Pretenţii

operator 2445

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU, JUDEŢUL GORJ

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 11083

Şedinţa publică de la 19 Decembrie 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE LILIANA-MARIA CRUCERU

Grefier MIHAELA SIRBU

Pe rol  fiind pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din 12.12.2011, în cauza civilă privind pe reclamantul …. şi pe pârâţii  …. şi  …., având ca obiect pretenţii.

Mersul dezbaterilor şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din 12.12.2011, ce face parte integrantă din prezenta sentinţă, când instanţa pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise  , a amânat pronunţarea cauzei la data de 19.12.2011.

Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă ,  se constată depuse la dosar concluzii scrise din partea părţilor,pârâţii ataşând declaraţia de avere din 15.06.2011, 26.02.2010 ale reclamantului, extras de pe e-achiziţii.com, adresa Centrului de Resurse Juridice din 21.05.2009 către A.N.I şi răspunsul A.N.I către Centrul de Resurse Juridice din 01.06.2009, după care instanţa, deliberând , pronunţă următoarea sentinţă.

INSTANŢA

Prin acţiunea înregistrată la judecătoria Tg-Jiu sub nr. 12000/318/2011, reclamantul … a chemat în judecată  pe pârâţii  … şi  …., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii la plata sumei de 427 000 lei, echivalentul a 100000 euro reprezentând repararea prejudiciului moral cauzat şi scuze publice.

În motivare arată că prin articolul publicat în 23.06.2011, în cotidianul … semnat de către …., s-au adus afirmaţii grave cu privire la persoana reclamantului şi activitatea pe care o desfăşoară ca primar al oraşului …. prin relatarea unor fapte  neadevărate, nefiind prima dată când s-au publicat astfel de articole. Precizează reclamantul că s-au folosit expresii ce-i afectează demnitatea, onoarea şi reputaţia, precum :” …, … ….şi … , ….. Mai arată că s-au publicat materiale denigratoare referitoare la viaţa sa privată şi la exerciţiul atribuţiilor sale în calitate de primar al oraşului …, fiind calificat ca un om corupt, fiind acuzat că face lucruri ce nu corespund realităţii  , legându-se numele său de activităţi desfăşurate de societăţi comerciale fără vreo legătură cu activitatea desfăşurată de reclamant în calitate de primar, că ziarul a permis publicarea acestor materiale având calitate de comitent , iar pârâtul … urmează să răspundă pentru fapta proprie în calitate de redactor, că s-a folosit abuziv dreptul de exprimare prin presă , limbajul a fost jignitor, fapte considerate de reclamant de natură delictuală, că toate acestea au avut consecinţe negative şi au avut o însemnătate pentru reclamant.

Mai precizează în acţiune că pârâtul este formator de opinie şi trebuie să respecte riguros principiile de etică şi deontologie profesională, prin astfel de atitudini a afectat şi credibilitatea instituţiei pe care o conduce reclamantul, că libertatea de exprimare nu este  absolută, însă acest drept trebuie exercitat în limitele fireşti fără să prejudicieze drepturile şi interesele legitime ale altor persoane indicând cauza Lingens Împotriva Austriei, că pârâtul …., în calitate de redactor i-a adus mai multe acuze şi în alte ziare locale, publicate cu rea credinţă drept atacuri la persoană, respectiv, în ziarul …. din 24.08.2010, 14.05.2010, 20.09.2010, 13.05.2010, iar prin această atitudine a generat o opinie greşită tuturor cetăţenilor. Învederează reclamantul că are o imagine de om gospodar şi întreprinzător  căruia îi pasă de problemele cetăţenilor, precizând că i-a fost afectată şi viaţa de familie deoarece copiii săi la şcoală sunt supuşi unor presiuni din partea altor copii , inclusiv soţia sa este supusă la grave presiunii psihice, solicitând dezminţirea celor publicate prin publicarea unei scrisori în trei numere consecutive ale aceluiaşi cotidian.

În drept îşi întemeiază acţiunea în baza art. 998-999 , art.1000 alin 3 cod civil , solicitând cheltuieli de judecată în baza art. 274 C.p.c.

