Art. 274 alin. 2 şi art. 276 alin. 4 din noul Cod de procedură penală.

Art. 274 alin. 2 şi art. 276 alin. 4 din noul Cod de procedură penală.

Când sunt mai mulţi inculpaţi, instanţa hotărăşte partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare, ţinându-se seama de măsura în care au provocat cheltuielile judiciare, atât în ceea ce priveşte cheltuielile avansate de stat cât şi în ceea ce priveşte cheltuielile efectuate de partea civilă.

Secția  penală  și pentru cauze  cu minori - Decizia penală nr. 341/A/29  aprilie  2014

Prin sentinţa penală nr. 26/27.01.2014 pronunţată de Judecătoria Câmpeni în dosarul nr. 1583/203/2013, a fost condamnat inculpatul T.M. la pedeapsa de:

- 2000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.180 al 2 cod penal.

A fost condamnat inculpatul P.D.G. la pedeapsa de:

- 2000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.180 al 2 cod penal.

S-au făcut cunoscute inculpaţilor prevederile art.  63/1  Cod penal,  privind înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea în cazul în care aceştia se sustrag cu rea credinţă de la executarea amenzii.

În temeiul art.14 Cod procedură penală şi art.346 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 Cod civil, s-a admis în partea acţiunea civilă şi au fost obligaţi inculpaţii  în solidar să plătească părţii vătămate suma de 2000 lei cu titlu de daune morale, având în vedere prejudiciul suferit de aceasta în urma leziunilor suferite, suferinţa provocată şi suma de 38 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea eliberării certificatului medical.

În temeiul art.191 Cod procedură penală, au fost obligaţi  inculpaţii în solidar să achite  în favoarea statului  suma  de  400 lei,  cheltuieli  judiciare  avansate  de stat  în  cadrul  cărora  sunt  cuprinse şi  cheltuielile  din faza  urmăririi  penale.

În baza art.193 al.1 Cod procedură penală, au fost obligaţi inculpaţii în solidar să plătească părţii vătămate suma de 1500 cheltuieli judiciare, reprezentând onorarii avocat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În acest dosar,  prin hotărârea penală nr.106 din data de 27 august 2013, potrivit art. 278 al. 8 lit.c Cod procedură penală,  s-a admis plângerea formulată de petentul -  persoană  vătămată D.P.D., domiciliat  în  comuna  A. ,  sat P.,  nr.  8,  jud.  A.,  în  contradictoriu cu intimaţii făptuitori:  T.M., domiciliat  în  comuna  S.,  sat  R.,  nr.  461,  jud. A. şi P.D.G.,  domiciliat  în  comuna  S.,  sat N.,  nr.  595,  jud. A.

În conformitate 278/1 alin  8  lit.  „c”  Cod procedură  penală ,  au fost desfiinţate ordonanţa din  17.05.2013,  dată în  dosar  nr.  1098/P/2012 şi rezoluţia din  02.07.2013 din  dosar  nr.  111/II/2/2013,  ambele  ale Parchetului  de pe  lângă  Judecătoria  Câmpeni  şi s-a reţinut cauza  spre  judecare  în  complet legal  constituit,  sub  aspectul  comiterii  de  către  inculpaţi  a  infracţiunii  de  lovire  şi  alte violenţe,  prev.  de  art. 180  alin.  2  Cod  penal.

Pentru a se pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat  că  fapta  nu ar  prezenta  gradul de  pericol  al unei infracţiuni pentru următoarele considerente.

-  urmările  produse sunt  însemnate fiind  date şi  de numărul  zilelor  de  îngrijiri medicale;

- fapta a fost  comisă de  învinuiţi, posibil  nemulţumiţi  de  faptul  că nu l-au găsit pe  numitul  C.  pe care-l căutau  şi astfel  au  încercat  să se  răzbune  pe partea vătămată,

-  făptuitorii  l-au  urmărit  pe partea vătămată după  primul act  de  violenţă comis,  astfel că fapta  s-a  comis  prin  acţiuni succesive, la  intervale  scurte de  timp

- făptuitorii  au încercat  să  ascundă agresiunea, împiedicându-l pe partea vătămată să anunţe  incidentul prin apel  telefonic,

-  făptuitorii  nu  au  prezentat  cel puţin o  ofertă părţii vătămate pentru  a  încerca repararea  prejudiciului material  şi moral cauzat;

-  învinuiţii  au avut  o  poziţie sfidătoare la  adresa procurorului, la  momentul  în care  au  fost  invitaţi  pentru  audiere,  aspect  care denotă  că procesul penal  început  nu  şi-a atins  scopul  de  reeducare  şi  de  formare  a  unei  conştiinţe  corecte pentru  respectarea  normelor  de  convieţuire  socială.

