Revendicare. Uzufruct.

Judecătoria Tg-Jiu

Sentinţa civilă nr.3810/19.05.2008

Revendicare. Uzufruct. În conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar şi subdobânditorul de bună credinţă al bunului său imobil este preferat acesta din urmă. Răsturnarea prezumţiei de bună credinţă. Chemare în garanţie. Garanţia contra evicţiunii. Daune moratorii.

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr.5501/318/2006 reclamantul V.M Mihail  a chemat în judecată  pe pârâtele C.E.T, E.M.C.J solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligată pârâtele la plata uzufructului pe ultimii 3 ani de pe terenurile de 3634 mp situat în pct. Bohorelu, comuna Negomir, conform titlului de proprietate nr. 1684610/26.10.2006 emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Gorj şi terenul în suprafaţă de 3370mp situat acelaşi punct , respectiv pct. Bohorelu, comuna Negomir, conform titlului de proprietate nr.1484689/17.09.2004 emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Gorj.

A precizat reclamantul că este proprietarul terenurilor descrise mai sus, conform titlurilor de proprietate nr.1684610/26.10.2006 şi 1484689/17.09.2004 emise de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Gorj, că  terenurile respective sunt posedate de pârâta EMC.J , dar care refuză  să-i plătească vreo sumă, cu titlu de uzufruct , reprezentând venitul pe care l-a realizat de când posedă terenul.

A mai precizat reclamantul că apreciază valoarea uzufructului la suma de 30.000.000 lei RON , urmând ca după efectuare unei expertize să se stabilească suma exactă.

În data de 09.07.2007 reclamantul depune la dosar precizare la acţiune prin care solicită ca pârâta EMC.J să fie obligată să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafeţele de teren de 3634 mp situat în comuna Negomir,sat Bohorelu, şi suprafaţa de 3370 mp situat în aceeaşi localitate.

La termenul de judecată din data de 31.03.2008 , urmare a decesului reclamantului, conform certificatului de deces nr. 027128/29.03.2008 a fost introdusă în cauză moştenitorul acestuia, respectiv Grivei Elena.

Prin sentinţa civilă nr.3810/19.05.2008 , instanţa a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâţi, a admis în parte acţiunea cu completarea ulterioară, a obligat pârâţii să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de teren de 3634 mp inclusă în titlul de proprietate nr.16846100/26.10.2004 emis pe numele reclamantului, a respins capătul de cerere privind revendicarea suprafeţei de teren de 3370 mp inclusă în titlul de proprietate nr.1484689/17.09.2004 emis pe numele reclamantului, a obligat pârâţii în solidar  la plata sumei de 299,25 lei către moştenitoarea reclamantului reprezentând contravaloare uzufruct pe ultimii 3 ani, a obligat pârâţii în solidar la plata sumei de 701, 7 lei către moştenitoarea reclamantului reprezentând cheltuieli de judecată.

S-a admis în parte cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţi împotriva chematului în garanţie P.V., a obligat chematul în garanţie la plata sumei de 747,7 lei către pârâţi reprezentând cheltuieli de judecată, a obligat chematul în garanţie la plata sumei de 236,21 lei reactualizată la data plăţii efective către pârâţi, reprezentând preţul achitat pentru vânzarea cumpărarea terenului potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat la BNP T.I, a obligat chematul în garanţie la plata sumei de 299,25 lei către pârâţi reprezentând contravaloare uzufruct pe ultimii 3 ani.

Pentru a pronunţa această sentinţă, cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâţi, instanţa a avut în vedere obiectul principal al acţiunii, respectiv, acţiune în revendicare care este o acţiune imprescriptibilă extinctiv iar pentru capătul doi de cerere privitor la uzufruct, reclamantul a făcut referire strict la perioada pentru care se solicită aceste despăgubiri, respectiv, pentru trei ani în urmă de la data înregistrării prezentei cauze pe rolul instanţei judecătoreşti, nefiind incidente dispoziţiile art.3 din Decretul 167/1958. Pe de altă parte, pârâţii nici nu au motivat această excepţie invocată.