În dovedire depune  în copie articolul din 23.06.2011, articolul din 14.07.2011, 14.05.2010, articolul din 20.09.2010, articolul din 13.05.2010, comentarii cititori, împuternicire avocaţială.

Reclamantul precizează concret că articolul la care se referă este cel scris în ziarul …. din 23.06.2011 de către …, fiind încălcat articolul 8 din Convenţia Europeană a drepturilor Omului.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, respectiv,  adresa de la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul … privind firma …., adresa … din 24.11.2011 emisă de DNA , adresa nr. 3514/III/7/2011 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria …, adresa 8488/2/6/2011 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul … , proba cu martori , fiind ascultaţi martorii … şi …. Părţile depun concluzii scrise, pârâţii ataşând declaraţia de avere din 15.06.2011, 26.02.2010 ale reclamantului, extras de pe e-achiziţii.com, adresa Centrului de Resurse Juridice din 21.05.2009 către A.N.I şi răspunsul A.N.I către Centrul de Resurse Juridice din 01.06.2009.

Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa reţine următoarele: 

Reclamantul este primar al oraşului …din  judeţul Gorj. În data de 23.06.2010 în ziarul .., sub semnătura pârâtului …, este scris un articol cu titlu ,, ….,,. În cuprinsul acestui articol, se relatează despre lucrările ce se derulează în localităţile … şi … de firma … , societate cu care, spune pârâtul, că reclamantul ar avea legături.

Considerând că articolul conţine materiale denigratoare astfel încât orice persoană care citeşte acele rânduri rămâne cu impresia că reclamantul este o persoană coruptă şi exercită afaceri ilegale, reclamantul formulează prezenta acţiune prin care solicită repararea prejudiciului de imagine adus atât în viaţa profesională cât şi în viaţa personală. În acest caz, instanţa are obligaţia să pună în balanţă dreptul reclamantului la respectarea vieţii sale private, la respectarea onoarei şi reputaţiei şi interesul public faţă de libertatea de exprimare, interes în care jurnaliştii joacă un rol esenţial de gardian public.

Se observă că articolul incriminat tratează un subiect de interes public, şi anume, activitatea reclamantului ca şi primar dar şi activitatea unei societăţi private cu privire la unele lucrări în comunele …şi …, probleme ce au constituit subiectul unor dezbateri extinse în presa locală. Instanţa va analiza articolul din data de 23.06.2011, indicat de reclamant ca material denigrator şi ofensiv, restul articolelor enumerate nefăcând obiectul prezentei acţiuni.

Se constată că informaţiile puse la dispoziţie în articol aveau un temei factual: declaraţiile de avere ale reclamantului, informaţii oficiale despre licitaţii publice, sesizarea Centrului de Resurse Juridice către Agenţia Naţională de Integritate, răspunsul Agenţiei Naţionale de Integritate către Centrul de Resurse Juridice. De fapt, Centrul de Resurse Juridice sesizează în data de 21.05.2009 aceleaşi aspecte , detaliind faptul că reclamantul a fost acţionar/asociat la firma …. până în data de 01.07.2008 indicând în cuprinsul sesizării despre cererea de schimbare a asociaţilor şi de contractele de achiziţii publice de care a beneficiat această firmă. Aceleaşi aspecte fac obiectul unor dosare penale, conform adreselor: 71/P/2011 emisă de DNA- serviciul teritorial .., biroul teritorial .. şi 3514/III/7/2011 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria …. Acest articol este scris într-o manieră tipic gazetărească, menit să stârnească interesul cititorului, redând starea de fapt în felul în care a fost percepută de jurnalist, cu extrase în copie de pe declaraţiile de avere ale reclamantului etc. În acest sens şi martorii ascultaţi relatează modul de percepţie al celor scrise în articol. Astfel, martorul … apreciază că deşi nu consideră că reclamantul este un om corupt, astfel de articole schimbă opinia cetăţenilor în sensul de a nu-l mai susţine în funcţia de primar. Martorul … precizează că personal , acel articol nu i-ar schimba opţiunea de vot, însă sunt cetăţeni care datorită celor relatate pot să-şi schimbe opţiunea politică.

