Insolvenţă. Confirmare plan reorganizare. În reorganizare este necesar ca cel puţin o categorie de creanţe să primească mai mult decât în cazul falimentului, altfel reorganizarea nu şi-ar avea raţiunea. Nu este însă neapărat necesar ca toţi creditorii să

Prin sentinţa civilă nr. 2934/SIND/12 decembrie 2013 Tribunalul Braşov a confirmat planul de reorganizare al activităţii debitorului S.C. G.D. S.R.L.  propus de către administratorul judiciar C.I.T. – FILIALA B. S.P.R.L. și depus la dosarul cauzei la data de 25.10.2013.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:

Planul de reorganizare propus de administratorul judiciar cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art.95 din Legea nr.85/2006.

Judecătorul sindic reține că scopul procedurii insolvenței debitorului este acela de acoperire a pasivului debitorului, conform art.2 din Legea nr.85/2006.

Procedura insolvenței debitorului cunoaște ca etapă reorganizarea judiciară, iar aceasta este premergătoare celeilalte etape, care este falimentul.

Potrivit art.2 din Legea nr.85/2006 procedura insolvenţei este una colectivă şi concursuală, astfel încât interesul creditorilor debitorului nu se impune a fi analizat pentru fiecare creditor în parte.

În consecinţă, interesul concursual şi colectiv al creditorilor este, în ceea ce priveşte faza de reorganizare a procedurii, care nu întâmplător este reglementată de legiuitor înaintea fazei falimentului, şi interesul debitorului.

Reorganizarea judiciară reprezintă o „şansă” acordată unui debitor – în insolvenţă pentru a reveni de la o stare de anormalitate din existenţa sa la una  de normalitate. În doctrină s-a apreciat că reorganizarea este o formă de „însănătoşire” a debitorului în insolvenţă. Or, dreptul la  şansă nu poate fi limitat de nimeni, de aceea legiuitorul nu a reglementat dreptul de veto pentru creditori la aprobarea planului de reorganizare, ci a adoptat dispoziţiile de la art.101 din Legea nr.85/2006.

Planul de reorganizare este viabil, acesta a fost aprobat de către creditorii debitorului  şi îndeplinește cerinţele de legalitate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea DGRFP B. prin care a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 3041 Cod procedură civilă modificarea în sensul respingerii planului de reorganizare.

Curtea a constatat recursul nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin adunarea  creditorilor  din data de 2.12.2013  trei categorii din cele 5 existente, respectiv creanţele  garantate, creanţele salariale şi creanţele furnizorilor indispensabili  au votat planul de reorganizare al debitoarei S.C. G.D. S.R.L. - dezvoltatorul ansamblului rezidenţial B.R.  din B., propus de administratorul judiciar C.I.T. – FILIALA B. S.P.R.L.

Pentru a confirma un plan de reorganizare, judecătorul sindic trebuie să verifice îndeplinirea condiţiilor legale, dar nu poate să aprecieze asupra oportunităţii planului.

Sunt întrunite condiţiile prevăzute cumulativ de art. 101 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 85/2006 pentru confirmarea planului de reorganizare.

Prima condiţie prevăzută de art. 101 al 1 lit.  A din Legea nr. 85/2006 este ca  cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art. 100 alin. (3), acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul, condiţie îndeplinită prin votul a trei categorii din cele 5.

A doua condiţie prevăzută de art. 101 al. 1 lit.  B  din Legea nr. 85/2006 nu este incidentă în speţă, referindu-se la cazul în care sunt doar două categorii de creditori.

Condiţia prevăzută de art. 101 alin. 1 lit.  C din Legea nr. 85/2006 prevede că fiecare categorie defavorizată  de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan, definit de art. 101 al. 1 lit.  D din Legea nr. 85/2006 prin 3 condiţii.

Toate creanţele sunt defavorizate în sensul prevăzut de art. 3.21 din Legea nr. 85/2006 în condiţiile în care plăţile sunt eşalonate pe trei ani pentru creditorii garantaţi, chirografari indispensabili şi salariaţi, iar creditorii bugetari şi chirografari nu primesc nimic.

Prima condiţie a unui tratament corect şi echitabil este ca nici una dintre categoriile care resping planul şi nici o creanţă care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului, condiţie îndeplinită atâta timp cât creditorii bugetari şi creditorii chirografari care au respins planul nu primesc nimic nici în cazul reorganizării, nici în cazul falimentului.

A doua condiţie a unui tratament corect şi echitabil  este ca nici o categorie sau nici o creanţă aparţinând unei categorii să nu primească mai mult decât valoarea totală a creanţei sale, condiţie îndeplinită.

A treia condiţie a unui tratament corect şi echitabil este ca în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nici o categorie de creanţe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptate, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la art. 100 alin. (3), să nu primească  mai mult decât ar primi în cazul falimentului.

Categoriile creanţelor bugetare şi chirografare sunt cele care au respins planul  de reorganizare, iar potrivit ierarhiei stabilite de art. 100 al. 3, categoriile creanţelor privilegiate indispensabile şi a celor chirografare au rang inferior categoriei bugetare (categorie defavorizată ce nu a accepta planul), însă către aceste categorii nu se vor efectua distribuiri conform programului de plăţi cuprins în plan, astfel aceste categorii nu vor primi mai mult decât ar primi în cazul falimentului. În ceea ce priveşte categoria creanţelor chirografare, aceasta este enumerată în ierarhia stabilită de art. 100 al. 3 din Legea nr. 85/2006 la ultima poziţie, astfel nu se pune problema existenţei unei alte categorii cu rang inferior.

