Loviri si alte vatamari

JUDECĂTORIA MOINEŞTI JUDEŢUL BACĂU

MOTIVAREA SENTINŢEI PENALĂ NR. 490/9.11.2012

Prin rechizitoriul nr. 1455/P/2012 din data de 29.06.2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului B.I., cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută de art. 180 alin. 2 C. pen, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 06.07.2012, sub nr. 2998/260/2012.

în fapt, în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în seara zilei de 25.04.2011, inculpatul B.I. a lovit-o pe partea vătămată M.P., cauzându-i leziuni traumatice obiectivate prin echimoze, excoriaţii şi plagă contuză, ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.

La data de 31.05.2012, partea vătămată M.P. a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului B.I., cu respectarea dispoziţiilor art. 180 alin. 3 C. pen. şi 284 alin. 1 C. proc. pen

In dovedirea situaţiei de fapt reţinute prin rechizitoriu, s-au invocat următoarele mijloace de probă, administrate în cursul urmăririi penale : plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, certificatul medico-legal nr. 149/E din 27.04.2012, declaraţiile martorilor, declaraţiile învinuitului.

Sub aspectul laturii civile s-a menţionat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale.

Deşi citat cu menţiunea de a indica dacă înţelege să se constituie parte civilă, în caz afirmativ urmând a preciza cuantumul pretenţiilor civile şi probele propuse în susţinerea acestor pretenţii, Spitalul Municipal Moineşti nu s-a constituit parte civilă în cauză.

f;i La termenul de judecată de la data de 12.10.2012, după punerea în discuţie a regularităţii actului de sesizare a instanţei, instanţa a dispus aducerea cu mandat a inculpatului, părţii vătămate şi martorului din faza de urmărire penală, care, deşi legal citaţi, nu s-au prezentat în faţa instanţei.

La termenul de judecată din data de 26.10.2012, după prezentarea rezumativă a actului de sesizare, a fost audiat inculpatul, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar şi a fost încuviinţată acestuia proba testimonială cu martorii B.F. şi M O, audiate de instanţă sub prestare de jurământ la termenul de judecată de la data de 09.11.2011, depoziţiile acestora fiind consemnate în scris şi ataşate la dosarul cauzei.

La dosar a fost ataşată fişa de cazier judiciar a inculpatului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:

în fapt, la data de 25.04.2012, în jurul orelor 195o-2000, aflându-se pe str. Plopilor din Mun. M, pe fondul unor dispute mai vechi între partea vătămată M.P. şi inculpatul B.I., acesta din urmă a lovit-o pe partea vătămată, pricinuindu-i vătămări ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Situaţia de fapt descrisă mai sus rezultă din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţii vătămate ( filele 6-7 d.u.p.), declaraţia martorului L.V. ( filele 8-9 d.u.p) şi a martorei B.F., audiată de către instanţă, precum şi din certificatul medico-legal nr. 149/E din 27.04.2012, care atestă traumatismul suferit de partea vătămată în urma loviturilor primite de la inculpat.

Acestea se coroborează cu declaraţiile date de către inculpat la urmărirea penală (filele 13-15 d.u.p.), cât şi în timpul judecăţii, recunoscând nuanţat că a lovit-o pe partea vătămată M.P..

Instanţa nu va da eficienţă probatorie afirmaţiei inculpatului conform căreia i-a dat părţii vătămate două palme, aceasta fiind vădit contrazisă de concluziile certificatului medico-legal care învederează că victima a suferit un traumatism obiectivat prin echimoze, excoriaţii, plagă contuză ce s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente şi corp dur de formă alungită (fila 5 d.u.p), cât şi de susţinerile martorului L.V. (filele 8-9). Acesta, audiat în faza de urmărire penală a declarat că, deşi nu a fost martor la săvârşirea faptei de către inculpat, a mers la Spitalul Municipal Moineşti unde partea vătămată fusese transportată pentru a primi îngrijiri în urma loviturilor primite şi a constatat pe corpul acesteia mai multe semne de lovituri, având pielea capului crăpată, astfel cum se face menţiune şi în cuprinsul certificatului medical aflat la dosar. r "

