Sancţiune disciplinară. Vinovăţie salariat.

Sancţiune disciplinară. Vinovăţie salariat.

Codul Muncii: art.252;

Din acest text de lege reies condiţiile ce se impun a fi întrunite cumulativ pentru ca o faptă să fie calificată ca fiind abatere disciplinară, respectiv: să fie săvârşită de un salariat (calitate care presupune existenţa unui raport juridic de muncă), să fie în legătură cu munca sa, poate consta atât într-o acţiune cât şi într-o inacţiune (omisiunea de a îndeplini sarcinile de serviciu), să fie săvârşită cu vinovăţie, prin aceasta să fie încălcate normele legale sau convenţionale reţinute în regulamentul de ordine interioară, în contractul individual sau colectiv de muncă, dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Pentru a analiza vinovăţia salariatului la săvârşirea unei atari fapte este necesar să ne raportăm la atribuţiile de serviciu ce îi reveneau potrivit fişei postului.

Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale - Decizia civilă nr. 1727/21 octombrie 2013.

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr.10786/85/2012, contestatorul M.I.D. în contradictoriu cu intimata CNCFR a solicitat, în principal,  constatarea  nulităţii absolute a deciziei de sancţionare  nr. (…)/1478/07.11.2012 emisă de intimată, iar  în subsidiar, anularea acestei decizii  ca neîntemeiată.

În motivare arată că prin decizia contestată s-a dispus  sancţionarea  sa cu  reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni.

Consideră că decizia este  lovită de nulitate întrucât nu cuprinde motivele pentru care au fost  înlăturate apărările formulate în timpul cercetării disciplinare  conform  dispoziţiilor imperative  din art. 252(2)  lit. c) C. muncii republicat. Susţine că urmarea  convocării  nr.(…)/14.09.2012 a adus la cunoştinţa comisiei de cercetare toate datele solicitate în legătură cu derularea contractului nr.(…)/2005 încheiat între (…), astfel  cum a fost  prelungit prin actul adiţional nr. 1/2006, dar nu s-a ţinut cont de nici o explicaţie, fapt ce trebuia specificat la art.4 din decizia de sancţionare.

Pe  fondul cauzei, arată că s-a avut  în vedere  un contract de  închiriere  a  unui pod  provizoriu tip GP60, a cărui valabilitate s-a prelungit  până la data de 01.07.2011. În anul 2012 s-a încheiat  un nou contract de  închiriere între aceleaşi  părţi  cu nr.(…) /16.02.2012 pe o perioadă de 5 ani, din 01.07.2011 până la 30.06.2016, în baza căruia Secţia L..a emis facturi, iar beneficiarul şi-a achitat toate  obligaţiile contractuale până la acea dată.

Cu ocazia controlului efectuat în luna septembrie 2012 s-a constatat că în perioada 01.07.2011- 16.02.2012 nu exista contract de închiriere şi deci trebuiau calculate penalităţi de întârziere conform art.7 din actul adiţional nr. (…)/30.06.2006 la contract nr. (…)/22.06.2005. Menţionează că nu a calculat şi nu s-au facturat penalităţi  pentru această perioadă pentru că în noul contract de închiriere nr.(…)/16.02.2012  se  specifică clar perioada de  închiriere ca începând cu data de 01.07.2011.

Ori,nu are competenţa de a încheia contracte, ci doar primeşte  contractele încheiate de conducere şi urmăreşte respectarea clauzelor contractuale, iar  în acest caz S.C. (…)  nu are datorii  către intimată.

Consideră că nu se poate reţine  în sarcina sa ca abatere disciplinară şi nu poate fi făcut răspunzător de faptul că nu s-au calculat  penalităţi  pe perioada 01.07.2011–16.02.2012, deoarece există contractul nr.(…)/16.02.2012 care priveşte şi această perioadă şi a respectat prevederile contractuale. Mai susţine că au trecut mai mult de 6 luni de la producerea faptei imputate, aşa încât nu mai poate fi sancţionat  disciplinar.

