Respingerea ca prematură a acţiunii privind anularea unei decizii emise de Camera de Conturi Alba, în condiţiile nesoluţionării contestaţiei formulate împotriva acesteia.

Respingerea ca prematură a acţiunii privind anularea unei decizii emise de Camera de Conturi Alba, în condiţiile nesoluţionării contestaţiei formulate împotriva acesteia.

În lipsa soluţionării contestaţiei prin încheiere de către Curtea de Conturi,  soluţia care ar fi trebuit pronunţată de Tribunalul Alba este aceea de admitere a acţiunii în sensul de a fi obligată pârâta să soluţioneze contestaţia împotriva Deciziei 26/2012, iar acţiunea prin care se solicită anularea Deciziei 26/2012 să se respingă ca prematură.

O atare soluţie împiedică analizarea legalităţii punctului B din Decizia 26/2012 şi deci a motivelor de recurs invocate cu privire la legalitatea măsurilor dispuse.

Secţia de  contencios  administrative  şi fiscal – Decizia nr. 5643/08  iulie 2014

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, reclamantul Oraşul O.M., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României prin Camera de Conturi a Judeţului A., a solicitat să fie anulată parţial Decizia nr.26/13.07.2012 emisă de către directorul Camerei de Conturi a judeţului A., respectiv a secţiunii Abateri de la legalitate şi regularitate care au creat prejudicii, punctul 1, literele a, b şi c din partea de motivare a deciziei precum şi a secţiunii B. Referitor la abaterile de la legalitate şi regularitate care au creat prejudicii, punctul 1. din dispozitivul Deciziei în cauză, prin care au fost obligaţi la efectuarea "unei cercetări administrative la nivelul U.A.T. Oraşul O.M. pentru clarificarea diferenţei dintre elementele de pod primite cu titlu gratuit de la U.A.T. Municipiul A. stabilirea eventualelor sume cu care a fost prejudiciată entitatea şi luarea de măsuri de recuperare a prejudiciului astfel stabilit de la persoanele cu atribuţii în domeniu", ca netemeinică şi nelegală şi să se dispună reverificarea operaţiunilor consemnate în Cap. 1, punctul 6 din Procesul verbal de constatare nr.6837/15.06.2012, încheiat de auditorii externi - reprezentanţi ai pârâtei, cu ocazia controlului efectuat.

În fapt, a arătat că în perioada 02.05.2012 - 15.06.2012 pârâta Camera de Conturi a Judeţului A., a efectuat, prin auditorii publici externi ec. T.E. şi ec. P.I., acţiunea de audit financiar asupra contului anual de execuţie al bugetului de stat pe anul 2011 la UAT Oraşul O.M., ocazie cu care au fost verificate şi aspectele legate de preluarea, cu titlu gratuit, de către UAT O.M., de la UAT Municipiul A., a bunurilor denumite "elemente de pod" precum şi înregistrarea în contabilitate şi mai apoi valorificarea acestor bunuri.

Prin sentinţa civilă nr. 5104/CAF/2013 pronunţată de Tribunalul Alba – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea precizată formulată de reclamantul Oraşul O.M. prin Primar în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României prin Camera de Conturi a Judeţului Alba şi cererea de intervenţie în interesul reclamantului formulată de intervenienta SC I. SA.

Pentru a pronunţa această soluţie tribunalul a reţinut că prin decizia 26/13.07.2012 - secţiunea Abateri de la legalitate şi regularitate care au creat prejudicii, punctul 1, literele a, b şi c (fila X  şi urm. – dosar iniţial) „nu s-a procedat  la  înregistrarea în evidenţa  contabilă  şi tehnic operativă a unor bunuri care constituie domeniu public şi privat al statului sau al unităţilor administrativ  teritoriale.

