Uzucapiune

SENTINŢA CIVILĂ NR. 3250 Din 7.11.2012

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti, jud. Bacău sub

nr...../260/2011 reclamanta F.C. a chemat în judecată U.A.T, reprezentată prin

Primar, solicitând să constate că este proprietară prin efectul uzucapiunii de peste 30 de ani aşa cum s-a majorat petitul acţiunii în data de 27.06.2012 asupra terenului de 2.228 mp , situat în......

Acţiunea a fost timbrată cu 310 lei prin chitanţa nr.031590054/08.06.2011 , 1,50 lei timbru judiciar , 134 lei prin chitanţa nr.l 12910027/17.10.2012 , 0,30 lei timbru judiciar şi în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că stăpâneşte din anul 1957 o suprafaţă de teren în mod public , continuu , sub nume de proprietar , că a amenajat respectivul teren în prezent fiind arabil iar Primăria refuză să-i elibereze autorizaţie pentru reconstrucţia unui gard motivat că nu este titulara unui drept de proprietate asupra terenului.

In drept reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.l 15 Cod proc. civilă.

In termen legal, pârâta a depus întâmpinare în care invocă excepţia de inadmisibilitate deoarece nu poate face obiectul uzucapiunii o suprafaţă de teren prin amenajarea albiei râului Trotuş, fiind guvernată de Legea 107/1996 , fiind domeniu public , pe fondul cauzei reclamanta nu a stăpânit terenul şi nu figurează în registrele agricole cu acesta.

Analizând materialul probator administrat în cauză, respectiv acte, martori, interogatoriu pârâţilor , expertiză de specialitate, instanţa reţine următoarele:

Prin Deciziunea nr.l005/31.03.1957, soţul reclamantei F.C. , F.A., actualmente decedat , a primit în proprietate suprafaţa de 1000 mp teren situat în

începând cu acelaşi an , soţii F. au construit o casă pe terenul respectiv, au împrejmuit terenul până la aproximativ 50 metri de albia râului Trotuş la acea dată şi au făcut îmbunătăţiri prin aducerea de pământ şi astuparea gropilor , în vederea exploatării corespunzătoare , respectiv ca teren fânaţ pe care au plantat pomi fructiferi.

Conform notei de constatare (fila 41 dosar) întocmită de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Maior Constantin Ene" al judeţului Bacău, precipitaţiile şi

2

revărsarea râului Trotuş , a tăcut ca în anul 2005 să fie erodat malul stâng pe lungime de 200 metri la o distanţă de 50 amonte de gospodăria reclamantei.

Ca şi consecinţă , familia F. se angajează să execute lucrarea împreună cu altă persoane afectate , prin montarea a 120 de gabioane de care se dispunea la acea dată ,urmând ca celelalte să fie realizate în funcţie de proiect.

In anul 2010 ca urmare a altor inundaţii din zonă aşa cum rezultă din adresa emisă de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Maior Constantin Ene" al judeţului Bacău (fila 49 dosar), în urma constatărilor făcute de o comisie de specialitate , râul Trotuş a erodat pe o lungime de aproximativ 130 metri şi o lăţime 15 metri în proprietăţile familiei F. .

Martorul propus de reclamantă, CD. (fila 35 dosar) confirmă situaţia că familia F. a folosit terenul încă din anii 1957-1958 , pe care l-au împrejmuit, l-au amenajat ca fiind teren fânaţ şi pe care l-au stăpânit continuu , paşnic şi sub nume de proprietar.

Acelaşi martor menţionează faptul că între gardul construit în anul 1958 şi râul Trotuş era o distanţă de aproximativ 50 metri care nu s-a modificat până în prezent iar în anul 2010 pentru a evita ca râul să le distrugă proprietatea , au montat gabioane.