În drept invocă: art.251, 252 din Legea nr.53/2003.

Anexează în probaţiune înscrisuri: convocare la cercetarea disciplinară, decizie de sancţionare, fişa postului, decizie atribuţii, contracte de  închiriere cu act adiţional.

Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea contestaţiei, motivând, în esenţă, faptul că decizia de sancţionare este legală şi temeinică, cuprinzând toate elementele prev.de art. 252(2) lit. a-f Codul Muncii, iar reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute în fişa postului.

Solicită respingerea excepţiei tardivităţii invocată de reclamant, deoarece  termenul de 6 luni curge de la data la care angajatorul a luat cunoştinţă de săvârşirea abaterii disciplinare, cu atât mai mult cu cât faptele în discuţie au caracter de  continuitate.

Depune  documentaţia care a stat la baza emiterii deciziei.

TRIBUNALUL, prin sentinţa civilă nr.432/18.04.2013 pronunţată în cauză a admis contestaţia şi în consecinţă: a anulat Decizia de sancţionare nr. (….) din 07.11.2012 emisă de intimată.

Pentru a hotărî, astfel, prima instanţă, reţine  următoarele:

Contestatorul M.I.D. este angajatul  intimatei CNCFR.. în funcţia de inginer la Secţia L4 S., iar prin decizia nr.(…) emisă în completarea fişei postului a fost numit responsabil cu derularea contractelor de închiriere grinzi  şi  tabliere metalice cu următoarele atribuţii:(….).

Prin decizia nr.(….) emisă de intimată contestatorul a fost sancţionat  disciplinar  cu reducerea salariului de bază  pe o perioadă de 3 luni cu 10%, având în vedere raportul de control nr.(…)din 08.10.2012 şi nota nr…./08.10.2012 privind deficienţe constatate la Suc. CREIR CF B.

S-a reţinut în sarcina acestuia următoarele fapte care constituie abatere disciplinară: -nefactuarea sumei de (…) lei reprezentând servicii închiriere grinzi şi tabliere metalice conform clauzelor contractului nr. (…)/2005 încheiat cu L.C; -necalcularea şi nefacturarea penalităţilor de întârziere neplată la termen pentru contractele de  închiriere grinzi şi  tabliere metalice  încheiate cu  L.C..

Se precizează la art.3 din decizie că prevederile încălcate sunt: fişa postului „întocmeşte şi  urmăreşte  împreună cu  biroul financiar contabil  contractele de  închiriere pentru grinzi şi poduri provizorii din depozitele T. şi S” şi decizia nr. (…)/2011, anexă  la fişa postului mai sus menţionată.

Verificând contractul de închiriere nr.(…)/2005 la care se referă abaterea  disciplinară reţinută prin decizia de sancţionare, se constată că acesta a fost încheiat  pe o perioadă de l an, de la 01.07.20005 până la 01.07.2006 şi a fost prelungit pe o perioadă de 5 ani (01.07.2006 -01.07.2011) prin actul adiţional nr. (..)/30.06.2006.

Din actele de constatare care au stat la baza emiterii deciziei precum şi din nota de relaţii luată contestatorului la cercetarea disciplinară prealabilă rezultă că deficienţele reţinute se referă la perioada ulterioară expirării acestui contract la data de 01.07.2011 şi până la data de 16.02.2012, când s-a  încheiat  între aceleaşi  părţi un nou contract  de  închiriere cu nr. (…)/16.02.2012 pe perioadă retroactivă,  începând cu 01.07.2011. Cu toate că prin noul contract părţile au convenit derularea raporturilor contractuale în continuare, după încetarea contractului nr. (…)/2005 astfel cum a fost prelungit prin actul adiţional, echipa de control pretinde că pentru nerestituirea grinzilor sau tablierelor metalice închiriate la termenul stabilit în contract, trebuiau facturate servicii prestate conf. cap.VI, art.4 din contractul nr. (…)/2005, respectiv  art.7 din actul adiţional şi anume dublul chiriei de 7,50 lei/to/zi, până la data încheierii noului contract precum şi penalităţi  de  întârziere.

