Termenul de prescripţie a dreptului de a cere restituirea taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, raportat la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Prin sentinţa civilă nr.1597/02.06.2014, Tribunalul Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal: a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocat de pârâtă şi a respins, ca prescrisă, acţiunea formulată de partea reclamantă I.G., în contradictoriu cu pârâta AJFP B.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul I.G., solicitând casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Braşov.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a arătat că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că în cauză a intervenit prescripţia dreptului material la acţiune, fără a avea în vedere că potrivit jurisprudenţei instanţei de la Luxemburg sunt considerate rezonabile perioade cuprinse între trei şi cinci ani de la data pronunţării hotărârii Curţii prin care s-a constatat faptul că impozitul/taxa sunt incompatibile cu dreptul european pentru exercitarea dreptului la rambursare, iar termenul în care contribuabilii pot să îşi exercite dreptul la rambursarea taxei pe poluare trebuie să fie unul rezonabil şi întotdeauna ulterior datei la care se constată incompatibilitatea reglementării fiscale naţionale cu dreptul european, astfel că termenul este de cinci ani, dar nu poate fi mai mic de trei ani de la data pronunţării hotărârii în cauza Tatu.

În drept, recurentul a invocat art.488 alin.1 pct.8 din Codul de procedură civilă.

Intimata-pârâtă AJFP B. a depus întâmpinări (f.21), prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală.

Analizând actele si lucrările dosarului, sentinţa atacată, faţă de motivele invocate, Curtea reţine următoarele:

Prin recursul său, reclamantul invocă aplicarea greşită a normelor de drept material de către prima instanţă, motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art.488, alin.(1) pct.8 din Codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr.134/2010.

Motivele invocate de recurent nu sunt fondate.

În fapt, reclamantul  a achiziţionat un autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene şi pentru care a achitat la data de 15.08.2007 (f.6 dosar fond) taxa specială, necesară înmatriculării în România a acestui autovehicul.

Prin acţiunea introductivă de instanţă, înregistrată la Tribunalul Braşov în data de 10.01.2014, recurentul-reclamant a solicitat obligarea pârâtei AJFP B. la restituirea sumei de 13421 lei şi plata dobânzii legale aferente, calculată de la data plăţii taxei.

În mod corect instanţa de fond a reţinut aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art.135 din Codul de procedură fiscală adoptat prin Ordonanţa Guvernului nr.92/2003, în sensul că termenul de prescripţie de 5 ani, prevăzut de această normă legală s-a împlinit anterior introducerii acţiuni de către reclamant, astfel că dreptul reclamantului de a cere restituirea sumei plătite cu titlu de taxă specială s-a prescris.

Curtea apreciază că un termen de 5 ani, care curge de la data plăţii taxei, este rezonabil. În ce priveşte susţinerea recurentului-reclamant, în sensul că un astfel de termen trebuie să nu fie mai mic de 3 ani de la data când norma respectivă să fi fost declarată ca incompatibilă cu dreptul comunitar, Curtea reţine că taxa specială de primă înmatriculare a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, iniţial pentru toate autovehicule, iar după modificarea acestei legi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele si autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.) cât si scutiri de la plata taxei (în cazul vehiculelor istorice, etc.). Această taxă specială se datora cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 2141 Cod Fiscal. Normele legale care au reglementat această taxă nu au fost declarate niciodată ca fiind neconforme cu dreptul comunitar (sau, ulterior, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, cu dreptul Uniunii Europene) de către Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (respectiv, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene), această neconformitate fiind constatată doar în jurisprudenţa instanţelor din România. În hotărârea pronunţată de Curtea de Justiţie în cauza Tatu s-a luat în discuţie conformitatea cu dreptul Uniunii a normelor care au instituit taxa pe poluare pentru autovehicule, intrate în vigoare la data de 1 iulie 2008.

În consecinţa celor reţinute mai sus, Curtea apreciază că instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect normele juridice şi principiile de drept aplicabile în cauză, iar criticile aduse de recurent sunt nefondate,  drept pentru care, făcând aplicarea dispoziţiilor art.496, alin.(1) din Codul de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat şi va menţine sentinţa atacată, ca legală şi temeinică. Fără cheltuieli de judecată în recurs, nefiind solicitate de intimaţi.

Domenii speta

Spete similare