În reorganizare este  necesar ca cel puţin o categorie de creanţe să primească mai mult decât în cazul falimentului altfel reorganizarea nu şi-ar avea raţiunea. Nu este însă neapărat necesar ca toţi creditorii să fie avantajaţi şi cu atât mai mult  toate creanţele să fie satisfăcute integral. În plan se  poate prevedea stingerea integrală a creanţelor  la un anumit termen, dar şi într-un anumit procent a tuturor  creanţelor sau a unor  categorii de creanţe.

S-au respectat dispoziţiile art. 96 al. 2 din Legea nr. 85/2006 care prevăd că planul de reorganizare  va stabili acelaşi tratament pentru  fiecare creanţă dintr-o categorie distinctă, cu excepţia cazului în care deţinătorul unei creanţe din categoria respectivă consimte condiţii mai puţin favorabile pentru creanţe sa, în speţă toţi creditorii din fiecare categorie sunt trataţi egal.

Potrivit art. 102 al. 1 din Legea nr. 85/2006 când sentinţa care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan.

Din momentul confirmării planului stingerea creanţelor conform planului este obligatorie, nefiind posibilă urmărirea titlurilor executorii născute anterior procedurii neînscrise în plan,  nerecuperate.

Susţinerea recurentei potrivit căreia, prin plan nu se prevede plata creanţelor curente şi a obligaţiilor scadente după confirmarea planului este neîntemeiată, acestea urmând a fi achitate în baza art. 64 al. 4 din Legea nr. 85/2006 care reglementează plata creanţelor născute în timpul procedurii. Astfel, în planul de reorganizare se arată expres la pct. 7.1 „ creanţele născute după data deschiderii procedurii, ca urmare a derulării activităţii curente a acesteia, astfel cum acestea sunt prezentate în plan, urmează a fi achitate pe perioada  implementării planului  de reorganizare, conform actelor juridice care constituie izvorul acestor creanţe, în funcţie de natura juridică a acestora. La elaborarea previziunilor  cu privire la fluxurile de numerar ce vor fi generate de debitoare  ca urmare a implementării planului de reorganizare  au fost avute în vedere şi plăţile efectuate pentru stingerea creanţelor născute după deschiderea procedurii. Fluxul de numerar aferent prezentului plan, prevede achitarea datoriilor născute în perioada de observaţie şi care constau în dobânzi bancare amânate la plată şi impozite către bugetul local, în ultimele cinci trimestre de implementare a planului.

Prin plan pct. 8.1 s-a prevăzut expres care vor fi plăţile curente pe parcursul planului, ridicându-se la 11.976.038 lei, în aceste  cheltuieli  curente fiind  incluse şi plata creanţelor curente despre care face vorbire recurenta.

Neachitarea integrală a creanţelor sau eşalonarea acestora pe cei trei ani de reorganizare nu constituie un motiv de nelegalitate a planului de reorganizare. Totalul distribuirilor ce urmează a se efectua prin programul de plăţi propus prin planul de reorganizare este în cuantum de 35.115.329 lei respectiv 74,78 % din totalul masei credale, valoare superioară sumelor achitate în ipoteza falimentului, respectiv 24.513.458 lei respectiv 51,48% din masa credală.

În ceea ce o priveşte pe recurentă, aceasta în caz de reorganizare primeşte integral creanţa garantată, în timp ce în caz de faliment doar 45,22 %, iar pentru partea de creanţă bugetară nu se fac distribuiri nici în reorganizare, nici în faliment.

Criticile recurentei privind fluxul de numerar sunt neîntemeiate. Faptul că în planul de reorganizare se prevede în primul an un disponibil de 223541 lei faţă de 2843 lei cât se prevede a se achita recurentei în aceeaşi perioadă nu denotă rea-credinţă.

În elaborarea previziunilor cu privire la fluxurile de numerar ce vor fi generate de debitoare ca urmare a implementării planului  au fost  avute în vedere şi plăţile efectuate pentru stingerea creanţelor născute după deschiderea procedurii prevăzute în fluxul de numerar sub denumirea de plăţi activitatea curentă. Neexistând o ritmicitate, sumele înscrise în fluxul de numerar reprezintă o proiecţie viitoare, iar suma la care face referire recurenta nu reprezintă  un excedent bugetar, fiind doar o previziune a sumelor ce se presupun că vor rezulta din activitatea curentă. Aceste sume sunt prevăzute în plan pentru acoperirea, în perioada de implementare  a planului, a cheltuielilor operaţionale pentru buna desfăşurare a activităţii.

Distribuirile sunt prevăzute în cash flow-ul debitoarei, astfel se fac distribuiri către grupa creanţelor garantate 100%, suma urmând a fi distribuită pe măsura încasărilor din valorificarea imobilelor cel mai târziu în trimestrul 4 al fiecărui an după schema 30% în anul I din creanţă, 26% în anul II din creanţă şi în anul III restul de 44%, plata creanţelor salariale este prevăzută a se efectua în anul I al planului, proporţional în sume egale pe toate cele patru trimestre, nu se efectuează distribuiri către creanţele bugetare şi chirografare, se efectuează  plăţi în proporţie de 100% din datoriile aferente perioadei  de observaţie, divizate pe ultimele 5 trimestre de reorganizare, acestea fiind datorii curente ce au luat naştere după data deschiderii procedurii, motiv pentru care nu sunt prevăzute în programul de plăţi, ci doar în fluxul de numerar.

Eşalonarea la plată nu se face în baza O.U.G. nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată  şi nici în baza Legii nr. 137/2007 pentru aprobarea O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, ci în baza legii speciale a insolvenţei.

Faţă de considerentele mai sus arătate, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă  Curtea a respins recursul declarat de creditoarea D.G.R.F.P. B şi a menţinut sentinţa judecătorului sindic.

Domenii speta

Spete similare