Din verificarea efectuată au rezultat următoarele:

a. Nu s-au recepţionat şi înregistrat în evidenţa contabilă a UAT oraşul O.M.  elemente de pod, primite cu titlu gratuit de la UAT mun. A., care au făcut obiectul proceselor verbale nr. 13560/17.12.2004, 13772/27.12.2004, 04/03.01.2005 şi respectiv 3149/08.09.2006, în cantitate de 904.801,04 kg, a căror fostă şi actuală locaţie nu rezultă din documentele prezentate de entitatea auditată.

b. Nu s-au recepţionat şi s-au înregistrat cu întârziere în evidenţa contabilă a UAT oraşul O.M. (luna decembrie 2006) elemente de pod primite cu titlu gratuit de la UAT mun. A., , care au făcut obiectul proceselor verbale nr. 13560/17.12.2004, 13772/27.12.2004, 04/03.01.2005 şi respectiv 3149/08.09.2006, în cantitate de 844.752,15 kg (stabilită în timpul auditului), a căror locaţie s-a stabilit din adresa 70/26.01.2007 a SC I. SRL C., F-ca de ţigle Teiuş, ca fiind la această societate. Înregistrarea în contabilitatea UAT oraşul O.M.  a elementelor de pod în cantitate de 832.621,49 kg şi valoare de 333.048,40 lei s-a făcut în baza acestei adrese 70/26.01.2007 a SC I. SRL C.  fără a exista vreo relaţie contractuală cu această societate (contract de prestări de servicii – pentru transport, proces verbal de custodie – pentru depozitare şi pază etc.), care să stabilească cantităţile de bunuri predate acestei societăţi şi să garanteze păstrarea în condiţii de siguranţă a acestora.

Singurele documente identificate prin care se recunoaşte iniţial unilateral de către SC I.  SRL C.  preluarea în custodie a acestor bunuri sunt: adresa Primăriei or. O.M. – Biroul Urbanism nr. 13560/20.12.2004, către Primăria mun. A., prin care se împuterniceşte dl. ing. G.T. – director al SC I.  SRL C. să ridice materialele din procesul verbal de predare – primire 13560 din 17.12.2004 şi  „Nota”  transmisă cu adresa nr. 37/25.01.2005 a SC I. SRL C., înregistrată la UAT or. O.M. sub nr. 985/28.01.2005, prin care este prezentat stocul de elemente de pod existente în depozitul acestei societăţi şi în care se precizează că „Prezenta Notă” poate ţine loc de proces verbal de custodie între Primăria O.M.  şi SC I.  SRL C. până la semnarea procesului verbal de predare între Unitatea Militară C., Primăria A. şi Primăria O.M.

c. Nu s-a clarificat până la data prezentului audit de către UAT or. O.M. diferenţa de 387.712,15 kg, dintre cantitatea iniţială de elemente de pod înregistrată în contabilitate (corectată în timpul auditului) de 844.752,15 kg şi cea vândută de UAT or. O.M.  prin licitaţie, ca deşeuri de fier, în urma casării elementelor de pod, în cantitate de 457.040,00 kg.

Valoarea estimată a bunurilor de natura elementelor de pod ce nu poate fi justificată de entitatea auditată este de 1.098.636,21 lei.”

Analizând înscrisurile cu valoare probatorie depuse la dosarul cauzei, tribunalul a reţinut următoarele:

Prin procesele verbale nr. 13560/17.12.2004, 13772/27.12.2004 şi respectiv 04/03.01.2005 (filele 58, 62 şi 67 – dosar iniţial) Primăria Aiud a predat către Primăria O.M.  elemente de pod descrise detaliat în cele 3 acte. Ulterior prin procesul verbal 3149/08.09.2006 (fila X– dosar iniţial), cele două entităţi au rectificat elementele de pod care au făcut obiectul transmiterii, urmare a confruntării evidenţelor scriptice cu bunurile real transferate. Acest ultim proces verbal a fost semnat de reprezentanţii legali ai celor două primării, fără obiecţiuni.

