Vătămare corporală din culpă - art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal – Element material, stabilirea culpei inculpatului, culpa concurentă a victimei

Prin sentinţa penală nr. 1561/2013, instanţa a dispus condamnarea inculpatului M.P. la pedeapsa de 4 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:

La data de 20.07.2009, în jurul orei 10,30, partea vătămată R.A., minoră în vârstă de 10 ani, s-a deplasat pe drumul judeţean DJ248, împreună cu bunica sa, G.O., la un magazin situat pe raza localităţii L., într-o zonă frecventată de mai mulţi câini fără stăpân, pentru a cumpăra pâine. La solicitarea nepoatei sale, G.O. a rămas pe loc, pe partea stângă a drumului, aşteptând-o pe R.A. să se întoarcă de la magazin.

După ce a ieşit de la magazin, fetiţa a circulat o porţiune de drum pe partea dreaptă, pe sensul de mers spre C.. La un moment dat, în jurul orei 10,45, la km 1+900m, de frica unui câine care începuse să latre la ea, a decis să traverseze şi să îşi continue deplasarea pe partea stângă a drumului unde, la câteva zeci de metri, o aştepta bunica sa. Uitându-se în partea stângă, a văzut că se apropia autoturismul Opel Astra break de culoare S, la volanul căruia se afla inculpatul M.P.. Partea vătămată a apreciat greşit viteza cu care se apropia autoturismul şi timpul pe care îl avea la dispoziţie şi s-a angajat în traversare, spre stânga, fără ca în acel loc să existe vreo semnalizare care să îi permită aceasta. Fiind surprins, inculpatul a apreciat în mod greşit că o manevră de ocolire prin stânga a fetiţei i-ar fi permis să o evite fără a trebui să frâneze, şi s-a îndreptat spre partea stângă a drumului, însă partea vătămată a ajuns pe marginea din stânga a drumului şi, după câţiva paşi, a fost lovită din spate, chiar în momentul în care se întorcea să vadă dacă acel câine traversa după ea, de autoturismul inculpatului, care nu a mai apucat să acţioneze sistemul de frânare. Partea vătămată a fost lovită cu partea din faţă dreapta a autovehiculului, fiind proiectată în aer şi căzând pe carosabil în urma autoturismului, care şi-a continuat pentru câţiva metri deplasarea pe spaţiul verde de pe marginea drumului, până la oprire.

Partea vătămată a fost transportată de inculpat, cu maşina sa, la locuinţa bunicilor din apropiere, aici având loc o discuţie între inculpat şi părinţii acesteia, cu care era rudă, în cadrul căreia M.P. a încercat să îi convingă să declare că fata căzuse dintr-un copac. În aceeaşi zi, partea vătămată a fost transportată de tatăl său la spital.

Potrivit raportului de primă expertiză medico-legală nr. 571/15.04.2010, R.A. a prezentat excoriaţii, hematom epicranian, comoţie cerebrală, fractură coronară 23 şi fractură subcapilară redusă chirurgical, leziuni ce au necesitat 50-55 de zile de îngrijiri medicale.

Potrivit concluziilor expertizei criminalistice efectuate în cauză de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi, viteza cu care se deplasa inculpatul anterior accidentului era de 53 km pe oră, impactul producându-se la marginea din stânga a carosabilului, potrivit direcţiei de deplasare a autovehiculului, accidentul putând fi evitat chiar la viteza de 54 km pe oră dacă inculpatul ar fi păstrat direcţia rectilinie de deplasare şi ar fi acţionat sistemul de frânare, chiar dacă acesta era eficient doar în proporţie de 72%, manevra sa fiind una neinspirată.

În ceea ce priveşte motivul pentru care partea vătămată a traversat strada, atacul unui câine, astfel cum a susţinut inculpatul, acesta ar fi fost, eventual, relevant, dacă accidentul s-ar fi petrecut pe partea dreaptă a drumului, deci fără ca acesta să apuce să execute manevre de evitare. Partea vătămată a susţinut că acel câine nu a sărit să o muşte, dar că decizia ei de a traversa în grabă carosabilul a fost determinată de teama de un astfel de atac, fetiţa având timp să se asigure şi să observe apropierea maşinii.

Instanţa a constatat că inculpatul a comis infracţiunea din culpă, în modalitatea culpei fără prevedere, acesta neprevăzând că, prin manevra de ocolire prin stânga, putea cauza accidentarea victimei, deşi ar fi trebuit şi ar fi putut să prevadă un asemenea rezultat. Inculpatul avea obligaţia de a păstra direcţia de deplasare a vehiculului şi de a acţiona imediat sistemul de frânare, alegând în schimb manevra cea mai riscantă, de a încerca să ocolească victima chiar pe direcţia spre care se îndrepta aceasta, fără a încetini.

Instanţa a apreciat că, în cauză, se poate reţine şi o culpă concurentă a victimei, în sensul că manevra acesteia de traversare prin loc nepermis, apreciind greşit timpul pe care îl avea la dispoziţie, a declanşat starea de pericol la care a reacţionat, prin manevra sa greşită, inculpatul, dar ţinând cont de conduita inculpatului, de împrejurările concrete ale comiterii faptei, de vârsta victimei, această culpă concurentă nu putea avea o proporţie mai mare de 20% în lanţul cauzal ce a dus la producerea accidentului.

Domenii speta

Spete similare