Instanţa constată că articolul incriminat se referă la un subiect de interes general şi deosebit de actual pentru societatea românească şi anume, pretinsa corupţie în rândul înalţilor responsabili politici. Deşi uneori este necesară protejarea oamenilor politici de atacurile grave şi lipsite de orice fundament, spre deosebire de simplu particular, omul politic se expune inevitabil şi în mod conştient unui control atent al faptelor şi gesturilor sale, atât de către ziarişti, cât şi de către cetăţeni şi, prin urmare, trebuie să dea dovadă de o mai mare toleranţă (Lingens împotriva Austriei). În acest context, se apreciază că prin divulgarea faptelor capabile să intereseze publicul şi prin exprimarea unor opinii referitoare la acestea, pârâţii au exercitat rolul de "câine de pază" ce ii revine presei într-o societate democratică, contribuind astfel la transparenţa activităţilor autoritarilor publice.

Reclamantul este o persoană publică, fiind primarul oraşului …, motiv pentru care poate fi expus unei limite mai largi de „critică acceptabilă” la adresa activităţii sale. Libertatea jurnalistică include, în lumina jurisprudenţei CEDO posibilul recurs la o doză de exagerare sau chiar de provocare [a se vedea Lindon, Otchakovsky-Laurens şi July împotriva Franţei (GC), nr. 21279/02 şi 36448/02, pct. 56, CEDO 2007 XI, cauza Timciuc împotriva României, cauza Şipos împotriva României].

În cauza Petrina împotriva României, Curtea reamintea că ,,libertatea de exprimare constituie una din bazele esenţiale ale unei societăţi democratice şi că această libertate este valabilă nu numai pentru « informaţiile » sau « ideile » strânse cu bunăvoinţă sau considerate drept inofensive sau indiferente, ci şi pentru acelea ca scandalizează, şochează sau neliniştesc. Astfel impun pluralismul, toleranţa şi spiritul de deschidere fără de care nu există « societate democratică ». Presa joacă un rol esenţial într-o societate democratică : dacă nu trebuie să depăşească anumite limite, fiind vorba în special de apărarea reputaţiei şi drepturilor altuia, îi revine totuşi sarcina de a comunica, respectându-şi obligaţiile şi responsabilităţile, informaţiile şi ideile asupra tuturor chestiunilor de interes general.,,

Articolul 30 din Constituţia României prevede faptul că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine şi că răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţa publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. În articolul 31 din Constituţia României este prevăzut faptul că mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

Referitor la acest aspect, Codul deontologic al ziariştilor elaborat de Clubul Român de Presă prevede faptul că “ziaristul are datoria primordială de a relata adevărul, indiferent de consecinţele ce le-ar putea avea asupra sa, obligaţie ce decurge din dreptul constituţional al publicului de a fi corect informat” şi că “poate da publicităţii numai informaţiile de a căror veridicitate este sigur, după ce în prealabil le-a verificat, de regula, din cel puţin 2 surse credibile.“ Mai mult, “ziaristul nu are dreptul să prezinte opiniile sale drept fapte”.

Astfel, în cazul în care sunt încălcate aceste articole de către ziarişti şi se aduce atingere vieţii private, onoarei, demnităţii persoanelor vizate prin articolele publicate pot fi incidente dispoziţiile articolelor 998 si 999 din Codul civil referitoare la răspunderea civilă delictuală. Pentru a fi aplicabile dispoziţiile din Codul civil trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenta unei fapte ilicite din partea ziaristului respectiv prin publicarea articolului: încălcarea prevederilor articolelor 30 şi 31 din Constituţia României prin prezentarea de informaţii incorecte, nereale şi netemeinice cu intenţia clară de prejudiciere a imaginii şi onoarei persoanelor respective; existenţa vinovăţiei ziaristului care cu intenţie prejudiciază demnitatea, onoarea şi viaţa particulară; existenţa prejudiciului adus persoanelor despre care se face vorbire în articol: prejudiciul material şi/sau prejudiciul moral aducând atingere reputaţiei, imaginii şi onoarei;existenta raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

Conform art. 998 – 999 C. civ., oricine cauzează altuia un prejudiciu, cu intenţie sau din culpă, este obligat să-l repare. Pe de altă parte, Constituţia României consacră libertatea de exprimare la rang de libertate fundamentală a omului în art. 30 alin. 1 – 4, stabilind şi limitele exercitării acestei libertăţi în art. 30 alin. 6 şi 8. Libertatea de exprimare este consacrată şi de art. 10 din Convenţia Europeană al Drepturilor Omului.

