Noul cod de procedură civilă - Apel împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie accesorie – art. 64 alin. 4 c.pr.civ. Cerere intervenţie accesorie consilier local în litigiu având ca obiect obligare Consiliu Local la adopta

Decizie 2/Ap din 13.06.2014


Deliberând asupra recursului de faţă, constată:

Prin încheierea de şedinţă din data de 08.05.2014 pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 5678/62/2013 au fost respinse ca inadmisibile cererile de intervenţie în interesul pârâtului Consiliul Local al Comunei H., formulate de F.G., C.A., G.M., K.S., L.F.G., M.N., N.S. şi S.C..

În considerentele acestei încheieri, Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta A.A.Z.H. a solicitat obligarea Consiliului Local H. să emită o Hotărâre pentru finalizarea procedurii de atribuire în concesiune sau în folosinţă a păşunii către asociaţie, proporţional cu efectivele de animale deţinute de asociaţie şi membrii acesteia.

Tribunalul a mai reţinut că cerinţele esenţiale ale cererii de intervenţie voluntare se desprind din art. 61 alin. 1 CPC şi constau în existenţa unui proces civil în curs de desfăşurare, iniţiativa introducerii terţului în proces să aparţină acestuia, invocarea de către un terţ a unui interes propriu şi lipsa calităţii de parte originară a terţului în proces.

În ceea ce priveşte condiţia interesului propriu pe care terţii încearcă să-l apere prin promovarea intervenţiei accesorii, Tribunalul a constatat că aceasta nu se verifică în cauză, reţinând că prin HCL H. nr. 22/03.06.2013 (f.64 vol. 1) a fost revocată HCL H. nr. 5/31.01.2013 privind concesionarea şi scoaterea la licitaţie a suprafeţelor de pajişti de pe raza comunei H. către organizaţiile şi asociaţiile locale ale crescătorilor de animale, legal constituite, pentru punerea în valoare şi folosirea optimă a pajiştilor şi că, din procesul verbal al şedinţei (f. 65 vol. 1) rezultă că terţii au votat pentru închirierea, concesionarea, atribuirea directă a unor suprafeţe de teren din izlazul comunal, proprietatea privată a comunei H.  către toţi utilizatorii persoane fizice şi juridice, fiind astfel adoptată HCL nr. 22/03.06.2013.

Tribunalul a mai reţinut că reclamanta nu a pus în discuţie valabilitatea vreunei hotărâri a Consiliului Local, solicitând cenzurarea refuzului primarului însărcinat cu punerea în aplicare a HCL nr. 5/2013 de soluţionare a cererilor membrilor săi şi ale asociaţiei formulate pentru punerea în aplicare a  hotărârii arătate (f. 2 vol.1).

Dispoziţiile legale invocate de terţi au, în opinia instanţei de fond, tocmai menirea de a individualiza răspunderea consilierului local pentru hotărârile adoptate de autoritatea deliberativă din care face parte numai în măsura în care a votat pentru adoptarea hotărârilor respective.

În consecinţă, atât timp cât în cauză nu se pune în discuţie valabilitatea vreunui act adoptat de Consiliul Local H., tribunalul a reţinut că terţii intervenienţi - consilieri locali nu justifică un folos propriu material/moral rezultat din susţinerea cererii de intervenţie, grefat pe o eventuală angajare a răspunderii în nume propriu, pentru activitatea desfăşurată în exercitarea mandatului, precum şi solidar, pentru activitatea consiliului din care fac parte şi pentru hotărârile pe care le-au votat.

Împotriva acestei încheieri, terţii – intervenienţi accesorii S.C., K.S., N.S., G.M., M.N.,  L.F.G., C.A. şi F.G. au declarat apel, prin cereri distincte, dar identice ca şi conţinut, în termenul legal, prin care au solicitat admiterea apelului, admiterea cererilor de intervenţie accesorie şi trimiterea cauzei la Tribunalul Braşov pentru continuarea judecării litigiului pe fond.

În motivare, a arătat că deşi au demonstrat cu înscrisuri (adresa nr. 1714/05.03.2014 emisă de UAT H.) faptul că au calitatea de consilieri locali şi că au participat la şedinţa Consiliului Local H. din data de 03.06.2013, în care au votat pentru închirierea, concesionarea, atribuirea directă a unor suprafeţe de teren din izlazul comunal, proprietatea privată a comunei H.  către toţi utilizatorii persoane fizice şi juridice, instanţa de fond a respins greşit cererea lor de intervenţie accesorie în interesul Consiliului Local H..