Contestatorul explică la cercetarea prealabilă că nu i s-au predat contractele de închiriere aflate în derulare la data emiterii deciziei nr. (….)/8.06.2011 de  completare a fişei postului, dar a informat conducerea de expirarea contractului cu corespondenţa nr.(…)/13.12.2011.

Problema în discuţie privind încheierea noului contract pe o perioadă  retroactivă  nu poate fi pusă  în sarcina contestatului care nu avea  atribuţii  în acest sens, contractele fiind încheiate de conducerea R.CF.B., iar clauzele contractuale astfel cum a fost stabilite prin aceste contracte au fost  respectate  de  beneficiar care nu a întârziat plata chiriei.

În ceea ce priveşte penalităţile de întârziere pentru neplata la termen în baza  contractului nr.(…)/21.06.2012 încheiat cu I.P., contestatorul precizează că acest contract conţine aviz blocare oferte de preţ, s-au emis facturi lunare, nu s-a plătit  nici o factură, iar  biroul financiar contabil nu a calculat penalităţi.

Ori,  potrivit sarcinilor  de serviciu, contestatorului  nu-i revenea  obligaţia  de a calcula şi factura chirii şi penalităţi, ci de a confirma şi de a da viză în vederea  controlului  financiar preventiv pe facturile emise către beneficiar  şi de a aduce la cunoştinţa conducerii secţiei şi a responsabilului cu derularea contractelor din divizie neconformităţi constatate în derularea  contractului.

Atribuţiile responsabilului cu derularea contractului la  S.L. nu privesc calcularea penalităţilor de  întârziere, aşa cum rezultă  explicit  din anexa 2 la dispoziţia nr. (..)/2010 a directorului  general al CNCF”CFR” SA.

Nu numai că în decizia de sancţionare nu s-au arătat motivele pentru care au fost înlăturate apărările  formulate de salariat, menţiuni obligatorii  prev. sub sancţiunea nulităţii absolute de art. 252 al.2 lit. c) C. muncii  republicat, dar faptele reţinute nu se regăsesc în sarcinile de serviciu ce-i reveneau contestatorului  conform fişei postului şi deciziei date  în completarea acesteia. 

Prin urmare instanţa constată că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii  disciplinare în lipsa unei fapte  în legătură cu munca sa (obiect, latură obiectivă) potrivit art.247 al.2 C. muncii republicat, iar decizia este lovită de nulitate conform art.252 al.2 din acelaşi cod.

Aşadar, s-a admis contestaţia ca întemeiată şi s-a anulat decizia de sancţionare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, prevăzut de art.215 din Legea dialogului social nr.62/2011, pârâta C.N.C.F.”CFR”SA admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinţei atacate iar, pe fond, menţinerea Deciziei de sancţionare nr.(…)/07.11.2012 ca temeinică şi legală.

În expunerea de motive, recurenta, susţine că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală, sens în care reia susţinerile din întâmpinarea depusă în faţa primei instanţe şi arată că sancţionarea reclamantului s-a făcut conform art.247, 248 Codul Muncii; decizia de sancţionare cuprinde toate elementele prevăzute de art.247-252 Codul muncii, faptele care constituie abateri disciplinare fiind descrise în concret la art. 2, iar prevederile încălcate au fost menţionate la art.3, respectiv încălcarea atribuţiilor menţionate în fişa postului şi în regulamentul de organizare şi funcţionarea al sucursalei.

Precizează că, cu excepţia motivelor de nulitate prev. de art.252 alin.2 lit. a-f din Codul muncii, celelalte motive oricare ar fi ele pot fi sancţionate doar cu nulitatea relativă, situaţie în care cel care o invocă trebuie să facă dovada vătămării intereselor sale.