Instanţa nu a avut în vedere pretinsele omisiuni în privinţa actelor adiţionale proceselor verbale, teză avansată de reclamant, pentru că posibila lipsă îi este cel puţin parţial imputabilă, având în vedere că este semnatar fără obiecţiuni, prin reprezentant al celor 4 procese verbale, nimeni neputându-şi invoca propria culpă. De asemenea, lipsa unor documente justificative la preluarea de la UM, conform adresei 138/11.05.2010 îi este imputabilă direct sau prin prepuşii pe care a înţeles să-i mandateze.

Instanţa nu a avut în vedere nici adresa 2518/14.03.2006 (fila X – dosar iniţial), întrucât reclamanta declară în mod unilateral procesul verbal 3149/08.09.2006  nul, deşi acest act este bilateral. Singurele modalităţi prin care se putea reveni asupra celor constatate prin acest proces verbal erau o revenire bilaterală consensuală a părţilor semnatare, respectiv o contestaţie judiciară. Reclamanta nu a dovedit parcurgerea acestor căi, astfel că ineficientizarea unui act  bilateral prin voinţă unilaterală este inadmisibilă şi neproducătoare de efecte juridice. În şedinţa publică din data de 15.04.2013, reclamantul, prin reprezentant, a recunoscut că nu a atacat procesul verbal 3149/08.09.2006.

În privinţa susţinerilor reclamantei faţă de predarea doar scriptică a elementelor de pod, instanţa a apreciat că acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, în cuprinsul proceselor verbale nr. 13560/17.12.2004, 13772/27.12.2004 şi respectiv 04/03.01.2005 (filele X – dosar iniţial) se face menţiunea că predarea bunurilor era efectuată la data încheierii proceselor verbale conform adreselor 13558/17.12.2004 şi 13770/27.12.2004, respectiv că predarea s-a efectuat de către UM 01626, iar procesul verbal 3149/08.09.2006 este rectificativ, având în vedere tocmai elementele de pod real transferate. Aşadar, s-a reţinut a fi irelevantă perioada necesară preluării elementelor de pod, atâta timp cât preluarea era finalizată la data încheierii proceselor verbale.

Instanţa nu a avut în vedere înscrisul de la file 69 – dosar iniţial, întrucât este un act unilateral al reclamantei, prin care împuterniceşte un terţ să ridice materialele din procesele verbale nr. 13772/27.12.2004 şi 04/03.01.2005. Din punct de vedere probator, actului unilateral al reclamantei nu i se poate recunoaşte o forţă juridică superioară faţă ce procesele verbale nr. 13772/27.12.2004 şi 04/03.01.2005, acte bilaterale asumate.

Din procesul verbal încheiat la data de 11.01.2005 de IPJ A. (fila X – dosar iniţial), instanţa a avut în vedere că s-a constatat de către poliţia judiciară că elementele de pod primite cu titlu gratuit de către reclamantă nu sunt înregistrate în evidenţa contabilă a acesteia, justificându-se această împrejurare prin lipsa valorii exacte şi a lipsei spaţiului de depozitare pentru piesele aflate în depozitul C. Ulterior, se recunoaşte că şi pentru aceste bunuri s-a efectuat recepţia, de către SC I. SRL C. Aşadar, menţiunile din actul contestat cu privire la neînregistrarea în contabilitate a elementelor de pod se coroborează cu aspectele de rezultă din procesul verbal încheiat la data de 11.01.2005 de IPJ A.

