Faliment - acţiune în anulare

Faliment - acţiune în anulare

Analizând cererea reclamantului din perspectiva dispoziţiilor art. 80 lit. b) din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a constatat că operaţiunea comercială a fost efectuată cu mult mai puţin de 3 ani înaintea deschiderii procedurii insolvenţei şi a apreciat că preţul fixat la mai puţin de jumătate din valoarea contabilă este vădit disproporţionat în raport cu prestaţia debitoarei, neexistând nicio evaluare a bunurilor efectuată la momentul vânzării. Mai mult, aceste preţ urma a fi achitat în proporţie mai mare de jumătate la 15 luni de la semnarea contractului.

Curtea apreciază că nu se poate reproşa analizarea preţului bunurilor în mod global cât timp vânzarea s-a realizat în acest mod şi nici nu se putea ţine cont de ofertele de cumpărare a unora dintre aceste bunuri cât timp nu există nicio certitudine că acestea ar fi singurele, cât nu există o altă evaluare decât cea contabilă realizată chiar de administratorul – asociat unic.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 600  din 24.02.2014)

Constată că, prin sentinţa civilă nr. 6370/21.06.2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. 42251/3/2012, judecătorul sindic a admis cererea formulata de reclamanta H.B.R. SPRL - FILIALA BUCUREŞTI, în calitate de lichidator judiciar SC A.G. SRL, şi a anulat contractul de vânzare – cumpărare cu plata în rate încheiat la 09.09.2011 între pârâta SC A.G. SRL, în calitate de vânzător, şi pârâta SC V.E. SRL, în calitate de cumpărător, şi factura fiscală nr.00000224/05.12.2011 privind vânzare mobilelor A. F., platforma electronică, vitrină frigorifică „Linde”, autoutilitară Iveco, investiţie carmangerie, amenajare birou. Totodată, a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul restituirii în averea pârâtei debitoare SC A.G. SRL a bunurilor mobile sau, dacă acestea nu mai există  a contravalorii lor la data de înstrăinării.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul sindic a reţinut că procedura insolventei debitoarei-vânzătoare a fost deschisă la data de 23.03.2012, cererea introductivă fiind formulată la 15.09.2011, iar contractul de vânzare-cumpărare a bunurilor a fost încheiat la 09.09.2011 şi factura fiscală pentru plata preţului bunurilor înstrăinate a fost eliberată la 05.12.2011.

Preţul bunurilor vândute a fost de 67.284,46 lei, iar valoarea lor contabilă era de 155.415 lei, în condiţiile în care pârâta-cumpărătoare îl avea ca administrator pe soţia administratorului debitoarei-vânzătoare. S-a apreciat ca fiind de notorietate că valoarea contabilă este totdeauna mai mică decât valoarea de piaţă şi că există disproporţie vădită chiar între valoarea contabilă şi preţul  de vânzare al acestora, existând un real dezechilibru între cele 2 prestaţii, în condiţiile în care. Astfel, instanţa a considerat că nu se poate susţine că preţul este sincer şi serios.

În plus, pârâta-cumpărătoare a fost înfiinţată în anul 2011, adică în anul cumpărării bunurilor, avându-l ca administrator tocmai pe soţia administratorului debitoarei-vânzătoare.

Astfel, s-a apreciat că apărarea pârâtei în sensul că bunurile au fost vândute după regulile de piaţă, în scopul redresării economice a societăţii nu poate fi primită, cu atât mai mult cu cât au fost vândute bunuri care asigurau desfăşurarea activităţii curente a societăţii, vânzare ce s-a efectuat după data formulării cererii introductive de insolvenţă a debitoarei (15.09.2011), iar procedura de insolvenţă s-a deschis la 22.06.2012. Au fost înlăturate şi susţinerile pârâtei referitoare la lipsa de valoare a bunurilor atunci când eventual, vor fi vândute de lichidator, acest aspect neprezentând relevanţă, câtă vreme sunt îndeplinite condiţiile de anulare. S-a reţinut şi că ar fi vorba chiar de complicitatea la fraudă, de existenţa unui concept fraudulos în sensul art.80 al.1 lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

În consecinţă, văzând că vânzarea s-a efectuat în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii insolvenţei, că între cele 2 contraprestaţii există o disproporţie vădită de valoare, că administratorii vânzătoarei şi cumpărătorii aveau calitatea de soţi, s-a constatat că în cauză sunt incidente prevederile art. 79 raportat la art. 80(1) lit. b) şi c) din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei.

 Împotriva acestei sentinţe, SC A.G. SRL prin administrator special B.I.V.  şi SC V.E. au declarat recurs, solicitând modificarea sentinţei în sensul respingerii cererii lichidatorului.

