului constatator, or rolul instanţei este de a verifica actele întocmite de către agentul constatator şi nicidecum de a completa, adăuga, modifica cele cuprinse în procesul verbal.

În concluzie, instanţa constată faptul că în cauză nu sunt întrunite elementele faptei contravenţionale astfel cum a  fost ea reţinută de agentul constatator, motiv pentru care va anula procesul verbal atacat şi va exonera petenta de plata amenzii aplicate.

Domenii speta

Spete similare