Despăgubiri

JUDEŢUL BACĂU JUDECĂTORIA MOINEŞTI

SENTINŢA CIVILĂ NR. 2579 Din 26.09.2011

Prin  cererea  înregistrată  pe  rolul  Judecătoriei  Moineşti  la  data  de 11.11.2009 sub nr...../260/2009, reclamantul D.M. a chemat în judecată pe pârâta SC OMV Petrom SA cu sediul în Bucureşti, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 7000 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă pe ultimii 3 ani anteriori formulării cererii, a suprafeţei de aproximativ 300 mp teren pe care pârâta o ocupă din terenul proprietatea lor şi de asemenea contravaloarea lipsei de folosinţă pentru terenul de 50 mp ce reprezintă servitute de trecere la cei trei stâlpi estimată la o valoare de 500 lei (fila 43 dosar), cu cheltuieli de judecată.

In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este proprietar al suprafeţei de 5289 mp teren şi aproximativ 300 mp din acest teren fiind ocupat de 3 stâlpi din reţeaua de distribuţie electrică a pârâtei, fiind astfel în imposibilitatea de a se folosi de acest teren. Mai arată reclamantul că deşi a încercat soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului, pârâta a refuzat prin nota de negociere din 13.03.2008.

In drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 998 Cod civil.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de , 515 lei, 50 lei şi timbru judiciar de 3 lei.

Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată arătând în esenţă următoarele: stâlpii de pe proprietatea reclamantului fac parte din reţeaua de distribuţie a energiei electrice prin care se face alimentarea cu energie electrică a unei părţi importante din com. Zemeş, unitatea pârâtă având doar calitatea de titulară de licenţă şi astfel nu poate încheia nici măcar un contract de închiriere , nepermiţându-i art.41 alin.l din Legea 13/2007 , că în conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin 4 din lege, terenurile pe care se situează reţelele de distribuţie existente la intrarea în vigoare a acestei legi sunt şi rămân proprietatea publică a statului, dreptul la despăgubiri ai proprietarilor pe care sunt situate capacităţile energetice fiind recunoscut de Legea 13/2007 doar proprietarilor pe a căror terenuri se construieşte o nouă capacitate energetică, după data intrării în vigoare a acestei legi, la fel şi exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra acestor terenuri, în condiţiile şi termenii prevăzuţi într-o convenţie cadru, fiind aplicabile dispoziţiile art. 16 alin 5 din lege.

In drept, pârâta a invocat dispoziţiile art. 115 şi urm. C.pr.civ şi ale legii 13/2007.

2

în cauză s-au depus acte , interogatoriu pârâtei, au fost realizate expertize de specialitate energetică şi topo , probatorii din analiza cărora instanţa reţine următoarele:

Reclamantul este proprietarul suprafeţei de 3948  mp teren situat în com.

Zemeş , pct. Bolătău , cu vecinii:.....şi restul proprietăţii sale , în conformitate

cu sentinţa civilă nr...../ 18.03.2008 pronunţată de Judecătoria Moineşti, rămasă

irevocabilă (filele 5-7 dosar).

Pe terenul acestuia aşa cum rezultă din conţinutul raportului de expertiză de specialitate energo (fila 72 ,77dosar) se află 3 stâlpi din beton care alimentează cu energie electrică OMV Petrom S.A. dar şi o serie de alţi consumatori.

Pârâta posedă licenţă de distribuţie nr.575/10.07.2003 , valabilă 25 de ani (filele 21-27 dosar).

Prin expertiza electroenergetică efectuată de expert Şchiopu Gheorghe, astfel cum a fost completată, s-a stabilit o zonă de siguranţă de 1067,8 mp, care cuprinde şi zona efectiv ocupată de fundaţiile celor 3 stâlpi.

Pe aceste suprafeţe de teren există interdicţie de a se construi, concluzia expertului deducându-se de altfel şi din definiţia dată zonei de protecţie în Legea 13/2007-Legea energiei electrice(fila 73 dosar).