Apelanţii au arătat că, în acest mod, au fost ignorate prevederile art. 56 din Legea nr. 393/2004 care instituie principiul răspunderii consilierilor locali atât în nume propriu, pentru activitatea desfăşurată, cât şi solidar, pentru activitatea consiliului din care fac parte şi pentru hotărârile pe care le-au votat.

Apelanţii au mai arătat că, respingând cererea de intervenţie în interesul pârâtului Consiliul Local H., prima instanţă le-a încălcat dreptul la un proces echitabil consacrat atât de Constituţie, cât şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin îngrădirea posibilităţii de a demonstra că atât CL H., cât şi terţii intervenienţi, în calitate de consilieri locali, au acţionat cu bună credinţă, cu respectarea legii, în opoziţie cu activitatea consilierului local H.E., din culpa căruia, faţă şi de lipsa altor 7 consilieri locali, nu s-a putut constitui cvorumul pentru adoptarea unui act normativ care să stabilească modul de gestionare a păşunilor la şedinţa din data de 07.06.2013 a Consiliului Local H..

Apelanţii au formulat apărări şi pe fondul acţiunii reclamantei, solicitând respingerea acesteia ca nefondată.

În drept a fost invocată aplicarea art. 61 pct. 1 şi 3, art. 63, art. 64 pct. 1, 2 şi 3, art. 65 şi art. 67, art. 466 şi urm., art. 480 pct. 2, art. 451 şi urm. c.pr.civ., art. 56 din Legea nr. 393/2004, Legea  nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Legea nr. 215/2001, OUG nr. 34/2013 şi normele metodologice de aplicare a acesteia.

Cererea de apel este scutită de obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru conform art. 34 alin. 3 coroborat cu art. 23 alin. 1 din  OUG 80/2013.

Intimata pârâtă A.P.I.A., prin întâmpinare formulată în condiţiile art. XV alin. 3 din Legea nr. 2/2013 (filele 73-75), a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, motivat de faptul că, instanţa de fond, prin încheierea de şedinţă din data de 08.05.2014, pronunţată în cauză, a admis excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive. A mai arătat că nu se justifică participarea sa în această cauză deoarece prin acţiune se solicită obligarea Consiliului Local H. la emiterea unui act administrativ, hotărâre de consiliu local cu caracter individual, pentru finalizarea procedurii de atribuire în concesiune sau în folosinţă a păşunii către asociaţie, proporţional cu efectivele de animale deţinute de asociaţie şi membrii acesteia, ceea ce nu face obiectul de activitate a acestei instituţii.

Părţile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi în apel.

Intimata – reclamantă  şi intimaţii – pârâţi Consiliul Local H. şi UAT H. nu au formulat întâmpinare conform art. XV alin. 3 din Legea nr. 2/2013.

Părţile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi în recurs.

Analizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei APIA şi apelurile declarate de terţii – intervenienţi accesorii S.C., K.S., N.S., G.M., M.N.,  L.F.G., C.A. şi F.G., curtea reţine următoarele:

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei pârâte APIA, Curtea constată că aceasta este fondată.

Astfel, calitatea procesuală în apel are ca situaţie premisă calitatea de parte a persoanei respective în faţa instanţei de fond, aspect care rezultă din interpretarea art. 478 alin. 1 şi 3 din c.pr.civ.

Or, în cauză, instanţa de fond, prin încheierea de şedinţă din data de 08.05.2014, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei APIA, motivat de faptul că reclamanta A.A.Z.H. nu a formulat pretenţii în contradictoriu cu aceasta, iar obligaţiile din litigiu nu intră în sfera de competenţă a acestei instituţii publice.

Prin urmare, cum în faţa instanţei de fond reclamanta nu a justificat calitatea procesuală pasivă a pârâtei APIA, cu atât mai mult, această calitate nu poate fi justificată în prezenta cale de atac, astfel că excepţia invocată în prezentul apel este fondată, urmând a fi admisă.

Cu privire la cererile de apel formulate de terţii – intervenienţi accesorii S.C., K.S., N.S., G.M., M.N.,  L.F.G., C.A. şi F.G., Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate.