În motivare, recurentele au arătat că instanţa de fond a pronunţat sentinţa recurată aplicând greşit legea, invocând astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.p.civ. şi solicitând analizarea cauzei sub toate aspectele conform art. 3041 C.p.civ.

Recurentele au susţinut buna lor credinţă la încheierea contractului, urmărind obţinerea preţului pieţii de către societate raportat la starea sa materială şi la uzura bunului, în vederea încercării de redresare a situaţiei financiare a acesteia, afectate de neplata datoriilor de debitori.

Totodată, au subliniat lipsa de interes în promovarea acţiunii în anulare, apreciind că prima instanţă a lăsat neanalizată această excepţie şi arătând că întoarcerea bunurilor în patrimoniul societăţii nu ar avea nicio consecinţă benefică, valoarea acestora scăzând în mod considerabil în cei doi ani de la încheierea contractului, dar va produce o pagubă irecuperabilă pentru cumpărătoare care nu va mai obţine nimic prin înscrierea sa la masa credală cu suma reprezentând restituirea preţului.

Recurenta SC A.G. SRL prin administrator special B.I.V.  a afirmat că instanţa nu a ţinut cont de eforturile personale ale asociatului societăţii făcute pentru menţinerea societăţii în activitate şi achitarea sumelor datorate de aceasta furnizorilor şi nici de buna credinţă manifestată prin oferirea bunurilor societăţii creditorului Trident AAV anterior solicitării acestuia de deschidere a procedurii insolvenţei.

Recurenta vânzătoare a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile legale privind anularea actului constând în intenţia frauduloasă a părţilor şi disproporţia vădită între prestaţii.

Prin întâmpinarea depusă la data de 30.01.2014, intimata H.B.R.SPRL – FILIALA BUCUREŞTI, în calitate de lichidator judiciar SC A.G. SRL a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei ca legală şi temeinică.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivului de recurs invocat, Curtea apreciază nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Judecătorul sindic a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a dat relevanţa cuvenită normelor juridice incidente în speţă, considerentele hotărârii atacate oferind o analiză în fapt şi în drept relevantă în pronunţarea sentinţei atacate.

Analizând cererea reclamantului din perspectiva dispoziţiilor art. 80 lit. b) din Legea nr. 85/2006 invocate de acesta, judecătorul sindic a constatat că operaţiunea comercială a fost efectuată cu mult mai puţin de 3 ani înaintea deschiderii procedurii insolvenţei şi a apreciat că preţul fixat la mai puţin de jumătate din valoarea contabilă este vădit disproporţionat în raport cu prestaţia debitoarei, neexistând nicio evaluare a bunurilor efectuată la momentul vânzării. Mai mult, aceste preţ urma a fi achitat în proporţie mai mare de jumătate la 15 luni de la semnarea contractului.

Curtea apreciază că nu se poate reproşa analizarea preţului bunurilor în mod global cât timp vânzarea s-a realizat în acest mod şi nici nu se putea ţine cont de ofertele de cumpărare a unora dintre aceste bunuri cât timp nu există nicio certitudine că acestea ar fi singurele, cât nu există o altă evaluare decât cea contabilă realizată chiar de administratorul – asociat unic.

Cu toate că, în aceste condiţii, reţinerea dispoziţiilor art. 80 lit. b) din Legea nr. 85/2006 ar fi fost suficientă pentru anularea actului, judecătorul sindic a analizat şi incidenţa dispoziţiilor art. 80 lit. c) din Legea nr. 85/2006, apreciind că relaţia de soţi dintre administratorii celor două societăţi coroborată cu vânzarea unor bunuri care asigurau desfăşurarea activităţii curente a societăţii după data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, anterior admiterii acesteia, pot conduce la reţinerea complicităţii părţilor la fraudarea intereselor creditorilor, cu atât mai mult cu cât sumele încasate au fost destinate numai către anumiţi creditori. Pe de altă parte, afirmaţiile privind demersurile asociatului unic – administrator pe lângă creditorii importanţi ai societăţii nu au fost dovedite în cauză cu atât mai mult cu cât sarcina probei îi revenea debitoarei potrivit art. 85(3) din lege.

În ceea ce priveşte efectele desfiinţării actului fraudulos, judecătorul sindic a analizat acest aspect şi a înlăturat apărarea apreciind că anularea actului reţinut ca fiind fraudulos se impune, ca şi consecinţa restabilirii situaţiei anterioare, nefiind relevantă în acest cadru pretinsa absenţă a unui beneficiu net real.

Pentru aceste considerente, apreciem recursul nefondat în temeiul art. 312(1) rap. la art. 304 pct. 9 şi 3041 C.p.civ. şi îl vom respinge ca atare.

Domenii speta

Spete similare