Pretenţii-acţiune judecători

Operator 2445

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU

SECŢIA CIVILĂ

TÂRGU JIU

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 22/2013

Şedinţa publică  din  07 Ianuarie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE LILIANA-MARIA CRUCERU

Grefier MIHAELA SIRBU

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanţii CV, SC I SRL şi pe pârâţii RAM şi  Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă  care învederează instanţei  că s-au depus la dosar note de şedinţă în două exemplare de către pârâta RAM în data de 28.12.2012.

Se prezintă în instanţă numitul RV,ce învederează instanţei că îi reprezintă pe reclamanţi, având la dosar şi delegaţie de reprezentare, înţelegând să depună  la dosar  la acest termen de judecată şi o cerere de recuzare împotriva  instanţei de judecată.

Instanţa constată că la dosarul cauzei nu există delegaţia de reprezentare a numitului R V pentru reclamanţi şi  acesta nu are delegaţie de reprezentare , instanţa întrebându-l dacă depune delegaţie de reprezentare, acesta răspunzând că nu mai depune delegaţie, întrucât prin oamenii săi va verifica să vadă ce s-a întâmplat cu delegaţie de reprezentare de la dosar.

Având în vedere că filele dosarului sunt numerotate corect şi neexistând un înscris din care să rezulte în ce calitate numitul RV depune o cerere de recuzare, instanţa îi precizează acestuia că nu poate primi o astfel de cerere de la persoane ce nu au calitate procesuală sau de reprezentant.

Instanţa  constată că la dosar au fost depuse note scrise din partea pârâtei prin care solicită judecată în lipsă, invocând  excepţia inadmisibilităţii cererii , reţinând cauza spre soluţionare pe această excepţie.

INSTANŢA

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tg-Jiu sub nr. 18883/318/2012, reclamanţii CV, SC I SRL , a chemat în judecată pe pârâţii RAM şi  Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând daune morale în cuantum de 2 lei pentru tracasările şi umilirea reclamanţilor.

În motivare se arată că pârâta , în calitate de judecător a încălcat dispoziţiile procedurii civile şi art. 6 CEDO, prin tracasarea morală şi psihică a acestora în instanţă.

În dovedire nu se depune nici un înscris.

În drept îşi întemeiază acţiunea pe art. 3CEDO.

Pârâta depune note de şedinţă prin care invocă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, arătând că a fost investită cu soluţionarea dosarului nr. 859/318/2012, ce avea ca părţi pe reclamanţi, că sentinţa pronunţată nu este irevocabilă, întrucât s-a formulat recurs de către reclamanţi, că acţiunea nu este motivată în fapt şi în drept, fiindu-i aplicabile  dispoziţiile Legii 303/2004 şi Cod de Procedură Penală, că răspunderea civilă operează numai în raport cu statul, iar acţiunea în regres a acestuia pentru erori judiciare nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit în prealabil printr-o hotărâre definitivă răspunderea penală sau disciplinară a judecătorului  respectiv, motiv pentru care nu se poate formula o acţiune directă împotriva judecătorului.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Reclamanţii solicită de la pârâţi plata daunelor morale cuantificate în sumă de 2 lei motivat de faptul că pârâta RAM, în calitate de judecător , i-a tracasat moral şi psihic întrucât i-a purtat prin instanţele de judecată, nerespectând dispoziţiile procedurale prevăzute de codul de procedură de civilă şi art.6 CEDO. Deşi, cererea de chemare în judecată nu este motivată în fapt, din cuprinsul concluziilor scrise depuse de pârâtă se reţine că , în calitate de judecător, fiind investită cu soluţionarea dosarului 859/318/2012, a pronunţat sentinţa civilă 14779 în data de 26.11.2012.

Motivul de drept invocat îl reprezintă art.3 CEDO ce prevede faptul că ,,Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante,,.

Prezenta acţiune este inadmisibilă din două aspecte: pe de o parte motivele de fapt iar pe de altă parte temeiul de drept al cauzei.

Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor prevede la art.1 că magistratura este activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Activitatea de bază a judecătorilor o reprezintă soluţionarea cauzelor cu care aceştia sunt investiţi. Articolul 4 din acelaşi act normativ evidenţiază concret ce obligaţii au judecătorii şi procurorii, respectiv, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor şi să participe la formarea profesională continuă. Judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.

Ca urmare a acestor obligaţii ale pârâtei, în calitate de judecător, a soluţionat cauza cu nr. 859/318/2012 unde reclamanţii au avut calitatea de părţi, fiind o cauză de natură civilă. Împotriva unei hotărâri judecătoreşti, cei nemulţumiţi pot formula calea de atac prevăzută de lege, în cauză, calea de atac fiind recursul.

Art.96 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor prevede că statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, erori judiciare ce trebuie confirmate în prealabil printr-o hotărâre. Astfel, alin.4 din acelaşi articol arată că dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârşite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârşită în cursul judecăţii procesului şi dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară. La art.96 alin.6 se prevede că pentru repararea unui eventual prejudiciu, persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice.

Faţă de aceste dispoziţii legale ce se aplică motivelor de fapt invocate în acţiune şi care nu sunt îndeplinite în cauză, instanţa constată că prezenta cerere de chemare în judecată este inadmisibilă.

Referitor la temeiul de drept invocat, respectiv, art.3 CEDO, aplicarea efectivă a acestui articol aşa cum rezultă din jurisprudenţa în materie a Comisiei şi Curţii Europene se realizează cu privire la gradul de gravitate al suferinţelor provocate, criteriu ce „depinde de toate circumstanţele unei cauze, cum ar fi durata tratamentelor, efectele lor fizice sau mentale şi, în unele cazuri, sexul, vârsta şi starea de sănătate a victimei etc.”

Instanţa  are în vedere şi faptul că împrejurările de fapt şi de drept se înscriu în limitele cadrului procesual sub aspectul obiectului şi persoanelor între care s-a stabilit raportul juridic procesual. În cauză este vorba despre fundamentul pretenţiei dedusă judecăţii ce nu poate fi schimbat de către instanţă. De altfel, art.84 cpc îi conferă judecătorului dreptul şi obligaţia calificării juridice a cererii dar nu îi conferă posibilitatea modificării împrejurărilor de fapt şi de drept pe care reclamanta îşi întemeiază pretenţia iar calificarea juridică a situaţiei de fapt şi aplicarea textului de lege sunt două operaţiuni diferite. Având în vedere faptul că reclamanţii şi-au precizat temeiul juridic al obiectului acţiunii, respectiv, răspunderea statului pentru prejudiciile create ca urmare a torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, în baza art.3 CEDO,  în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile acestui articol ci dispoziţiile Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Întrucât instanţa nu poate schimba temeiul de drept al acţiunii, conform principiului disponibilităţii părţilor, va admite excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată şi va respinge acţiunea ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

 Respinge acţiunea formulată de  reclamaţii CV, cu domiciliul procesual ales la SC I SRL din  comuna … şi SC I SRL , cu sediul în comuna …  împotriva pârâţilor RA M, citată la judecătoria … şi  Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice,  cu sediul în …, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică  din  07 Ianuarie 2013, la Judecătoria Tg-Jiu.

Preşedinte,

LILIANA-MARIA CRUCERU

Grefier,

MIHAELA SIRBU

Domenii speta

Spete similare