Astfel, apelanţii invocă drept motiv principal de reformare a încheierii primei instanţe faptul că aceasta a ignorate prevederile art. 56 din Legea nr. 393/2004 care instituie principiul răspunderii consilierilor locali atât în nume propriu, pentru activitatea desfăşurată, cât şi solidar, pentru activitatea consiliului din care fac parte şi pentru hotărârile pe care le-au votat.

Această susţinere nu este însă corectă. Astfel, prin cererea de chemare în judecată intimata reclamantă A.A.Z.H. a solicitat obligarea intimatului pârât Consiliul Local H. la emiterea unui act administrativ, hotărâre de consiliu local cu caracter individual, pentru finalizarea procedurii de atribuire în concesiune sau în folosinţă a păşunii către asociaţie şi obligarea pârâtei UAT H. la plata daunelor materiale corespunzătoare sumelor neîncasate de la APIA în anul 2013 corespunzător numărului de animale şi a daunelor morale de 50.000 lei.

Acţiunea a fost promovată în condiţiile în care, prin HCL H. nr. 5/31.01.2013, s-a aprobat iniţial concesionarea şi scoaterea la licitaţie a suprafeţelor de pajişti de pe raza Comunei H., jud. B., către organizaţiile şi asociaţiile locale de crescători de animale, legal constituite, pentru punerea în valoare şi folosirea optimă a pajiştilor.

Ulterior, prin HCL H. nr. 22/03.06.2013 a fost revocată HCL H. nr. 5/31.01.2013, fără a se adopta, după această dată, vreo hotărâre privind modul de administrare a suprafeţelor de pajişti de pe raza Comunei H., jud. B., motivat de faptul că, astfel cum susţin şi apelanţii, nu a fost posibilă întrunirea cvorumului legal necesar pentru adoptarea hotărârii.

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată – obligarea pârâtului Consiliul Local H. să adopte un act administrativ, Curtea apreciază că, în mod legal, a reţinut prima instanţă că terţii intervenienţi accesorii – consilieri locali, nu au justificat un interes propriu pentru a participa la judecarea cauzei, în nume propriu şi în interesul pârâtului Consiliul Local H..

Este adevărat că în calitate de consilieri locali terţii răspund pentru activitatea consiliului şi pentru actele adoptate de acesta, în situaţia în care au votat pentru adoptarea lor, în condiţiile art. 56 din Legea nr. 393/2004, modificată, însă, în cauză, nu se contestă un astfel de act administrativ, ci se tinde la sancţionarea refuzului – nejustificat în opinia intimatei reclamante – de adoptare a unui act administrativ, în condiţiile art. 1 şi 8 teza a doua din Legea  nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În plus, în procedura de verificare de către tribunal a caracterului justificat sau nu al refuzului Consiliului Local H. de a adopta o hotărâre de reglementare a procedurii de atribuire în concesiune sau în folosinţă a păşunii către intimata reclamantă A.A.Z.H., nu se justifică participarea chiar a consilierilor locali care s-au opus acestei atribuiri, aceştia nejustificând un interes personal în acest demers, în condiţiile în care nu s-a angajat răspunderea consiliului local respectiv.

Nu poate fi reţinută nici susţinerea apelanţilor că prima instanţă le-a încălcat dreptul la un proces echitabil consacrat atât de Constituţie, cât şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin îngrădirea posibilităţii de a demonstra că atât CL H., cât şi terţii intervenienţi, în calitate de consilieri locali, au acţionat cu bună credinţă, cu respectarea legii.

Astfel, participarea la orice proces civil este condiţionată de justificarea unui interes, conform art. 32 alin. 1 lit. d) c.pr.civ., care trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, conform art. 33 c.pr.civ., iar această condiţie nu încalcă art. 6 CEDO şi nici art. 21 din Constituţie.

Or, în cauză, terţii intervenienţi nu au justificat un astfel de interes, în condiţiile în care nu s-a pus în discuţie, în acţiune principală, valabilitatea vreunui act adoptat prin votul exprimat de aceştia, în calitate de consilier local şi nici nu s-a invocat că lipsa de acţiune a Consiliului Local H. în adoptarea actului administrativ invocat în petitul 1 se datorează acţiunilor sau inacţiunilor lor.

Pentru toate aceste considerente, constatând incidenţa art. 480 alin. 1 c.pr.civ., Curtea va  respinge cererile de apel formulate de terţii – intervenienţi accesorii S.C., K.S., N.S., G.M., M.N.,  L.F.G., C.A. şi F.G. împotriva încheierii de şedinţă din data 08.05.2014 pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 5678/62/2013, pe care o va menţine.