Acţiunea civilă. Obiectul acţiunii civile în procesul penal.

Acţiunea civilă. Obiectul acţiunii civile în procesul penal.

Dispoziţia de obligare a părţii vătămate a infracţiunii de vătămare corporală la plata de despăgubiri civile către spital, chiar în contextual achitării pentru legitimă apărare, este nelegală, câtă vreme acţiunea civilă, alăturată acţiunii penale, are ca obiect eventuala tragere la răspundere civilă (subsecvent comiterii unei fapte penale) a inculpatului şi a părţii responsabile civilmente, nu a părţii vătămate.

Secţia  penală şi pentru cauze cu minori – Decizia penală nr. 1229/ 09 decembrie 2013

Prin sentinţa penală nr. 130/30.10.2012 pronunţată de Judecătoria Haţeg în dosarul nr. 328/240/2009, în baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.e Cod procedură penală şi art. 44 alin. 1 şi 2 Cod penal, a fost achitat inculpatul F.I.V., cu privire la săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. şi ped. de art. 182 alin.1 Cod penal.

S-a respins cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă I.A.C., domiciliat în comuna R.M., sat U. nr…, judeţul H.

A fost obligată partea vătămată la plata sumei de 917,06 lei, către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă D., reprezentând cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 193 pct.5, a fost obligată partea vătămată la plata către inculpat a sumei de 254,37 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

În baza art. 192 pct.1 lit.a Cod procedură penală, a fost obligată partea vătămată la plata sumei 900 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Haţeg, în dosar nr. 283/P/2008 din data de 17 martie 2009 înregistrat pe rolul Judecătoriei Haţeg la 27.03.2009 sub nr. de dosar 328/240/2009, inculpatul  F.I.V. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prev.de art. 182 alin.1 din Codul penal.

S-a reţinut în sarcina inculpatului că în seara de 6 aprilie 2008, la domiciliul părţii vătămate I.P. din satul U., a avut loc o petrecere organizată de viitorul său ginere, inculpatul F.I.V., la care au participat mai mulţi tineri, precum şi numita E.A., viitoarea soţie a inculpatului.

La această petrecere s-au consumat băuturi alcoolice şi s-au spus glume, iar la un moment dat în cameră a intrat partea vătămată I.A.C., care a cerut gazdelor să-l servească şi pe el cu bere, lucru ce s-a întâmplat, însă între inculpat şi partea vătămată a avut loc o discuţie mai puţin principială, ceea ce l-a făcut pe partea vătămată I.A.C. să se enerveze, acesta scoţând un cuţit, pe care îl avea asupra sa şi a lovit cu el uşa de la cameră şi masa.

Toate persoanele aflat în încăpere, au plecat, iar inculpatul F.I.V. a luat o bâtă de baseball, care se afla în cameră şi i-a aplicat mai multe lovituri părţii vătămate peste spate şi în zona capului, după care acesta a fost scos din cameră şi aşezat pe scările din faţa casei.

Partea vătămată a fost internată la Spitalul Judeţean de urgenţă D., secţia Chirurgie – OMF în perioada 07-11.04.2008 cu dg. „fractură mandibulă”, iar potrivit certificatului medico-legal, rezultă că leziunile posttraumatice suferite de acesta, au necesitat pentru vindecare un număr de 40-45 zile de îngrijiri medicale, însă, la data de 05.06.2008 acesta i-a fost completat, iar timpul de îngrijiri medicale i-a fost prelungit la 65 de zile.

Partea vătămată I.A.C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 euro, reprezentând cheltuieli de spitalizare şi daune morale.

Inculpatul F.I.V. a recunoscut fapta săvârşită, arătând că a reacţionat sub imperiul fricii, întrucât a fost ameninţat de partea vătămată, cu un cuţit de vânătoare a cărui lamă depăşea 15 cm.

Din actele şi lucrările dosarului precum şi din probatoriul administrat în cauză, instanţa a constatat următoarele :

Deşi în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Haţeg s-a reţinut că inculpatul F.I.V. a săvârşit infracţiunea de vătămare corporală gravă, în sensul că în noaptea de 06/07.04.2008 l-a agresat pe partea vătămată I.A.C., provocându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 40-45 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr.413/C/11.04.2008, care ulterior a fost completat, prin prelungirea îngrijirilor medicale la 65 de zile, totuşi instanţa l-a achitat, întrucât din ansamblul probelor rezultă că inculpatul a săvârşit fapta fiind în legitimă apărare.

Conform dispoziţiilor art. 44 alin.2 Cod penal : „Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, altuia, sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persona sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.”

În sprijinul acestei susţineri vin chiar înserările din rechizitoriul Parchetului în care se arată că : „…între învinuitul F.I.V. şi învinuitul (parte vătămată) I.A.C. a avut loc o discuţie mai puţin principială, ceea ce l-a făcut pe învinuitul (parte vătămată) I.A.C. să se enerveze, a scos un cuţit pe care îl avea asupra sa şi a lovit cu ele uşa de la cameră şi masa…şi l-a ameninţat cu un cuţit de vânătoare pe învinuitul F.I.V.”.