În privinţa cantităţii de elemente de pod recepţionate de reclamantă, instanţa a constatat că la data de 25.01.2005, SC I. SRL C.  recunoştea deţinerea unor elemente de pod proprietatea reclamantei, pentru ca la data de 26.01.2007, prin adresa 70 (fila X – dosar iniţial), aceeaşi societate actualiza bunurile aflate în detenţia sa, cu menţiunea că operase scăderea celor ce fuseseră transferate către Primăriile S. şi L. La această dată valoarea elementelor de pod rămase era de 832.621,49 lei. Instanţa a constatat că prin adresa 11496/18.11.2005 şi adresa 6312/07.07.2005 (filele X – dosar iniţial), reclamanta aprobase transferul către Primăria Stremţ, respectiv către Primăria Livezile a unor elemente de pod, acestea fiind cele la care se făcea referire în adresa 70/26.01.2007 a SC I.  SRL C.

Cantitatea rezultată în urma auditului a elementelor de pod a fost de 844.752,15 kg, cantitatea iniţială fiind de 904.801,04 kg, Din cantitatea de elemente de pod înregistrată în contabilitate (corectată în timpul auditului) de 844.752,15 kg, reclamanta a vândut la licitaţie publică doar cantitatea de 456.497 kg, conform procesului verbal de adjudecare din 13.12.2010 , cantitatea fiind determinată pe baza adresei 70/26.01.2007, conform menţiunilor din înscrisul de la fila X.

Instanţa a constatat că elementele de pod se găseau în detenţia SC I. SRL C.  fără ca pentru acestea să se fi încheiat anterior vreun act juridic (contract de prestări de servicii – pentru transport, proces verbal de custodie – pentru depozitare şi pază etc.), astfel cum rezultă din decizia atacată, împrejurare confirmată de reclamant, prin reprezentant, în şedinţa publică din data de 15.04.2013.

Instanţa a apreciat surprinzătoare susţinerea reclamantei, potrivit căreia diferenţa este justificată de sustragerile din detenţia SC I.  SRL C. sau a condiţiilor de depozitare, având în vedere că toate sustragerile anterioare emiterii adresei 70/26.01.2007 au fost avute în vedere de SC I.  SRL C.  la redactarea actului (cele raportate prin adresele 806 şi 938 din 2006), iar cele ulterioare, raportate prin adresele 928 şi 1015 din 2008, fac referire la elemente de pod în cantitate de totală de 37.813,36 kg. De asemenea, la data de 19.05.2010, prin adresele 6619, 6621 şi 6620 emise către Primăriile F., L.M. şi U. , reclamanta recunoştea expres şi voluntar faptul că deţine o cantitate de 731.957,32 kg elemente metalice de pod, pentru ca în acelaşi an, la nici 7 luni distanţă, cantitatea de elemente de pod vândute la licitaţie publică către SC  C.T.  SRL HUNEDOARA să fie de 456.497 kg, fără ca între timp să fie raportate noi sustrageri. Este evident că doar condiţiile de depozitare nu puteau genera această reducere a cantităţii de elemente de pod.

Prin raportare la aspectele rezultate din administrarea probei cu înscrisuri, instanţa a apreciat că toate aspectele consemnate în decizia atacată sunt legale, prin raportare la prevederile art. 6 al. 1 şi 2, art. 7, art. 10 şi 11 din Legea nr.82/1991 şi art. 1.4.1, cap. II – pct. 2.7.1.1, pct. 1.2.3., pct. 2.1.2.3., pct. 2.1.3. şi pct. 3.2 din Ordinul nr.1917/2005, precum şi temeinice, astfel că toate susţinerile reclamantului sunt neîntemeiate. De asemenea, aspectele rezultate din administrarea cauzelor penale la care s-a făcut referire pe parcursul soluţionării prezentei cereri sunt irelevante, ele putând servi cel mult la un eventual regres al reclamantului împotriva persoanelor fizice, în măsura în care vor fi găsite vinovate de săvârşirea de infracţiuni al căror element material să fie descris în decizia atacată.

Având în vedere cele mai sus expuse, instanţa, în baza art. 10 şi 18 din Legea nr.554/2004, a respins acţiunea precizată formulată de reclamantul Oraşul O.M.  prin Primar în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României prin Camera de Conturi a Judeţului A.