Chiar dacă a fost contestată şi s-a dispus o altă expertiză de specialitate topo, expertiza de la filele 202-206 dosar) confirmă că cei trei stâlpi ocupă din terenul reclamantului suprafaţa de 5.13 mp , cu zona de protecţie 1550 mp care nu poate fi folosită decât ca fâneaţă şi că există o retrogradare din această cauză a terenului de 670 mp a suprafeţei de intravilan construibil la fâneaţă şi a suprafeţei de 880 mp de la o categorie de potenţial superioară la fâneaţă.

Obiecţiunile la această expertiză au fost admise pe considerentul că expertul nu s-a conformat obiectivelor stabilite de instanţă.

Stâlpii au fost edificaţi pe terenul proprietatea reclamantului, în anul 1977(fila 72 dosar) , anterior intrării în vigoare a Legii 13/2007 şi anterior datei la care reclamantul au devenit proprietar al acestui teren.

Dispoziţiile art. 41 alin 4 din Legea 13/2007, invocate de pârâtă în apărare, potrivit cu care "terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie, existente la intrarea în vigoare a prezentei legi, sunt şi rămân proprietatea publică a statului " nu sunt aplicabile în speţă întrucât aceste dispoziţii legale se referă la terenuri care se aflau în proprietatea statului la data intrării în vigoare a legii şi nu la terenuri aflate în proprietate privată.

Astfel, conform art. 21 din Legea 13/2007 se arată că :"Dacă terenul necesar pentru înfiinţarea şi funcţionarea capacităţii energetice este proprietate privată a unui terţ, titularul autorizaţiei trebuie să iniţieze procedura legală de expropriere a terenului pentru cauză de utilitate publică sau să obţină concesiunea lui pe durata existenţei capacităţii energetice".

In concluzie, contrar susţinerilor pârâtei, terenul proprietatea reclamantului, afectat de capacitatea energetică nu este proprietatea statului ci

3

proprietatea sa, atâta timp cât acest teren nu a fost expropriat sau concesionat, cu plata unei juste şi prealabile despăgubiri, în condiţiile legii.

In conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin 5 şi 6 din Legea 13/2007,: „Exercitarea drepturilor de uz şi de servitute asupra proprietăţilor private afectate de capacităţile energeticei care se vor realiza după intrarea în vigoare a prezentei legi, se face în conformitate cu regulile procedurale privind condiţiile şi termenii referitori la durata, conţinutul şi limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute într-o convenţie-cadru, precum şi pentru determinarea cuantumului indemnizaţiilor şi a despăgubirilor şi a modului de plată a acestora, care se aprobă, împreună cu convenţia-cadru, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz şi de servitute de către titularii de licenţe şi autorizaţii pot solicita încheierea de convenţii, conform prevederilor alin. (5)." Aceste prevederi legale sunt aplicabile doar în situaţia în care capacităţile energetice sunt realizate după intrarea în vigoare a Legii 13/2007 nu şi capacităţilor energetice realizate anterior.

Aceste dispoziţii legale care diferenţiază dreptul la plata de despăgubiri şi la încheierea unei convenţii cadru care să reglementeze condiţiile exercitării dreptului de uz şi servitute, în funcţie de momentul la care a fost construită capacitatea energetică, respectiv înainte sau după data intrării în vigoare a legii, este o dispoziţie constituţională, astfel cum a decis Curtea Constituţională prin decizia nr. 324 din 23 martie 2010, reţinându-se în motivare că în legătură cu reglementarea dreptului la indemnizaţii şi despăgubiri pentru acei titulari ai proprietăţilor afectate de capacităţile energetice realizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2007, Curtea constată că aceasta transpune voinţa legiuitorului în materia despăgubirilor acordate pentru instituirea dreptului de uz şi servitute în favoarea utilizării capacităţilor energetice.

Curtea reţine că cele două categorii de titulari ai dreptului de proprietate privată, şi anume cei pe ale căror terenuri existau deja capacităţi energetice, respectiv cei pe ale căror terenuri urmează să se realizeze capacităţi energetice după intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2007, se diferenţiază prin momentul obiectiv al realizării acelor capacităţi energetice, în raport cu data intrării în vigoare a legii ce reglementează dreptul la indemnizaţii şi la despăgubiri.