Din punct de vedere subiectiv, se apreciază că libertatea de exprimare încetează numai atunci când din cuprinsul articolului rezultă intenţia clară a autorului de a defăima, de a prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară sau imaginea unei persoane, situaţie în care fapta de a publica un asemenea articol de presă intră în sfera ilicitului. În principiu însă, o acţiunea de publicare a unui articol în ziar constituie o faptă licită, permisă de lege şi protejată. Chiar dacă lectura articolului lasă să se înţeleagă posibilitatea participării reclamantului la o afacere, în concret nu se aduc acuzaţii directe, nu se susţine comiterea vreunei infracţiuni ori a unei alte fapte ilicite de către reclamant, ci doar se invită organele judiciare abilitate să cerceteze cazul în vederea elucidării unor aspecte rămase necunoscute ziaristului.

Având în vedere că articolul incriminat a tratat un subiect de interes public, pârâtul nu a avut  intenţia în a l defăima pe reclamant iar informaţiile puse la dispoziţie de acesta aveau un temei factual. Faptul că pârâtul … a folosit cuvinte pe care reclamantul le consideră denigratoare, instanţa nu consideră că limbajul din observaţiile făcute cu privire la reclamant ar fi unul ofensator. Din probele administrate  nu rezultă că reclamantul a combătut cele relatate în articol, dimpotrivă, informaţiile au fost verificate de jurnalist înainte de publicare (declaraţiile de avere ale reclamantului, informaţii oficiale despre licitaţii publice, sesizarea Centrului de Resurse Juridice către Agenţia Naţională de Integritate, răspunsul Agenţiei Naţionale de Integritate către Centrul de Resurse Juridice) şi indiferent dacă ele reprezintă imputări de fapte sau judecăţi de valoare, instanţa constată că ele aveau un temei faptic. Investigaţia sa a fost de natură să îl convingă de veridicitatea acestora, motiv pentru care intenţia pârâţilor nu a fost de a-l calomnia pe reclamant, ci de a aduce faptele respective în atenţia publicului, pârâţii neacţionând cu rea-credinţă. Instanţa nu are de analizat eventuala vinovăţie a reclamantului cu privire la aspectele relatate de către pârâţi în articolul de presă din 23.06.2011,  ci a fost investită de către reclamant doar pentru a analiza dacă prin conţinutul articolului respectiv i s-a adus atingere dreptului său la onoare şi bună reputaţie.

Instanţa are în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în care se reia adeseori o formulă ce se regăseşte în hotărârea Handyside vs. Regatul-Unit din 1976: "Libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esenţiale ale societăţii democratice, una dintre condiţiile primordiale ale progresului său şi ale dezvoltării individuale." Sub rezerva paragrafului 2 al articolului 10, aceasta este valabilă nu numai pentru "informaţiile" sau "ideile" primite favorabil sau considerate ca fiind inofensive sau indiferente, dar şi pentru acelea care lovesc, şochează sau neliniştesc statul sau un segment oarecare din populaţie. Astfel o cer pluralismul, toleranţa şi spiritul de deschidere fără de care nu există "societate democratică".

Faţă de cele arătate mai sus, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, în baza art.998-999 şi 1000 alin.3 c.civil, instanţa urmează să respingă acţiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamantul …., cu domiciliul în … în contradictoriu cu  pârâţii  …. şi  …, cu sediul în ….

Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică  din  19 Decembrie 2011. 

Preşedinte,

LILIANA-MARIA CRUCERU

Grefier,

MIHAELA SIRBU

Domenii speta

Spete similare