Contraventii

Sentinţă civilă 3399 din 20.11.2012


Sentinţa civilă nr.3399/20.11.2012

Prin cererea înregistrată la data de 07.06.2012 pe rolul Judecătoriei Moineşti sub nr. de dosar ..., petentul T. R. G. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ B.- Poliţia D., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea procesului verbal nr. ...

A arătat petentul că a fost sancţionat pentru încălcarea marcajului longitudinal continuu simplu pentru efectuarea manevrei de depăşire, lucru neadevărat.

In data de 31.05.2012 la ora 12 se deplasa cu autovehiculul marca Mazda cu nr. De înmatriculare xxx pe direcţia C- T. şi a fost oprit de organele de poliţie pe motiv că ar fi depăşit limita legală de viteză.

Petentului i s-a prezentat proba video din care rezultă că a depăşit limita de viteză, dar marcajul longitudinal continuu nu se observă şi nu se face vinovat de săvârşirea faptei.

In susţinerea cererii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi audierea unui martor.

în drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 31 din OG nr. 2/2001.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată şi menţinerea procesului verbal contestat, acesta fiind întocmit cu respectarea prevederilor legale, iar petentul se face vinovat de săvârşirea faptei pentru care a fost sancţionat.

A arătat intimatul că la data de 31.05.2012 agentul de poliţie aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu e DN12A a observat că pe direcţia de mers C- Tg. se deplasează două autoturisme pe podul de traversează râul Uz.

După ce autoturismele au trecut podul, autoturismul marca Mazda cu nr. De înmatriculare xxx, care circula în spate, s-a angajat în depăşirea autoturismului marca Dacia 1310 cu nr. De înmatriculare xxx , trecând peste marcajul longitudinal continuu, simplu, ce desparte cele două sensuri de mers.

In această situaţie, petentul a fost sancţionat şi se impune menţinerea procesului verbal.

In susţinerea cererii au fost depuse înscrisuri şi înregistrarea video a faptei.

Din actele şi lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

1

Prin procesul verbal nr. 0359902/31.05.2012 a fost sancţionat petentul cu amendă în cuantum de 280 lei şi s-a luat măsura reţinerii permisului de conducere în vederea suspendării.

s-a reţinut că a condus auto marca Mazda cu nr. De înmatriculare xxx pe direcţia C- Tg ., iar în dreptul SC Metal Fabrio SA D. a efectuat o manevră de depăşire a auto Dacia 1310 cu nr. De înmatriculare xxx trecând peste marcajul longitudinal continuu ce desparte cele două sensuri de mers.

Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanţa investită cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea şi temeinicia procesului verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Sub aspectul legalităţii procesului verbal, instanţa constată că au fost respectate condiţiile formale prevăzute de OG 2/2001 privind întocmirea procesului verbal, neintervenind vreo cauza de nulitate absolută. Acesta cuprinde toate menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii conform art. 16 si art. 17 din OG 2/2001, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale. Astfel procesul verbal conţine data şi locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator, numele şi prenumele contravenientului, datele din actul de identitate, fapta săvârşită, data comiterii, semnătura agentului constatator, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.

Se constată, de altfel, că petentul nu a criticat îndeplinirea condiţiilor de formă ale procesului verbal, iar acesta cuprinde toate elementele prevăzute de lege.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa apreciază că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravenţional este un mijloc de proba care nu face dovada vinovăţiei petentului, ci dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul.

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4  octombrie 2007).  Petentul beneficiază de o  prezumţie de

2

nevinovăţie care insa nu este absolută, după cum nu este absoluta nici prezumţia de legalitatea si temeinicie a procesului verbal.

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă şi conţine constatări personale ale agentului de poliţie aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, faptele constatate personal de agentul constatator fiind suficiente pentru a da naştere unei prezumţii simple, în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului.

In privinţa probatoriului art. 34 din OG nr. 2/2001 dispune că instanţa va administra orice probe prevăzute de lege pentru a stabili temeinicia şi legalitatea procesului-verbal.

De aici rezultă că afirmaţiile contestatorului pot avea o valoare probatorie proprie, dacă se coroborează cu alte mijloace de probă, ori cel puţin cu anumite date cuprinse în procesul-verbal, şi dacă în urma aprecierii nemijlocite a sincerităţii declaraţiei, instanţa şi-a format convingerea intimă că petentul a relatat adevărul.

A susţinut petentul că nu trebuia sancţionat deoarece nu se observă marcajul longitudinal ce desparte cele două sensuri de mers însă din înregistrarea video depusă la dosar rezultă că marcajul este sesizabil, petentul a început depăşirea la ieşirea de pe pod şi această manevră a fost efectuată cu încălcarea marcajului, aşa cum s-a reţinut şi în procesul verbal.

De altfel, instanţa constată că marcajul longitudinal se poate observa şi în a doua şi a treia planşă foto pe care a depus-o petentul la dosar, astfel că motivul invocat de petent este nefondat.

Deoarece în cauză nu s-a făcut dovada contrariului celor reţinute în procesul verbal, acesta va fi menţinut şi plângerea petentului va fi respinsă ca nefondată.

3