Procedura cu privire la cererile de valoare redusă

Prin  acţiunea civilă înregistrată la instanţă sub nr.1430/329/2013, la data de 28 august 2013, reclamanta S A - R A SA, prin sucursala Alexandria, pe calea procedurii speciale privind cererile de valoare redusă, a chemat în judecată pe pârâtul G. C., domiciliat în comuna B., jud. T, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să-l oblige pe pârât să-i plătească suma de 3073,20 lei, reprezentând contravaloarea poliţei de asigurare, şi dobânda legală, calculată de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii.

A solicitat şi plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 200 lei.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâtul, în calitate de agent al S. A. – R. A. SA, în cursul anului 2011, a emis poliţa de asigurare RCA nr.006087593, pentru un microbuz marca Fiat Ducato.

În urma controlului financiar intern, a rezultat că pârâtul, după emiterea poliţei, nu a depus prima de asigurare, în contul colector al societăţii.

În acest context, a cerut pârâtului să achite contravaloarea poliţei de asigurare, în cuantum de 3073,20 lei.

În cadrul şedinţei de conciliere, din data de 13 septembrie 2012, întrucât pârâtul a susţinut că a solicitat, în scris, anularea poliţei, i-a acordat acestuia un termen pentru a prezenta înscrisul doveditor, respectiv adresa de anulare şi confirmarea expedierii acesteia, dar pârâtul nu a răspuns solicitării ei. Şi anterior acestei şedinţe de conciliere, pârâtul a fost invitat în vederea stingerii litigiului.

Din verificările pe care le-a efectuat în baza de date a CSA - CEDAM, a rezultat că autovehiculul  a fost asigurat de ea, pentru perioada 28.04.2011-02.09.2011, şi la Societatea de Asigurare C., pentru perioada 03.09.2011-27.04.2012, conform înscrisurilor anexate cererii sale.

Reclamanta a mai arătat că potrivit art.3 alin.3 din Normele de punere în aplicare a Ordinului 5/2010 al CSA, asigurători îşi asumă răspunderea pentru toate poliţele RCA şi pentru toate erorile sau omisiunile apărute la emiterea poliţelor de asigurare RCA, fie direct, fie prin intermediarii în asigurări.

De asemenea, potrivit art.14.2 din contractul de agent, pe care ea l-a încheiat cu pârâtul, se stipulează că agentul de asigurare răspunde pentru toate erorile, omisiunile şi actele de neglijenţă în executarea contractului, care au avut ca rezultat pagube aduse afacerilor asiguratorului.

Potrivit dispoziţiilor art.8.2 alin.1 din acelaşi contract, pârâtul, în calitate de agent de asigurare, era obligat să depună primele de asigurare încasate pentru contractele de asigurare de răspundere civilă obligatorie, în contul bancar al unităţii asiguratorului, în termen de maxim 3 zile calendaristice de la data încheierii contractului de asigurare.

În actul adiţional la contractul de agent, la art.13.7.9, se prevede obligativitatea agentului de asigurare de a notifica, în scris, cu privire la orice eroare apărută în sistemul de emitere a poliţei.

Aşadar, pârâtul avea obligaţia de a notifica/solicita, în scris, anularea poliţei de asigurare, emise la data de 27.04.2011, dacă dovedea existenţa unei poliţe emise pe perioada 28.04.2011-27.04.2012.

Pentru aceste motive, reclamanta a solicitat admiterea cererii sale, astfel cum aceasta  a fost formulată.

În drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.1025-1032 N Cod procedură civilă şi Normelor de punere în aplicare a Ordinului nr.5/2010 a CSA.

Pentru dovedirea acţiunii, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Reclamanta nu a solicitat o dezbatere orală a cauzei.

A anexat acţiunii: poliţă RCA nr.006087593, confirmarea asigurării, rezultatul verificării în baza de date CEDAM, contractul de agent nr.213/02.12.2010, anexa şi actul adiţional la contract, act de identitate, invitaţii la conciliere confirmări de comunicare a acestor invitaţii, proces verbal de conciliere, adresa nr.1285/07.06.2012 şi dovada comunicării acesteia, invitaţie la şedinţa de informare privind avantajele medierii, dovada comunicării acesteia şi procesul verbal nr.186/18.08.2013.

Pârâtul a formulat întâmpinare (filele 56-58), prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive.

În motivarea excepţiei, pârâtul a arătat că nu a încasat vreo sumă de bani total sau parţial, aferentă poliţei RCA.

Singura vină a fost aceea de a nu bifa, în program, opţiunea de achitare a poliţei cu ordin de plată, singura modalitate prin care beneficiarul – Şcoala B. - (instituţie de stat)- putea achita contravaloarea poliţei.

Pe de altă parte, răspunderea demersurilor de anulare a poliţei RCA a revenit inspectorului de asigurări  B. F., de la Agenţia C.

Petentul a susţinut şi că nu recunoaşte că ar fi semnat contractul de agent nr.213/02.12.2010, depus de reclamantă, la dosar.

Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, ca fiind neîntemeiată.

În motivarea cererii, pârâtul a arătat că, la data de 27 aprilie 2011, directorul şi profesorul de sport al Şcolii B s-au prezentat la biroul său, cu scopul de a încheia o poliţă de asigurare RCA, pentru microbuzul marca Fiat Ducato.

A introdus datele în programul electronic şi a emis poliţa de asigurare RCA nr.006087593/27.04.2011, urmând ca plata să se facă prin ordin de plată, de către comuna B.