Faţă de soluţia privitoare la cererea principală, în baza art. 49 al. 3 şi urm. Cod procedură civilă, instanţa a respins cererea de intervenţie formulată în interesul reclamantului formulată de către intervenienta SC I.  SA pentru aceleaşi motive ca şi cele indicate în privinţa cererii principale.

În baza art. 274  Cod procedură civilă, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de către pârâtă.

Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul Oraşul O.M.  prin Primar solicitând în principal casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În expunerea motivelor arată că instanţa a procedat la soluţionarea cauzei fără a intra în cercetarea fondului, astfel că nu s-a pronunţat asupra aspectelor cu care a fost investită, axându-se cu prioritate pe probleme care vizează situaţia elementelor de pod la alte momente decât cel al preluării bunurilor.

În subsidiar, solicită, în baza art.304 pct. 7 Cod procedură civilă, modificarea sentinţei atacate, apreciind că sentinţa se bazează pe motivaţii contradictorii sau străine de natura pricinii.

În acest sens, arată că în considerentele sentinţei nu se regăsesc motivele care au stat la baza respingerii contestaţiei, referitoare la modalitatea utilizată de către pârâtă pentru identificarea bunurilor denumite elemente de pod, a calculului cantităţii acestora inclusiv sub aspectul greutăţii pe fiecare tip de element în parte, precum şi a valorii acestora avute în vedere la stabilirea cuantumului prejudiciului, fiind evocate cu preponderenţă aspecte care privesc situaţia elementelor de pod la cu totul alte momente, cu mult după momentul preluării bunurilor şi care nu au nici un fel de relevanţă, fiind străine de obiectul dedus judecăţii.

Cu privire la probaţiune, consideră că i-a fost încălcat şi acest drept întrucât a arătat instanţei de fond că înţelege să se folosească în probaţiune de actele depuse odată cu cererea introductivă, de cele depuse la termenul din 15.04.2013 şi ulterior, de acte din dosarul penal nr.784/P/2007. Datorită faptului că răspunsul parchetului a fost nemulţumitor, determinat însă de solicitarea eronată a instanţei de fond, care a precizat că solicită soluţia dispusă în dosarul penal şi nu actele indicate de către reclamant şi încuviinţate în prealabil prin încheierea din data de 27.05.2013, arată că a insistat cu solicitarea comunicării acelor acte, însă instanţa, declarându-se mulţumită de răspunsul parchetului, nu a mai dat curs solicitării, îngrădindu-i-se astfel dreptul la apărare după ce, în prealabil, i-a fost respinsă şi proba cu martori.

Recursul este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar.

Prin întâmpinare intimata Curtea de Conturi solicită respingerea recursului ca nefondat.

Recursul reclamantului este fondat pentru următoarele considerente:

Camera de Conturi a Judeţului A.  a efectuat acţiunea privind „Auditul financiar asupra contului anual de execuţie al bugetului local pe anul 2011” la unitatea administrativ teritorială Oraşul O.M., stabilind deficienţe potrivit Procesului verbal de constatare înregistrat sub nr. 6837/15.06.2012, aflat la fila  X  din dosarul iniţial al Curţii de Apel Alba Iulia.

Prin Decizia nr. 26/2012 a Camerei Conturi a Judeţului A. s-au dispus măsuri în vederea abaterilor de la legalitate şi acolo unde acestea au produs prejudicii şi măsuri de calculare şi recuperare a acestora.

Nemulţumit de măsurile de la lit.B a deciziei, reclamantul a formulat contestaţia nr. 8598/30.07.2012, la care Camera de Conturi a Judeţului A.  îi răspunde cu adresa nr.1415/9.08.2012 în sensul că procedura de soluţionare a contestaţiilor este cea reglementată în prevederile Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, pct. 204, 205, 206, 207, 208, 209 şi 210, iar entitatea auditată trebuie să pună în aplicare în termenul stabilit măsurile din decizia 26/2012, nerespectarea acestora constituind infracţiune.