Răspunzând la interogatoriu , pârâta arată că terenul reclamantei este cel cu care figurează la rolul agricol începând cu anul 1964 la categoria „alte terenuri" şi nu are suprafaţa solicitată de aceasta ci doar 0,15 ha din care 0,05 ha teren curţi construcţii, diferenţa de teren fiind împrejmuită ilegal din domeniul public al comunei(fila 55 dosar).

In acelaşi interogatoriu , recunoaşte că terenul nu a fost revendicat de nimeni şi nu au existat litigii asupra lui.

Martorul propus de pârâtă , A.A. care are o vârstă relativ tânără faţă de situaţia de fapt din teren(fila 54 dosar), relatează că de fapt terenul în litigiu se afla pe insuliţă care se formase între 2 braţe ale râului Trotuş şi că abia de 2-3 luni reclamanta a ridicat un grad deşi terenul era prund şi folosit de întreaga comună.

Depoziţia acestuia va fi înlăturată ca nesinceră în condiţiile în care din nici o probă nu rezultă că râul şi-a modificat albia în aşa manieră în care să permită ca reclamanta să-şi însuşească o parte a acesteia.

Raportul de expertiză efectuat în cauză relevă faptul că la rolul agricol, începând cu anul 1964 şi până în prezent, suprafaţa de tern în litigiu nu se reflectă corespunzător nici măcar raportat la titlul de proprietate pe care îl deţine reclamanta pentru 1000 mp.

Totuşi în perioada 1964-1980 , registrul agricol al comunei, îl cuprinde ca plătitor de impozite şi taxe , pe soţul reclamantei pentru o suprafaţă de 1500 mp ca

3

apoi în timp , fără să existe vreo justificare , să apară suprafeţe mai mici (excluzând terenul de 576 mp vândut numitei N.S. ).

Concluzionează experta ca dacă se ţine cont de menţiunea făcută la registrul agricol între anii 1981-1990 , la rubrica identificării pe parcele a terenului, se observă clar că apare suprafaţa de 40 ari fâneţe -...şi luând în consideraţie inundaţiile care au avut loc în ultimii ani, reiese faptul că reclamanta a plătit impozit pentru ternul în cauză , respectiv terenul care se regăseşte la momentul actual, suprafaţa de 2228 mp.

Expertul precizează că ternul este îngrădit cu gard relativ nou iar pe albia râului Trotuş sunt amplasate gabioane.

Vechimea gardului nu are relevanţă în condiţiile în care din probe rezultă că a fost necesară reconstrucţia sa ca urmare a afectării proprietăţii de două perioade de inundaţii 2005 şi 2010.

Din verificările din teren ale expertului acesta menţionează că între proprietatea veche a reclamantei( pentru care are titlu de proprietate ) şi râul Trotuş nu a existat drum de acces , acest lucru având relevanţă faţă de depoziţia martorului propus de pârâtă.

Răspunsul la unul din obiectivele stabilite prin expertiză cuprinde menţiunea

că în conformitate cu actele prezentate de Primăria com....., respectiv Planul

Urbanistic General întocmit în anul 2010 şi avizat în anul 2011 , terenul care face obiectul acţiunii este proprietate publică , fiind în administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române".

In aceste condiţii s-apus în vedere pârâtei să depună la dosarul cauzei documentaţia din care rezultă că terenul din cauza pendinte este proprietate publică.

Primăria com. B (fila 89) comunică instanţei că susţinerile sale că terenul aparţine domeniului public se bazează pe prevederile HG nr. 1347/2001 privind atestarea domeniului public al Judeţului Bacău , în Anexa 20 fiind cuprinse şi bunurile care aparţin domeniului public al com. B. (filele 90-94 dosar).

Ca urmare a acestei menţiuni s-a făcut revenire la expert care face menţiunea (fila 123 dosar) că terenul în litigiu nu cuprinde şi un drum de acces dintre proprietatea reclamantei şi râul Trotuş iar în ceea ce priveşte suprafaţa indicată la pct.31 din Monitorul Oficial nr.305 bis din 09.05.2001 , ca fiind drum vicinal, acestea nu se suprapun.