Legea nr. 13/2007 are în vedere capacităţile energetice realizabile după intrarea ei în vigoare şi nu se referă la cele deja realizate la momentul intrării sale în vigoare în condiţii aparte în timp şi într-un alt cadru legislativ, astfel că titularilor dreptului de proprietate privată asupra terenurilor afectate de capacităţile energetice li se aplică un tratament diferenţiat.

în conformitate cu dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 318/2003, în vigoare de asemenea în perioada de 3 ani anterioară formulării cererii de către reclamant,  perioadă  pentru  care  acesta  solicită  acordarea  de  despăgubiri,

4

drepturile de uz şi de servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile energetice se realizau cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora.

Acesta indica faptul că, în cazul în care, cu ocazia intervenţiei pentru retehnologizări, reparaţii, revizii, avarii se produceau pagube proprietarilor terenurilor, titularii autorizaţiei aveau obligaţia sa-i despăgubească pentru prejudiciile cauzate acestora.

Pentru respectarea dreptului la proprietate din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, mai este necesar să existe, de asemenea, un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit, respectiv între cerinţele interesului general şi imperativele de apărare ale drepturilor persoanei în cauză.

Acest echilibru nu este păstrat în cauză, imposibilitatea utilizării în orice scop de către reclamant în scopul realizării de construcţii,constituind pentru o sarcină disproporţionată atâta timp cât acesta nu dispune cu privire la suprafaţa de teren de un drept de folosinţă necondiţionat, ca prerogativă a dreptului lui de proprietate şi nu poate utiliza aceste suprafeţe de teren conform destinaţiei lor.

Astfel, deşi în lege este instituită obligaţia pentru titularul autorizaţiei de a iniţia procedura de expropriere sau de a obţine concesiunea terenului pe care este înfiinţată şi funcţionează capacitatea energetică, în fapt, pârâta nu a efectuat niciur ici de demers, iar reclamantul nu au beneficiat de niciun fel de despăgubiri deşi terenul lui este afectat de capacitatea energetică a pârâtei fiind în acelaşi timp necesar pentru funcţionarea acesteia.

Motivat de aceste considerente, instanţa apreciază că reclamantul este îndreptăţit să primească despăgubirile solicitate pe ultimii trei ani anteriori formulării cererii, cu titlu de contravaloare lipsă de folosinţă a acestei suprafeţe de teren.

Cu privire la cuantumul acestor despăgubiri, expertul topo prin suplii! la expertiză stabileşte că în conformitate cu HCL nr.9/20.01.2012,

Primăria Zemeş ,pentru închirierea terenurilor ocupate şi folosite în alte scopuri decât agricultura , pentru fiecare mp/anual taxa utilizată va fi de 4,23 lei.

Astfel, instanţa constată că prin stabilirea unor despăgubiri în acest cuantum, finalitatea urmărită de lege şi care este în acelaşi timp şi echitabilă, ar fi înlăturată total şi s-ar transforma în mod nejustificat într-o îmbogăţire fără justă cauză a reclamantului care ar obţine în fiecare an de la pârâtă, aproape preţul vânzării terenului.

Motivat de aceste considerente, instanţa, având în vedere necesitatea de la care s-a şi pornit în cauză şi care a şi constituit motivul pentru care a considerat cererea reclamantului de acordare de despăgubiri ca fiind admisibilă, respectiv necesitatea asigurării unui just echilibru între interesele generale ale societăţii şi interesul particular al reclamantului, va stabili contravaloarea acestor despăgubiri pe ultimii trei ani anteriori cererii conform algoritmului de calcul indicat de expertul topo în raport.

5

In concluzie, instanţa va admite în parte cererea formulată de reclamant având ca obiect obligarea pârâtei la plata de despăgubiri şi va obliga pârâta la plata către reclamant la suma care rezultă în urma calcului stabilit de expertiză , avându-se în vedere că deşi suma rezultată este mai mare , reclamantul nu şi-a majorat petitul acţiunii.

Cu privire la cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata de cheltuieli de judecată, instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C.pr.civ, va obliga pârâta la plata onorariilor achitate pentru efectuarea expertizelor topo şi electroenergetică şi la plata taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar .

Domenii speta

Spete similare