Aceste  elemente  prezentate anterior s-a apreciat că nu  pot  duce la  concluzia  că fapta  nu  ar  prezenta  gradul  de pericol social  al  unei  infracţiuni,  astfel  că  măsura  adoptată  de procuror  poate  fi apreciază  prea blândă  şi  ar  încuraja pe  învinuiţi  sau de oricare  alţi potenţiali făptuitori  să  comită  fapte având  o  astfel  de gravitate,  cunoscând  că li  se  va  aplica o simplă  sancţiune  administrativă.

Întrucât urmărirea  penală  s-a apreciat  completă, iar  soluţia  de  netrimitere  în judecată  nu  este  în  concordanţă  cu  gradul  de  pericol social al infracţiunii  prev.  de  art.  180 alin.  2  Cod  penal,  în  conformitate  cu  art. 278/1 alin.  8 lit. „c” Cod procedură  penală s-a reţinut cauza  spre  judecare  în  complet legal  constituit,  sub  aspectul  comiterii  de  către  ambii  învinuiţi  a  infracţiunii  de  lovire  şi  alte violenţe,  prev.  de  art. 180  alin.  2  Cod  penal

Din actele şi lucrările de la dosar, instanţa a reţinut următoarele:

În  data  de  21.10.2012,  în  timp  ce  se  deplasa  spre locuinţa  sa  din  satul P., partea vătămată  D.P.D. a fost  lovit  de  cei  doi  inculpaţi T.M. şi P.D.G. pe  care  nu-i  cunoştea şi  nu  avea nici  o legătură  cu aceştia,  cauzându-i-se leziuni  corporale  care  au  necesitat  pentru  vindecare  6-7  zile de  îngrijiri medicale. 

Partea vătămată a relatat că  în  urma  agresiunii  exercitate  asupra  sa i-a  dispărut şi  telefonul  mobil  pe  care nu  l-a  mai  găsit şi a prezentat  în  copie  certificatul  medico – legal  nr.  3148/I A/894,  eliberat  la  data  de 22.102012,  de  către  SJML  Alba,  din  conţinutul  căruia  rezultă că  partea  vătămată  a prezentat leziuni corporale  care  s-au  putut  produce  prin  lovire  cu  corp contondent,  acestea  putând  data din  data  de  21.10.2012  şi  necesitând  pentru  vindecare  6-7  zile  de îngrijiri medicale.  Medicul  legist  a  constatat că  persoana  vătămată  avea buza  superioară tumefiată în  ½  dreaptă,  cu  mucoasă  de  culoare  violacee  şi  prezenta pe  faţa vestibulară  o plagă acoperită  cu  secreţie  galbenă.

În cursul urmăririi penale au fost audiaţi martorii N.P.L., P.I., D.M.