Din acelaşi raport de expertiză se poziţionează şi existenţa unor gabioane care face delimitarea între proprietatea reclamantei şi râul Trotuş.

Conform art. I din anexa 1 a Legii 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia , domeniul public al statului este alcătuit şi din : apele de suprafaţă, cu albiile lor minore, malurile şi cuvetele lacurilor, apele subterane,

4

apele maritime interioare, faleza şi plaja mării, cu bogăţiile lor naturale şi cu potenţialul energetic valorificabil, marea teritorială şi fundul apelor maritime, căile navigabile interioare.

Regimul juridic al acestor bunuri este expres menţionat în cuprinsul art.l 1 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia , în sensul că se exclude posibilitatea de a fi dobândite prin uzucapiune de către alte persoane decât titularul domeniului public din care fac parte.

Imprescriptibilitatea este pentru aceste bunuri consecinţa firească şi complementul indispensabil al caracterului lor inalienabil.

Faţă de situaţia arătată anterior , va fi respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii .

In vederea dobândirii proprietăţii prin uzucapiune, se cere exercitarea unei posesii utile în tot timpul cerut de lege, respectiv 30 de ani (art. 1847 şi art. 1890 C.civ.). Rezultă că prima şi cea mai importantă condiţie pentru a opera uzucapiunea este exercitarea unei posesii, iar nu a unei simple detenţii precare.

Pentru ca stăpânirea materială a unui bun să fie aptă să ducă la dobândirea dreptului de proprietate prin prescripţie achizitivă, este necesar ca ea să constituie manifestarea exterioară a prerogativelor acestui drept real, prin exercitarea faptelor materiale şi a actelor juridice care obiectivează conţinutul juridic al dreptului de proprietate, şi să fie exercitată „de noi înşine sau de altul în numele nostru" (art. 1846 alin.2 C.civ.). Cu alte cuvinte, este necesar să existe atât elementul corpus, cât şi animus, respectiv intenţia de a stăpâni bunul pentru sine.

în sistemul codului nostru civil uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietăţii unui bun imobil ca efect al exercitării unei posesiuni utile asupra acelui bun într-un interval de timp determinat de lege.

Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliara prin uzucapiunea de 30 de ani aşa cum este reglementat în art. 1890 C.civ. e necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiţii: posesia propriu-zisă să fie utilă , adică neviciată si să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani indiferent dacă posesorul este de bună credinţă sau de rea credinţă.

In acest sens, art. 1846 alin.l C.civ. prevede că orice prescripţie este fondată pe faptul posesiunii iar conform art. 1847 C.civ. ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar.

Aşadar, ceea ce trebuie să dovedească reclamantul care invocă în favoarea sa efectele uzucapiunii de 30 de ani este că stăpânirea pe care a exercitat-o pe toată durata termenului respectiv a fost o adevărată posesie, respectiv că reunea cele două elemente constitutive ( animus şi corpus) şi toate calităţile cerute pentru ca posesia să fie utilă.

Acest lucru reiese fără echivoc din probele administrate în cauză de către reclamantă.

5

în consecinţă, faţă de situaţia de fapt astfel reţinută instanţa apreciază că reclamanta a tăcut dovada actelor materiale de stăpânire efectivă pe tot termenul prevăzut de lege iar toate aceste acte materiale de stăpânire reflectă intenţia de a se comporta ca adevărată titulară a dreptului de proprietate, ceea ce caracterizează o atitudine subiectivă specifică titularului real al dreptului de proprietate.

Aşadar, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art.1846 si urm. Cod civ. instanţa va constata că reclamanta a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului.

Deoarece pârâta a căzut în pretenţii , în baza art.274 Cod proc. civilă va fi obligată către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată, respectiv taxă de timbru, timbru judiciar ,onorariu expert şi apărător.

Domenii speta

Spete similare