Pe fondul cauzei, a reţinut cănumitei P.M i s-a eliberat adeverinţă de proprietate nr.562/17.04.1997 în baza căreia a încheiat cu pârâţii contractul de vânzare cumpărare autentificat la 26.05.1997 privitor la un teren în suprafaţă de 3634 mp situat în tarlaua 1 parcela 446.

Reclamantul află ulterior că acest teren care în fapt era al sorei sale ce purta acelaşi nume cu numita P.M, i s-a atribuit acesteia în mod nelegal şi prin sentinţa civilă 3040/07.05.2003 , hotărâre irevocabilă prin neapelare, se anulează adeverinţa de proprietate amintită mai sus dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului ca unic moştenitor al sorei sale pentru o suprafaţă de teren de 0,7 ha teren arabil situat în comuna Negomir, judeţul Gorj, acţiune în care moştenitorul numitei P.M, respectiv P.V a fost parte.

Pe numele reclamantului se eliberează două titluri de proprietate cu nr. 16846100/26.10.2004 pentru suprafaţa de 0,3634 ha, teren situat în taralaua 1 parcela 446 şi nr.1484689/17.09.2004 pentru suprafaţa de 0,3370 ha , teren situat în tarlaua 1 parcela 151/5.

Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de expert tehnic R.D.A coroborat cu actele existente la dosar (acte de proprietate ale ambelor părţi) instanţa reţine că există identitate de teren între cel care este inclus în titlul de proprietate al reclamantului cu nr.16846100/26.10.2004 în suprafaţă de 0,3634 ha şi cel inclus în contractul de vânzare cumpărare încheiat între pârâţi şi numita P.M, în prezent acest teren fiind ocupat de haldă de steril.

Se mai reţine că celălalt teren al reclamantului inclus în titlu de proprietate nr.1484689/17.09.2004 nu este ocupat de către pârâţi fiind în altă parte a localităţii .

Potrivit art.480 c.civ, acţiunea în revendicare presupune existenţa unui proprietar neposesor ce formulează cerere de chemare în judecată împotriva posesorului neproprietar.

Faţă de cele arătate mai sus, acţiunea în revendicare este întemeiată în parte doar în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 0,3634 ha ocupat în prezent de către pârâţi fiind  haldă de steril.

În cauza de faţă chiar dacă actul de proprietate, respectiv, contractul de vânzare cumpărare are dată anterioară titlului de proprietate al reclamantului, instanţa reţine că pârâţii au cumpărat terenul din litigiu în baza unei adeverinţe de proprietate şi potrivit contractului, pe riscul său, în lipsa titlului de proprietate, precizând expres faptul că se cunosc dispoziţiile Legii 18/1991 în sensul că dreptul de proprietate al vânzătoarei asupra terenului înstrăinat se stabileşte în baza titlului de proprietate. Cum această adeverinţă a fost anulată ulterior tocmai pe considerentul că terenul nu a aparţinut acestei vânzătoare, instanţa reţine că titlul de proprietate eliberat reclamantului este mai bine caracterizat, fiind moştenitorul vechiului proprietar.

În conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar şi subdobânditorul de bună credinţă al bunului său imobil este preferat acesta din urmă. Recunoaşterea prevalenţei interesului subdobânditorului de bună credinţă a fost impusă în baza unor raţiuni cu o aplicare mai largă şi care au creat un adevărat principiu, de preocupare pentru asigurarea securităţii circuitului civil şi a stabilităţii raporturilor juridice.

În condiţiile în care cumpărătorii, în speţă pârâţii, nu au întreprins nici un demers pentru a se convinge asupra calităţii de proprietar a vânzătoarei , mai mult, prin clauza inserată în contract, denotă că ei ştiau şi şi-au asumat pericolul evicţiunii, dar, uşuratic, au luat asupra lor toate consecinţele acesteia, un asemenea comportament răstoarnă prezumţia de bună credinţă.