Martorul  N.P.L. a afirmat că  la data  de  21. 10.2012  s-a  deplasat  împreună  cu  ceilalţi  inculpaţi  în  comuna  A.,  iar  după ce  au  trecut râul  Arieş  au  ajuns  la  un  garaj care  ar  fi aparţinut persoanei  căutate  de  către  inculpaţi.  Înainte  de  a  ajunge  la  acel  garaj,  au  observat  o persoană  care  se apropia  de  ei dar  şi-au  continuat  drumul.  Inculpaţii  au  coborât  din autoturism  iar el  s-a deplasat pentru  a întoarce autoturismul.  În momentul în care  efectua manevra  de întoarcere  a observat o persoană  care  alerga  în  direcţia  sa,  fiind urmărită  de  către  inculpatul  T. Inculpatul P.  s-a  oprit lângă martor  şi  a afirmat  că  în urma  unor  discuţii  contradictorii  s-au  certat  cu  persoana  vătămată  şi  că  acea persoană  ar  fi afirmat că a  fost lăsat  de  către  numitul C.  să  supravegheze  atelierul  acestuia. Persoana  vătămată a fost  ajuns  din urmă  de  către  inculpatul T.  care  l-a  prins  de  haine şi a  încercat  să-l lovească  cu pumnul peste  faţă,  dar nu poate  preciza dacă l-a  şi  lovit. În acel  moment  inculpatul P.  a alergat  înspre  cei  doi, iar partea  vătămată  a reuşit să  scape şi  au fugit pe  un  drum,  iar  la o  curbă  aceştia  au  dispărut  din  zona vizibilă  a martorului. Martorul  a întors  autoturismul  şi  a aşteptat, iar  după  cca. un  minut l-a  văzut  pe  partea  vătămată,  care venea  în  fugă, partea vătămată plângându-i-se  că a  fost lovit  de  către  cei  doi  inculpaţi.  La  câtva  timp  au  apărut  inculpaţii  care  au  arătat  că au  avut  discuţii  contradictorii  cu  partea  vătămată  şi  că  s-au  lovit  reciproc, inculpatul T.  a fost lovit  cu  piatra  în cap.  Partea  vătămată i-a  povestit  martorului  că  a  încercat  să  anunţe  incidentul la  nr.  de  urgenţă  112,  dar nu  a reuşit,  întrucât  a  fost  lovit  cu piciorul peste mână,  iar  telefonul  i-a  căzut  la o  distanţă mai  mare,  fără  a  şti locul  unde  acesta  a căzut. În  acel moment,  cei  doi  făptuitori  se aflau  sub influenţa  băuturilor  alcoolice.

Martorul  P.I. a confirmat doar prezenţa  unor persoane în apropierea  garajului lui P.C.,  fără  a putea prezenta  aspecte privind  acel incident.

Martora  D.M.  a arătat că în data  de  21.10.2012, soţul  său  s-a  deplasat în  satul P. la  animale, iar  la un moment  dat  acesta  a apelat-o, dar nu  a reuşit  să  răspundă.  La  scurt  timp,  aceasta  l-a  apelat  dar  nu a  răspuns  nimeni,  dar când  a reîncercat a  intrat  mesageria  vocală. După  cca. 5-10  minute  a sosit  la locuinţa partea  vătămată, acesta  fiind  speriat  şi  având  sânge la  gură.  I-a  solicitat martorei  să  sune  la  nr. de urgenţă 112 pentru a  anunţa  incidentul  în care el a  fost  lovit  de  două persoane  necunoscute. Cu  acea  ocazie i  s-a  plâns  că în timpul  altercaţiei  a rămas  şi fără telefonul  mobil.

În cursul cercetării judecătoreşti s-au luat declaraţii de la inculpaţi, partea vătămată şi au fost reaudiaţi martorii anterior menţionaţi precum şi martorul P.I.

În urma administrării probatoriului mai sus amintit, instanţa a reţinut că în data  de  21.10.2012,  în  timp  ce  se  deplasa  spre locuinţa  sa  din  satul P., partea vătămată  D.P.D. a fost  lovit  de  cei  doi  inculpaţi T.M. şi P.D.G., aceştia fiind nemulţumiţi faţă de numitul C. care le-a vândut o maşină care nu era în stare bună de funcţionare, fiind şi sub influenţa băuturilor alcoolice cauzându-i-se leziuni  corporale  care  au  necesitat  pentru  vindecare  6-7  zile de  îngrijiri medicale. 

 Starea de fapt reţinută de către instanţa de judecată s-a reţinut că reiese din întreg probatoriul administrat, respectiv: declaraţiile martorilor N.P.L., D.M., declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut faptele reţinute în sarcina lor în mod nuanţat,  certificatul  medico – legal  nr.  3148/I A/894,  eliberat  la  data  de 22.102012,  de  către  SJML  Alba,  din  conţinutul  căruia  rezultă că  partea  vătămată  a prezentat leziuni corporale  care  s-au  putut  produce  prin  lovire  cu  corp contondent,  acestea  putând  data din  data  de  21.10.2012  şi  necesitând  pentru  vindecare  6-7  zile  de îngrijiri medicale.

În drept, s-a reţinut că:

Fapta inculpaţilor T.M. şi P.D.G. care în data de 21.10.2012,  pe fondul unor nemulţumiri cauzate de starea de funcţionare a unui autoturism vândut de către o altă persoană,  au lovit partea vătămată  D.P.D. cauzându-i-se leziuni  corporale  care  au  necesitat  pentru  vindecare  6-7  zile de  îngrijiri medicale, întruneşte elemente constitutive ale infracţiunii prev. de art.180 al.2 Cod penal.

La individualizarea pedepselor de 2000 lei amendă penală care i s-a aplicat fiecărui inculpat,  pentru comiterea  acestei infracţiuni s-au avut în vedere  criteriile generale  prev. la art. 72 Cod penal, respectiv: gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările concrete în care a fost comisă infracţiunea, dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea reţinută, precum şi de persoana inculpaţilor, au recunoscut fapta doar nuanţat, suferinţa produsă părţii vătămate. Din fişa de cazier a acestora a reieşit că aceştia au mai fost cercetaţi sub aspectul săvârşirii unor fapte de aceeaşi natură, însă li s-a aplicat o sancţiune administrativă. Prin urmare nu au înţeles să îşi revizuiască comportamentul.

Instanţa a considerat că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante, întrucât a dat eficienţă acestora cu prilejul aplicării disp. art. 72 cod penal.

S-au făcut cunoscute inculpaţilor prevederile art.  63/1  cod penal,  privind înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, în cazul în care aceştia se sustrag cu rea credinţă de la executarea amenzii.

Cu privire soluţionarea laturii civile, respectiv suma de 6000 lei, pretinsă de partea vătămată, instanţa a analizat condiţiile răspunderii civile delictuale conform art. 1357 cod civil.

O primă condiţie impune existenţa unei fapte ilicite, respectiv fapta de lovire a părţii vătămate de către inculpaţi. O altă condiţie priveşte relaţia dintre săvârşirea faptei ilicite şi producerea unui prejudiciu, acesta reprezentând consecinţa negativă suferită de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârşită de o altă persoană. S-a reţinut că în cauză este vorba despre un prejudiciu material, deoarece s-a adus atingere patrimoniul părţii vătămate, iar acesta este actual, cert şi nu s-a făcut dovada că a fost acoperit de inculpaţi sau de un terţ.

O a treia condiţie se referă la raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, care există şi rezultă din săvârşirea faptei.

Ultima condiţie se referă la vinovăţia inculpaţilor. În cauza de faţă s-a reţinut că vinovăţia inculpaţilor îmbracă forma intenţiei.

Reţinând că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, instanţa a analizat cuantumul prejudiciului, astfel că în ceea ce priveşte daunele morale s-a apreciat că suma de 2000 lei este suficientă şi rezonabilă pentru a compensa suferinţele fizice cauzate, fără a constitui pentru acesta o îmbogăţire fără justă cauză.

Potrivit probaţiunii administrate şi declaraţiilor martorului audiat pe latură civilă, daunele materiale s-au apreciat doar în parte justificate, respectiv suma de 38 lei, reprezentând contravaloarea eliberării certificatului medico-legal.

În temeiul art.14 Cod procedură penală şi art.346 Cod procedură penal, raportat la art. 1357 Cod civil, s-a admis în partea acţiunea civilă şi au fost obligaţi inculpaţii  în solidar să plătească părţii vătămate suma de 2000 lei cu titlu de daune morale, având în vedere prejudiciul suferit de aceasta în urma leziunilor suferite, suferinţa provocată şi suma de 38 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea eliberării certificatului medical.

În temeiul art.191 Cod procedură penală, au fost obligaţi  inculpaţii în solidar să achite  în favoarea statului  suma  de  400 lei,  cheltuieli  judiciare  avansate  de stat,  în  cadrul  cărora  sunt  cuprinse şi  cheltuielile  din faza  urmăririi  penale.

În baza art.193 al.1 Cod procedură penală, au fost obligaţi inculpaţii în solidar să plătească părţii vătămate suma de 1500 cheltuieli judiciare, reprezentând onorarii avocat.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel în termenul legal parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpeni şi inculpaţii P.D.G. şi T.M.

Parchetul a invocat nelegalitatea sentinţei apelate, în ce priveşte obligarea inculpaţilor în solidar la plata cheltuielilor judiciare către stat şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de partea vătămată.

Inculpaţii nu au motivat apelurile. Prin apărător ales, inculpaţii au solicitat în motivarea orală aplicarea legii penale mai favorabile şi reţinerea art. 80, 81 noul Cod penal, cu privire la renunţarea la aplicarea pedepsei. S-a invocat că pericolul social al faptelor comise este redus, inculpaţii au recunoscut comiterea faptei şi se află la prima confruntare cu legea penală.

Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de apel invocate, precum şi din oficiu, cu referire la dispoziţiile art. 417 alin. 2 Cod  procedură penală , Curtea a constatat că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpeni este fondat, iar apelurile inculpaţilor P.D.G. şi T.M. nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:

 1. Curtea a constatat că de la momentul săvârşirii faptei şi până la momentul judecării definitive a cauzei, a intervenit o modificare legislativă, prin intrarea în vigoare a noului Cod  penal. Ca atare, instanţa este datoare să facă în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 5 Cod  penal, cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile inculpaţilor.

2. În această analiză, Curtea  a constatat că fapta de lovire sau alte violenţe se încadrează în prevederile art. 193 alin. 1 din noul Cod penal. Sub aspectul limitelor de pedeapsă, acest text de lege nu conţine modificări faţă de reglementarea anterioară.

Examinând materialul probator administrat în cauză, Curtea  a constatat că s-a făcut dovada faptului că inculpaţii au agresat victima D.P.D. cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 6 – 7 zile termen de îngrijiri medicale. Sunt relevante în acest sens declaraţiile persoanei vătămate, care se coroborează cu declaraţiile martorilor N.P.L., P.I., D.M. şi ale inculpaţilor.

Ca atare, apreciind că în mod întemeiat s-a reţinut vinovăţia inculpaţilor în privinţa acestei infracţiuni şi că s-a făcut o justă aplicare a dispoziţiilor legale în privinţa individualizării pedepsei aplicate, s-a menţinut soluţia de condamnare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. 2 CP din 1969 şi pedepsele aplicate de instanţa de fond.

3. Curtea a găsit neîntemeiat motivul de apel al inculpaţilor, vizând dispunerea renunţării la aplicarea pedepsei.

Curtea a apreciat  că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile  prev. de art. 80 Cod  penal pentru a se dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, neputându-se susţine că infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate redusă sau că aplicarea pedepsei ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei inculpaţilor.

Mai mult, Curtea a apreciat că sancţiunea aplicată, respectiv amenda penală executabilă în cuantum de câte 2000 lei este just stabilită, iar executarea acesteia este apreciată ca în măsură să ducă la împlinirea dublului scop, educativ şi represiv al pedepsei.

4. Curtea  a găsit întemeiată critica formulată de Parchet, privind modalitatea de obligare a inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat şi către persoana vătămată.

La momentul judecării cauzei de către instanţa de fond, erau în vigoare dispoziţiile art. 191 alin. 2 Cod  procedură penală din 1968 şi art. 193 alin. 4 Cod  procedură penală din 1969, potrivit cărora când sunt mai mulţi inculpaţi, instanţa hotărăşte partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare, ţinându-se seama de măsura în care au provocat cheltuielile judiciare.

Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. 2 Cod  procedură penală (de imediată aplicare după intrarea în vigoare în 1.02.2014 a noului Cod  procedură penală ), când sunt mai mulţi inculpaţi, instanţa hotărăşte partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare, ţinându-se seama de măsura în care au provocat cheltuielile judiciare.

De asemenea, potrivit art. 276 alin. 4 noul Cod  procedură penală, în cazul obligării mai multor inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către partea vătămată, sunt aplicabile prevederile art. 274 alin. 2 Cod  procedură penală.

Ca atare, se impune a se înlătura solidaritatea inculpaţilor de la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat şi a celor efectuate de partea civilă.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod  procedură penală, art. 421 pct.1 lit. b Cod  procedură penală, Curtea a admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CÂMPENI împotriva sentinţei penale nr. 26/27.01.2014, pronunţată de Judecătoria Câmpeni în dosarul nr. 1583/203/2013.

A desfiinţat sentinţa penală atacată, doar sub aspectul greşitei reţineri a solidarităţii obligării inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat şi la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă D.P.D. şi, rejudecând în aceste limite:

A înlăturat solidaritatea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în primă instanţă şi la urmărirea penală şi a stabilit că fiecare dintre cei doi inculpaţi va plăti statului câte 200 lei cu acest titlu.

A  înlăturat solidaritatea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă în primă instanţă şi a stabili că fiecare dintre cei doi inculpaţi va plăti părţii civile D.P.D.  câte 750 lei cu acest titlu.

A menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţe penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

S-au  respins  ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii T.M. şi P.D.G. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Domenii speta

Spete similare