Reclamantul a atacat în instanţă decizia 26/2012 solicitând anularea parţială a acesteia în ce priveşte pct.B, în condiţiile în care contestaţiei formulate în 30.07.2012 i s-a răspuns prin adresa 1415/9.08.2012.

Este de observat că prin vechiul Regulament al Curţii de Conturi aprobat prin Hotărârea 130/2010 în forma din anul 2012, la punctele 204-210 este reglementată procedura de contestare a actelor încheiate de structurile judeţene ale Curţii de Conturi.

Deşi reclamantul a formulat contestaţie în termenul prevăzut de pct. 204 şi la structura Curţii de Conturi care a emis decizia aşa cum prevede Regulamentul, se observă că în loc să înainteze potrivit art. 211 pct. b Curţii de Conturi a României procesul verbal, decizia, contestaţia şi punctul de vedere al directorului adjunct – Comisiei de soluţionare a contestaţiilor potrivit art. 213 în vederea soluţionării contestaţiei prin încheiere conform art.219, directorul Camerei de Conturi Alba formulează doar un răspuns prin care argumentează necesitatea aplicării Deciziei  26/2012.

Întrucât Regulamentul prevede la art.223 lit. d că în cazul încheierilor pronunţate ca urmare a soluţionării contestaţiilor formulate împotriva deciziilor emise la nivelul camerelor de conturi judeţene, conducătorul entităţii verificate se poate adresa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, ceea ce se atacă în instanţa de contencios administrativ este încheierea prin care Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul  Curţii de Conturi  a soluţionat contestaţia.

Faptul că reclamantul a atacat în instanţă  Decizia  26/2012 şi nu încheierea prin care i s-a soluţionat contestaţia ar trebui să constituie un temei de inadmisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, în condiţiile în care procedura stabilită de Regulament ar fi fost parcursă corect.

Însă se observă că reclamantul a urmat această procedură şi ceea ce ţinea de faptul său personal a efectuat întocmai – respectiv a formulat contestaţia în termen şi a înaintat-o structurii emitente.

Întrucât neparcurgerea în continuare a procedurii – înaintarea contestaţiei către Comisia de soluţionare a contestaţiilor şi pronunţarea încheierii de soluţionare a contestaţiilor – nu sunt imputabile reclamantului, ci pârâtei, instanţa nu va aplica sancţiunea asupra acţiunii de faţă.

Însă, constatând că nici nu poate analiza acţiunea reclamantului în ce priveşte anularea Deciziei 26/2012 în lipsa soluţionării contestaţiei prin încheiere de către Curtea de Conturi, instanţa de recurs apreciază că soluţia care ar fi trebuit pronunţată de Tribunalul Alba este aceea de admitere a acţiunii în sensul de a fi obligată pârâta să soluţioneze contestaţia împotriva Deciziei 26/2012, iar acţiunea prin care se solicită anularea Deciziei 26/2012 să se respingă ca prematură.

O atare soluţie împiedică analizarea legalităţii punctului B din Decizia 26/2012 şi deci a motivelor de recurs invocate cu privire la legalitatea măsurilor dispuse.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, 304 pct. 9 Cod procedură civilă  şi 312 alin. 2 Cod procedură civilă  instanţa a admis recursul reclamantului, a modificat în tot hotărârea atacată în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantului şi a obligat pârâta Curtea de Conturi a României să soluţioneze prin încheiere contestaţia formulată de reclamant împotriva Deciziei 26/13.07.2012 a Camerei de Conturi a Judeţului A. Şi cererea de intervenţie în interesul reclamantului a fost admisă în aceleaşi limite.

S-a respins ca prematură acţiunea reclamantului pentru anularea parţială a Deciziei 26/2012.

Domenii speta

Spete similare