Menţionează faptul că necuprinderea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului nu este un motiv de nulitate absolută a deciziei de sancţionare.

 Mai susţine recurenta că decizia a fost emisă în termenul legal, întrucât acest termen curge de la data la care angajatorul a luat la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, conform art. 252 Codul muncii.

În drept invocă: art. 304 punct 9 şi art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, Legea nr. 53/2003, Legea nr.168/1999.

CURTEA, analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă în limitele statuate de art. 306 alin.(2) cod procedură civilă, reţine următoarele:

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 247 alin.(2) Codul Muncii „abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.”

Din acest text de lege reies condiţiile ce se impun a fi întrunite cumulativ pentru ca o faptă să fie calificată ca fiind abatere disciplinară, respectiv: să fie săvârşită de un salariat (calitate care presupune existenţa unui raport juridic de muncă), să fie în legătură cu munca sa, poate consta atât într-o acţiune cât şi într-o inacţiune (omisiunea de a îndeplini sarcinile de serviciu), să fie săvârşită cu vinovăţie, prin aceasta să fie încălcate normele legale sau convenţionale reţinute în regulamentul de ordine interioară, în contractul individual sau colectiv de muncă, dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Pentru a analiza vinovăţia salariatului la săvârşirea unei atari fapte este necesar să ne raportăm la atribuţiile de serviciu ce îi reveneau potrivit fişei postului.

În speţă, în mod corect instanţa de fond a reţinut că intimatul, angajat în funcţia de inginer IV- la Secţia L. nu avea, printre atribuţiile din fişa postului, respectiv Decizia nr.(….) anexă la fişa postului faptele care i se impută prin decizia de sancţionare, respectiv: nefacturarea sumei de …. lei  reprezentând servicii închiriere grinzi şi tabliere metalice conform clauzelor contractului nr. (…)/2005 încheiat cu (…); respectiv necalcularea şi nefacturarea penalităţilor de întârziere neplată la termen pentru contractele de  închiriere grinzi şi  tabliere metalice  încheiate cu (…).

Printre atribuţiile de serviciu ce îi reveneau intimatului, la care face referire recurenta în art.3 din Decizia de sancţionare ca fiind nesocotite de acesta nu se regăsesc şi cele de calculare, facturare chirie, penalităţii din contractul de închiriere nr. (…)/2005 încheiat de societate cu L.C., iar faptul că avea obligaţia de a urmării respectarea clauzelor contractuale, de a confirma şi a da viza şi de a aduce la cunoştinţa conducerii secţie şi a responsabilului cu dosarul derulării contractului din cadrul divizie orice neconformităţi constatate în derularea acestui se impunea fi analizată de angajator prin prisma apărărilor formulate de salariat în cadrul procedurii cercetării disciplinare efectuate.

Aceste apărări, aşa cum justificat a reţinut, prima instanţă se impuneau a fi motivat înlăturate de angajator, în conţinutul deciziei de sancţionare, or, în speţă, art.4 din actul sancţionator nu face nici o referire în acest sens.

Este de menţionat că dispoziţiile art.252 alin.(2) codul muncii care prevăd că, sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:  (…) lit. c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare….., sunt extrem de clare şi de ferme, aşa încât susţinerile recurentei vizând o eventualitate nulitate relativă în cazul dat sunt vădit nefondate.

Cât priveşte termenul de aplicare a sancţiunii, instanţa de fond nu a reţinut nesocotirea acestuia, constatând nulitatea deciziei de sancţionare pe celelalte aspecte puse în discuţie, respectiv nesocotirea art.252 alin.2 Codul Muncii, precum şi lipsa unor condiţii reieşite din art.247 Codul Muncii, absolut necesare pentru antrenarea răspunderii disciplinare, aşa încât sub acest aspect critica recurentei este lipsită de obiect.

Faţă de cele ce preced, CURTEA, în temeiul art.312 alin.(1) Cod procedură civilă a respins ca nefondat recursul promovat de intimată.

Domenii speta

Spete similare