Cei doi reprezentanţi ai şcolii din comuna B au ridicat poliţa de asigurare, după care au plecat. Au revenit însă după 30 de minute şi au solicitat anularea poliţei, cu motivarea că suma pe care trebuie să o achite de 3073,20 lei, este prea mare.

În aceste condiţii, a contactat pe inspectorul coordonator B. F. din cadrul Agenţiei C, aceasta angajându-se să facă demersurile pentru anularea poliţei, el neavând acces la aplicaţia respectivă.

De asemenea, la indicaţiile inspectorului coordonator, a recuperat originalul poliţei de asigurare şi a trimis-o acestuia, prin poştă.

În acelaşi timp a expediat şi prin fax poliţa de asigurare.

Ulterior, deşi inspectorul i-a confirmat că a făcut demersurile necesare pentru anularea poliţei, a constatat că i-a fost retrasă parola de intrare în programul electronic de emitere a poliţelor de asigurare.

Pârâtul a apreciat că poliţa RCA, a cărei contravaloare i se solicită, este lovită de nulitate, în condiţiile în care beneficiarul acesteia nu a achitat preţul poliţei iar, prin neplata preţului, poliţa în cauză nu a produs efecte juridice.

În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.205 şi următoarele N Cod procedură civilă.

În apărare, pârâtul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi martori.

Instanţa a apreciat ca fiind necesară înfăţişarea părţilor, motiv pentru care, în baza dispoziţiilor art.1029 alin.2 N Cod procedură civilă, a dispus citarea acestora.

Deşi legal citate, niciuna dintre părţi nu s-a înfăţişat.cat priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, invocată de pârât, instanţa urmează să o respingă, ca fiind neîntemeiată.

Astfel, din înscrisurile anexate cereri reclamantei, instanţa constată că între reclamanta S. A. – R. A. SA, în calitate de asigurator, şi pârâtul G. C., în calitate de agent de asigurare, s-a încheiat contractul nr.213/02 decembrie 2010.

Deşi pârâtul a contestat semnarea contractului, în motivarea întâmpinării, acesta a susţinut că a introdus datele autovehiculului marca Fiat Ducato şi a „generat” poliţa de asigurare RCA nr.006087593/27.04.2011, emisă de S. A. – R. A. SA, că a avut o parolă de intrare în programul electronic de emitere a poliţelor de asigurare, ce i-a fost retrasă ulterior, operaţiuni pe care pârâtul nu le putea face decât în baza calităţi sale, respectiv de agent de asigurări al reclamantei.

Şi în înscrisul aflat la fila 12 din dosar, intitulat „confirmarea asigurării”, numele pârâtului apare ca intermediar - agent al emiterii poliţei de asigurare RCA obligatorie nr.006087593/27.04.2011.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că între părţi s-a încheiat contractul de agent pentru intermedierea asigurărilor prin agenţi de asigurare nr.213/02.10.2010.

În calitate de agent de asigurări pentru reclamantă, pârâtul a emis poliţa de asigurare de răspundere civilă auto RCA nr.006087593, pentru autovehiculul (microbuz) marca Fiat Ducato, proprietatea Şcolii nr.1 a comunei B, jud. T. Contrar susţinerilor pârâtului, potrivit cărora el nu a încasat prima de asigurare, în sumă de 3073,20 lei, în cuprinsul poliţei se menţionează că aceasta a fost  încasată cu chitanţa nr.1946288/27.04.2011.

Şi în situaţia în care această menţiunea ar fi eronată, potrivit dispoziţiilor art.13.7.9 din contract, pârâtul avea obligaţia de a notifica, în scris, orice eroare apărută în sistemul de emitere a poliţei.

Deşi a susţinut că a făcut aceste demersuri, pârâtul nu a probat acest fapt nici în urma solicitărilor reclamantei (aşa cum reiese din conţinutul înscrisurilor aflate la dosar fila 38) şi nici în faţa instanţei, deşi sarcina probei îi revenea, conform dispoziţiilor art.249 N Cod procedură civilă.

Instanţa va respinge şi apărarea pârâtului, potrivit căreia poliţa de asigurare RCA nu a produs efecte juridice, ca urmare a neplăţii primei de asigurare, din moment ce autovehiculul apare în aplicaţia CEDAM ca fiind asigurat la S. A. R. A. SA, pentru perioada 28 aprilie 2011- 02 septembrie 2011, aşa cum reiese din înscrisurile anexate cererii reclamantei.

Şi în situaţia în care nu s-a produs riscul asigurat, poliţa de asigurare fiind valabilă, aceasta şi-a produs efectele juridice şi a angajat juridic reclamanta, aceasta asumându-şi în acelaşi timp şi răspunderea pentru toate erorile sau omisiunile apărute în emiterea poliţelor de asigurare RCA, conform dispoziţiilor art.3 alin.3 din Normele de punere în aplicare a Ordinului 5/2010 al CSA.

Potrivit dispoziţiilor art.14.2 din contractul de agent nr.213, încheiat de părţi, agentul de asigurare răspunde pentru erorile, omisiunile şi actele de neglijenţă sau de imprudenţă în executarea prezentului contract, care au avut ca rezultat pagube aduse afacerilor asigurătorului civil, material sau penal, după caz.

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că acţiunea este întemeiată, motiv pentru care urmează să o admită şi va obliga pe pârât să plătească reclamantei suma de 3073,20 lei, reprezentând contravaloarea poliţei de asigurare şi dobânda legală, calculată de la data introducerii acţiunii (28 august 2013) şi până la data plăţii.

În baza dispoziţiilor art.453 alin.1 N Cod procedură civilă, va obliga pe pârât să plătească reclamantei suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare