Plangere contraventionala

Sentinţă civilă 768 din 10.03.2009


SENTINŢA CIVILĂ NR. 768

Şedinţa publică din 10 martie  2009

INSTANŢA

Sub nr. …, s-a înregistrat pe rolul …, la data de 18.06.2008, plângerea formulată de petentul …, domiciliat în … împotriva procesului-verbal de contravenţie seria … încheiat la data de … de … prin care a fost sancţionat contravenţional pentru săvârşirea faptei prevăzută de art.121 al.1 şi art. 147 alin. 1 din HG 1391/2006.

În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esenţă, că nu a săvârşit contravenţia reţinută în sarcina sa de către agentul constatator şi că acesta a refuzat să-i consemneze obiecţiunile formulate.

S-au depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Intimata, deşi legal citată, nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a solicita probe în susţinerea temeiniciei şi legalităţii procesului-verbal de contravenţie.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria … încheiat de …, petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 450 lei şi i s-a reţinut permisul de conducere, motivat de faptul că la data de sus menţionată a condus autoturismul marca … cu numărul de înmatriculare .. pe D.N. 22 A  km 5 cu viteza de 166 km/h, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzută de art.121 al.1 din HG 1391/2006.

Potrivit art.121 din H.G. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloace de semnalizare.

Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv potrivit art.102 al.3 lit.e din OUG 195/2002.

Potrivit dispoziţiilor art.49-50 din acelaşi act normativ, limita de viteză pe sectorul de drum pe care se deplasa petentul este de 90 km/h.

În cauză, petentul nu a făcut probe care să infirme situaţia de fapt reţinută de către agentul constatator, iar înscrisurile depuse la dosarul cauzei dovedesc respectarea prevederilor legale referitoare la constatarea contravenţiei în discuţie.

Apărările petentului cum că nu el a condus autovehiculul precum şi faptul că agentul a refuzat să-i consemneze obiecţiunile formulate nu au fost dovedite, astfel că nu pot fi reţinute de către instanţă.

Se constată că actul sancţionator contestat îndeplineşte toate cerinţele de formă instituite de OG 2/2001, astfel că susţinerile petentului, prin apărător, sub acest aspect nu sunt întemeiate.

Pentru considerentele mai sus arătate, instanţa va respinge plângerea formulată de către petent ca nefondată.