Contestatie la executare

Sentinţă civilă 727 din 05.03.2009


SENTINŢA CIVILĂ NR.727/05.03.200

Deliberând asupra acţiunii civile de fată, constată:

Prin cererea înregistrată sub nr.6285/327/2008 la Judecătoria Tulcea, contestatorul ___ a formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu intimatul creditor  __ împotriva titlului executoriu nr.363010003568567/02.12.2008 emis de A___.

Contestatoarea a solicitat constatarea prescripţiei dreptului de a stabili obligaţii fiscale şi de cere executarea silita a creanţelor fiscale.

Arata contestatorul ca, in conformitate cu decizia de impunere nr.71373 din 08 iunie 2002, înregistra o datorie la bugetul de stat in suma de 9915, suma ce a produs pana la zi accesorii de plata conform deciziilor enumerate in titlu.

Se arata in cererea introductiva ca termenul de prescripţie pentru aceasta obligaţie s-a împlinit la data de 31.12.2003, iar titlul executoriu a fost emis la data de 02.12.2008, la aproximativ un an peste termenul legal.

In drept au fost invocate prevederile art.128 alin1 din O.G.92/2003.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 194 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.

Pentru dovedirea motivelor contestaţiei la executare, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri cuprinzând copii de pe somaţie si titlul executoriu.

La solicitarea instanţei, intimata a înaintat copia dosarului de executare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa retine următoarele :

La data de 02.12.2008 D.G.F.P.Tulcea a emis titlul executoriu nr.363010003568567 pentru o creanţă ce consta in suma de 27840 lei  reprezentând impozit pe venit global din regularizare aferent anului 2000 conform deciziei de impunere anuale nr.36300100147302/22.03.2002 si accesorii calculate pentru neplata la termenele prevăzute de lege a obligaţiei fiscale pentru perioada 2002-2008..

In baza art.91 alin 1 si 2 C. proc. Fiscala, dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel, termenul de prescripţie începând să curgă de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală.

Având în vedere prevederile legale anterior menţionate, se constată că dreptul intimatului creditor de a începe executarea silita este prescris.

Astfel, suma de 9915 constând in datorie la bugetul de stat avea ca data scadenta data de 09.04.2002.

Cum somaţia, ca act începător al executării silite a fost emisa in data de 02.12.2008, termenul de prescripţie al executării silite s-a împlinit la data de 01.01.2008.

Potrivit art.1 alin.2 din Decretul nr.167/1958, odată cu stingerea dreptului de a cere executarea silita privind un drept principal se stinge si dreptul de a cere executarea silita privind un drept accesoriu, sens in care instanţa urmează a constata prescripţia dreptului de a cere  executarea silita a accesoriilor calculate pentru neplata la termen a obligaţiei fiscale.

Apărările intimatei in sensul ca executarea silita a creanţelor fiscale nu se perimează, nu pot fi primite. Este adevărat ca O.G.92/2003 privind codul de procedura fiscala, ce deroga de la normele de drept comun, înlătura această sancţiune procesuala care consta in stingerea executării silite ca urmare a lipsei de stăruinţă a creditorului in încercarea de valorificare a dreptului stabilit printr-un titlu executoriu.

Pentru a putea discuta insa de instituţia perimării, trebuie sa existe un act începător de executare. A admite aparerile intimatei ar însemna că efectele perimării in materia executării silite a creanţelor fiscale sa producă efecte si asupra termenului de prescripţie, fapt ce contravine prevederilor in materie cu privire la modul de calcul al acestui termen.

Fată de aceste considerente instanţa urmează să admită contestaţia la executare si pe cale de consecinţa, sa dispună anularea tuturor formelor de executare, respectiv, titlul executoriu si somaţia de plata.

Cu privire la cheltuielile de judecata, instanţa urmează a respinge această cerere faţă de prevederile art.23 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Potrivit textului de lege menţionat sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiţionarului, când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă.

Totodată dreptul de a solicita restituirea poate fi exercitat în termen de un an de la data naşterii sale.

Fiind deschisa calea restituirii taxei judiciare de timbru, rezulta ca paratul nu poate fi obligat la plata taxei judiciare, art.274 C.proc.civ fiind aplicabil in cauza numai cu privire la celelalte cheltuieli de judecata.