Aceeaşi stare de fapt se desprinde şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză G.A.,S.R.C., F.E.A., I.P., precum şi din declaraţia inculpatului F.I.V., proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice , respectiv că partea vătămată era înarmată cu un cuţit, cu care a lovit şi distrus obiecte, a ameninţat persoanele din cameră cu moartea şi a încercat să-i lovească efectiv, mai mult rezultând şi faptul că partea vătămată a intrat fără drept în casa, socrilor inculpatului, partea vătămată fiind cunoscută ca o persoană recalcitrantă, care obişnuia să consume băuturi alcoolice pe fondul cărora provoca scandal.

Toate acestea coroborate, s-a apreciat că duc la concluzia că inculpatul s-a aflat în legitimă apărare.

Singurul care nu a recunoscut această stare de fapt este partea vătămată I.A.C., însă instanţa nu a ţinut cont de această poziţie, având în vedere reaua-credinţă şi interesul pecuniar al acesteia.

Prin urmare inculpatul a săvârşit fapta, întrucât împotriva lui a avut loc un atac material, direct, imediat şi injust (partea vătămată era înarmată cu un cuţit, cu care o lovit şi distrus obiecte şi a încercat să-l lovească pe inculpat), faptă care a pus în pericol grav persoana inculpatului, respectiv viaţa acestuia.

Pentru a înlătura acest atac injust îndreptat împotriva sa inculpatul s-a apărat de atacul părţii vătămate  şi a acţionat împotriva acestuia în condiţii de tulburare şi temere determinate de gravitatea şi condiţiile în care s-a produs atacul, apărarea sa fiind chiar şi aşa proporţională cu atacul.

Atitudinea inculpatului a fost una justificată, motivată de dorinţa acestuia de a-şi salva viaţa, astfel că s-a apreciat că ne găsim în situaţia prevăzută de dispoziţiile art. 44 alin.2 Cod penal.

Conform dispoziţiilor art. 44 alin.1 Cod penal : „Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de legitimă apărare”.

Aşa fiind, instanţa a considerat că inculpatul s-a aflat în stare de legitimă apărare şi în baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.e Cod procedură penală şi art. 44 alin. 1 şi 2 Cod penal, l-a achitat pe inculpatul F.I.V.,  cu privire la săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. şi ped. de art. 182 alin.1 Cod penal.

Având în vedere faptul că inculpatul a fost achitat, s-a respins cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă I.A.C., domiciliat în comuna R.M., sat U. nr…, judeţul H., fiind evidentă reaua-credinţă a părţii vătămate, dorinţa acesteia de a obţine doar foloase materiale din partea inculpatului.

A fost obligată partea vătămată la plata sumei de 917,06 lei, către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă D., reprezentând cheltuieli de spitalizare.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs în termenul legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Haţeg şi partea vătămată I.A.C.

Parchetul a solicitat condamnarea inculpatului F.I.V. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 CP cu apl. art. 73 lit. b CP şi art. 81 CP, apreciindu-se că nu s-a dovedit o stare de pericol grav şi nici un atac real faţă de inculpat, exercitat din partea părţii vătămate, astfel că în cauză nu ar fi incidente dispoziţiile legale privind legitima apărare.

Partea vătămată I.A.C. a solicitat condamnarea inculpatului şi obligarea sa la plata sumelor de 30.000 lei cu titlu de daune materiale, respectiv 50.000 lei cu titlu de daune morale, plus cheltuieli de judecată. S-a susţinut faptul că martorii S., N., C.C. şi G.A. au declarat favorabil poziţiei părţii vătămate şi s-a solicitat înlăturarea declaraţiei inculpatului, ca fiind neconformă realităţii.

Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi din oficiu, cu referire la dispoziţiile art. 385/6 alin. 3 CPP, Curtea a constatat că recursurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Haţeg şi al părţii vătămate I.A.C. sunt fondate, însă pentru următoarele considerente:

1. Examinând materialul probatoriu administrat în cauză, Curtea a apreciat  că soluţia de achitare dispusă de instanţa de fond este legală şi întemeiată. În opinia Curţii, probele administrate au dovedit că inculpatul F. a acţionat sub imperiul legitimei apărări.

În 9.04.2008, numita I.P. a formulat  plângere penală împotriva părţii vătămate I.A.C., reclamând faptul că în seara de 6.04.2008, aflându-se la domiciliu, a văzut-o pe partea vătămată înarmată cu un cuţit şi provocând scandal, proferând ameninţări la adresa tuturor celor prezenţi, iar mai târziu, în cursul aceleiaşi nopţi, trezită fiind de fiica sa, a văzut urme de lovituri cu cuţitul în uşă şi a constatat că masa fusese deteriorată, iar un scaun fusese rupt.