De asemenea, instanţa nu va reţine susţinerile martorei B.F., mama inculpatului, ca fiind întrutotul conforme realităţii. Astfel, aceasta declară că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată doar cu palmele, după ce anterior fusese provocat de partea vătămată. Instanţa retine ca fiind contradictorii atât declaraţia dată de martoră în fata instanţei, cât şi cea dată de către inculpat în faza de urmărire penală. Astfel, aflată de faţă la săvârşirea faptei, martora B.F. declară că inculpatul a reacţionat violent întrucât partea vătămată se înarmase cu două pietre pentru a-1 lovi, în timp ce inculpatul, în faza de urmărire penală, declară că a fost înjurat şi bruscat de partea vătămată, care a încercat să îl strângă de gât.

Prin urmare, instanţa va înlătura ca nesincere susţinerile privind existenţa vreunei provocări a inculpatului de către partea vătămată, reţinând că inculpatul a exercitat acte de violenţe asupra victimei, pe fondul unor conflicte mai vechi existente între cei doi.

în drept, fapta inculpatului, care la data de 25.04.2012 a lovit-o pe partea vătămată cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. 2 C.pen.

Elementele laturii obiective rezultă din situaţia de fapt prezentată mai sus, iar în ceea ce priveşte latura subiectivă se constată faptul că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, prevăzând şi urmărind lovirea părţii vătămate, chiar dacă nu a avut reprezentarea exactă a urmărilor faptei sale (numărul de zile de îngrijiri medicale).

Constatând pe baza probelor administrate că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat cu intenţie directă, în temeiul art. 345 C. proc pen, instanţa va dispune condamnarea acestuia, urmând ca la alegerea şi proportionalizarea pedepsei să ţină seama de criteriile prevăzute de art.72 alin.l C pen.

în acest sens, instanţa va ţine cont de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială, de gradul de pericol social concret, dat de circumstanţele reale ale faptei - agresiune comisă în loc public-, de motivul ce a stat la baza actului de violenţă, respectiv nemulţumirea generată de conflicte mai vechi cu partea vătămată, de urmările care s-au produs, vătămarea integrităţii corporale a victimei, precum şi de persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale.

Relativ la acest ultim aspect, este de observat că inculpatul, deşi nu este înscris în cazierul judiciar cu condamnări penale, în baza unor hotărâri judecătoreşti definitive, nu este la prima încălcare a legii penale în contextul în care anterior a fost cercetat pentru furt şi furt calificat, fiind scos de sub urmărire penală şi sancţionat cu amenzi administrative, astfel cum reiese din fişa cazier judiciar depusă la dosar.

Totodată, instanţa va ţine seama şi de conduita procesuală oscilantă a inculpatului care a încercat să-şi minimalizeze răspunderea, afirmând că i-a dat victimei doar două palme.

Faţă de toate aceste elemente, instanţa va condamna inculpatul la pedeapsa amenzii, pe care o apreciază ca fiind suficientă pentru sancţionarea faptei din prezenta cauză.

In aprecierea cuantumului amenzii penale ce se aplica, instanţa va ţine cont de limitele acesteia aşa cum sunt stabilite prin art. 63 C.pen. raportat la art. 180 alin. 2 C.pen., însă stabilirea pedepsei nu trebuie să fie făcută de aşa natură încât inculpatul să tragă concluzia că fapta săvârşită nu prezintă pericol social destul de grav şi ar putea continua săvârşirea de asemenea fapte.

Pentru aceste motive, în baza art. 180 alin. 2 C. pen. raportat la art. 63 alin. 3 teza a-II-a C. pen., instanţa va condamna inculpatul la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.500 lei pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, pedeapsă pe care o consideră suficientă pentru realizarea funcţiilor prevăzute de art. 52 C. pen.

Va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63' C. pen., privind înlocuirea pedepsei amenzii penale cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credinţă de la plata amenzii penale.

In privinţa laturii civile a cauzei, instanţa va lua act că partea vătămată M.P. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

In baza art 191 alin. 1 C. proc. pen instanţa va obliga inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei cheltuieli avansate de către stat în vederea desfăşurării urmării penale şi suma de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul judecăţii.

Domenii speta

Spete similare