Pârâţii au încheiat contractul de vânzare cumpărare în absenţa oricăror măsuri normale de precauţie, conforme unei prudenţe ori diligenţe minime pentru determinarea calităţii de adevărat proprietar a vânzătoarei, astfel că această îndoială imputabilă cumpărătorilor şi fondată pe culpă distruge ideea de conduită legitimă şi, corelativ, de bună credinţă, motiv pentru care titlul de proprietate al reclamantului este mai puternic şi mai bine caracterizat.

În consecinţă, în baza art.480 c.civ. şi art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţia europeană a Drepturilor Omului, instanţa a admis în parte acţiunea în revendicare pentru suprafaţa de 3634 mp.

Cu privire la capătul de cerere privind contravaloare uzufruct , în baza concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, în baza art.998-999 c.civ., instanţa urmează să oblige pârâţii la plata sumei de 299,25 lei către moştenitoarea reclamantului reprezentând contravaloare uzufruct pe ultimii 3 ani. Văzând şi disp.art.274 cpc, instanţa urmează să oblige pârâţii în solidar la plata sumei de 701,7 lei către moştenitoarea reclamantului, reprezentând cheltuieli de judecată, conform chitanţelor depuse la dosar.

Cu privire la cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţi împotriva numitei P.M prin moştenitor P.V, instanţa a reţinut că potrivit art.1337-1351 c.civ. vânzătorul este obligat să garanteze cumpărătorul de orice evicţiune chiar dacă în contractul încheiat de părţi nu este prevăzută o astfel de clauză. Cum cumpărătorul a fost evins în ceea ce priveşte suprafaţa de teren de 3634 mp ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare , potrivit art.1341 şi următoarele c.civ, acesta are dreptul la preţul plătit actualizat cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, indiferent de scăderea valorii bunului la data evicţiunii, la plata cheltuielilor de judecată şi daune interese care reprezintă diferenţa dintre valoarea actuală a bunului şi preţul plătit indiferent dacă cumpărătorul este de bună credinţă sau de rea credinţă şi indiferent de cauza sporirii valorii . Astfel, în cauză terenul a fost de categorie arabil, productiv iar în prezent în acel loc există o haldă de steril, scăzând considerabil valoarea bunului.

Referitor la preţul plătit, instanţa reţine că pârâţii au achitat suma de 236,21 lei fiind îndreptăţiţi la  actualizarea sumei cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, sumă ce fiind determinabilă nu mai este necesară efectuarea unei expertize în acest sens, suma putând fi determinată în momentul executării silite de către executorul judecătoresc, motiv pentru care instanţa nu a ţinut cont de actualizarea efectuată de expertul tehnic numit în cauză (în funcţie de valoarea dolarului).

Daunele moratorii solicitate de pârâţi sub forma dobânzii legale au acelaşi scop ca şi actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie şi anume, acoperirea integrală a prejudiciului rezultat din pierderea dreptului prin judecată. Astfel, scopul acoperii prejudiciului a fost atins prin plata preţului actualizat cu indicele de inflaţie, însă, deşi actualizarea sumei cu indicele de inflaţie are altă calificare juridică (art.1082 şi următoarele c.civ.), nu se poate trece peste scopul acordării unor astfel de sume, pentru că, în caz contrar s-ar ajunge la o dublă reparaţie.

Pretenţiile pârâtului eventual se justificau dacă se dovedea că reparaţia obţinută prin actualizarea preţului cu indicele de inflaţie nu  acoperă prejudiciul creat, însă se au  vedere dispoziţiile art.III alin.2ind.4 din Legea 169/1997, care prevăd că în cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită preţul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.

Domenii speta

Spete similare