După o lună de la consumarea incidentului din 6.04.2008, partea vătămată I.A.C. a formulat plângere penală împotriva mai multor persoane, printre care şi împotriva inculpatului F.I., pentru faptul că în seara din 6/7.04.2008,  a fost agresat la domiciliul familiei I., unde a susţinut că a fost invitat, fiind lovit cu o bâtă în cap, iar apoi lovit cu picioarele şi cu bâta în zona braţelor şi a corpului.

Cercetările efectuate la faţa locului de organele de poliţie au confirmat susţinerile numitei I.P., în sensul că au evidenţiat deteriorările aduse uşii din locuinţa acesteia, precum şi a unei mese.

Martorii S.R.O.  şi G.A., prezenţi în locuinţa familiei I., au declarat că au văzut-o pe partea vătămată aflată în stare de ebrietate, proferând ameninţări  şi făcând scandal, a plecat din locuinţă şi a revenit înarmat cu un cuţit, s-a năpustit asupra inculpatului F.I.V., iar acesta a reacţionat, lovindu-l cu o bâtă în zona feţei.

Faptul că partea vătămată a provocat scandal, era înarmat cu un cuţit cu lama de circa 20 cm şi i-a ameninţat pe toţi din locuinţă că ’’le taie beregata şi îi aliniază pe toţi în cimitir’’ a fost confirmat şi de martora E.A.M., concubina pe atunci a inculpatului.

S-a dovedit cu audierea tuturor martorilor prezenţi că victima nu fusese invitată la locuinţa familiei I., aşa cum susţinuse aceasta, ci din contră, membrii familiei nu au vrut să o primească pe victimă, cunoscând că aceasta provoacă scandal sub influenţa alcoolului.

 Declaraţiile martorilor oculari ai altercaţiei dintre părţi, precum şi declaraţiile celorlalţi martori prezenţi în locuinţă, dar care nu au asistat efectiv la momentul comiterii agresiunii se coroborează întocmai cu susţinerile inculpatului. Acesta a descris împrejurările în care i-a pus în vedere victimei să plece, victima a reacţionat în sensul lovirii uşii locuinţei cu cuţitul cu care era înarmată, s-a îndreptat cu cuţitul către inculpat, iar acesta a reacţionat în sensul lovirii victimei cu o bâtă în zona feţei.

În contradictoriu cu întregul probatoriu administrat, apar declaraţiile părţii vătămate, care  nu a recunoscut faptul că ar fi purtat cuţit, că ar fi lovit cu cuţitul în uşa locuinţei sau că ar fi ameninţat verbal sau cu cuţitul pe cei prezenţi sau pe inculpat.

Curtea a apreciat că această stare de fapt a dovedit cu certitudine şi în afara oricărei îndoieli că inculpatul a acţionat în situaţia legitimei apărări, aşa cum este aceasta consacrată în dispoziţiile art. 44 CP, în sensul că atacul exercitat de victimă a fost unul material, direct, imediat şi injust şi de natură să pună în pericol grav persoana inculpatului.

Curtea a găsit însă că în speţă, lipsa proporţiei între gravitatea pericolului şi acţiunea inculpatului s-a datorat tulburării sau temerii cauzate inculpatului, tocmai prin atitudinea violentă şi nejustificată a victimei.

Ca atare, sub acest aspect, Curtea a apreciat  că se impunea reţinerea, ca temei subsidiar al soluţiei de achitare justificată de incidenţa legitimei apărări, şi a dispoziţiilor art. 44 alin. 3 CP.

Argumentele expuse constituie un răspuns şi pentru motivul de recurs al Parchetului şi al victimei, vizând invocarea greşitei achitări a inculpatului.

2. Tot ca o critică a hotărârii atacate, Curtea a constatat că instanţa de fond a dispus obligarea părţii vătămate la plata cheltuielilor de spitalizare.

Această dispoziţie este nelegală, câtă vreme acţiunea civilă de faţă, alăturată acţiunii penale, vizează eventuala tragere la răspundere civilă, (subsecvent comiterii unei fapte penale)  a inculpatului şi eventual a părţii responsabile civilmente, ca atare obligarea victimei la plata cheltuielilor de spitalizare fiind lipsită de temei legal.

În consecinţă, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d CPP, Curtea a admis recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA H. şi de partea vătămată I.A.C. împotriva sentinţei penale nr. 130/03.10.2012, a casat hotărârea doar sub aspectul temeiului substanţial al achitării şi sub aspectul obligării părţii vătămate la plata despăgubirilor civile către partea civilă SPITALUL DE URGENŢĂ D.  şi, rejudecând în aceste limite:

A menţinut  soluţia de achitare a inculpatului F.I.V. de sub acuzarea de săvârşire a infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 181 alin. 1 din Codul penal, dar reţine şi incidenţa alin. 3 al art. 44 din Codul penal ca temei substanţial al achitării.

A înlăturat dispoziţia de obligare a părţii vătămate I.A.C. la plata sumei de 917,06 lei cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare) către partea civilă SPITALUL DE URGENŢĂ D.

S-au menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei recurate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare