Contraventii

Sentinţă civilă 3152 din 18.12.2013


Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instante la data de …, sub nr. …/260/…, petentul A.L. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenţie seria … nr. … încheiat la data de … de către … - Politia …,  solicitând instanţei admiterea plângerii si anularea acestui proces verbal iar în subsidiar înlocuirea sanctiunilor cu avertismentul.

In motivarea plângerii, petentul a aratat că apreciază procesul verbal nelegal si netemeinic întrucât se specifică în cuprinsul acestuia faptul că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii. A precizat că în momentul respectiv pe trecerea de pietoni nu era nici un pieton, acestânărul aflat pe trotuar nu avea nicio intentie să traverseze.

A arătat petentul că la rubrica ,,alte mentiuni,, a completat agentul constatator desi mentiunea trebuia scrisă de petent.

Plângerea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru conform art. 36  din O.G. nr. 2/2001.

În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar, în copie: procesul verbal de contraventie seria ... nr. .../... (f. 7), dovada seria ... nr. .../... (f. 8), carte de identitate (f. 9).

Petentul a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri si a probei testimoniale martorul P.G.R.

În drept au fost invocate dispozitiile art. 16 alin. 1, art. 17 si art. 7 din OG nr. 2/2001, OuG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006 (art. 135 lit. h), Codul de procedură civilă

Prin adresa instantei emisă la data de ..., s-au comunicat petentului lipsurile cererii cu mentiunea ca în termen de 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările si modificările dispuse, sub sanctiunea anulării cererii.

Petentul s-a conformat dispozitiilor instantei iar cererea de chemare în judecată, însotită de înscrisuri, a fost comunicată intimatei, punându-i-se în vedere acesteia că are obligatia de a depune întâmpinare, sub sanctiunea decăderii din a mai propune probe si de a invoca exceptii, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată.

Pârâta a depus întâmpinare primită la dosar, prin serviciul registratură, la data de …, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul verbal fiind legal si temeinic întocmit.

Intimata a atasat intampinarii raportul agentului constatator (f. 23), fisa de evidentă auto (f. 24).

În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001, art. 205- 208, art. 223 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Intimata a solicitat încuviintarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Întâmpinarea a fost comunicată petentului la data de ..., cu mentiunea că are obligatia de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la primirea comunicării.

Având în vedere că petentul nu a răspuns la întâmpinare în termenul de 10 zile prevăzut de lege, văzând că sunt îndeplinite conditiile prevăzute de lege pentru fixarea primului termen de judecată, instanta a stabilit primul termen de judecată la data de ..., pentru când au fost citate părtile.

La termenul de judecata din ..., instanta a încuviintat proba cu înscrisuri  si proba testimonial cu martorul P.G.R. pentru petent si proba cu încrisuri pentru intimat.

La termenul de judecată din data de ..., sub prestare de jurământ instanta a audiat martorul P.G.R., declaratia sa fiind atasată la dosarul cauzei (f. 35).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal seria ... nr. ... încheiat în data de ... de către intimata ... – Politia ..., s-a reţinut în sarcina petentului A.L., fapta prevăzută si sanctionată de dispoziţiile art.135 lit. h din HG nr. 1391/2006, constând în accea că acesta a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare ... si în timp ce se afla pe str. ... din ..., în zona magazinului de electrice, din directia Comănesti-Bacău, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară, pe sensul său de mers, prin loc marcat si semnalat cu indicator.

Procesul verbal a fost întocmit în prezenta petentului, a fost semnat de către acesta, consemnându-se la rubrica ,,alte mentiuni,, faptul că ,,nu are de făcut obiectiuni,,.

Potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere şi în următoarele situaţii: h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat şi semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului. În conformitate cu prevederile art. 100 alin (3) lit. b din OuG nr. 195/2002 republicată constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte: (…) neacordarea prioritatii de trecere pietonilor angajati in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflati pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.

Instanţa constată că procesul verbal întruneşte condiţiile de formă impuse de art. 16 din OG 2/2001 şi că nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din acelaşi act normativ.

Totodată, procesul verbal prin care contravenientul a fost sancţionat face dovada deplină cu privire la situaţia de fapt reţinută în cuprinsul său, bucurându-se de prezumţia de legalitate şi veridicitate, până la proba contrarie, probă ce revine petentului. Prezumţia de legalitate nu este prin ea însăşi contrară prezumţiei de nevinovăţie (de care se bucură petentul), însă revine organelor judiciare obligaţia de a verifica, în fiecare caz concret, dacă prin modalitatea în care prezumţia de legalitate operează se respectă principiul proporţionalităţii rezonabile între scopul legitim urmărit prin instituirea ei şi mijloacele utilizate. Această analiză trebuie să urmărească în mod esenţial asigurarea condiţiilor exercitării efective a dreptului la apărare de către petent. Petentul trebuie să aibă posibilitatea de a combate în mod real procesul – verbal de constatare a contravenţiei prin mijloace de probă pe care să le poată administra. În cauză s-a reţinut de agentul constatator că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare pe trecerea pentru pietoni marcată şi semnalizată corespunzător.

În dovedirea susţinerilor sale petentul a solicitat audierea martorului P.G.R. care, fiind audiat în faţa instanţei de judecată – fila 35- a arătat că se afla în fata magazinului ... din ... în momentul când a văzut masina petentului A.L. venind dinspre Comănesti, îndreptându-se spre Lucăcesti. La trecerea de pietoni, a arătat martorul, se afla un tânăr care vorbea la telefon si care s-a oprit în dreptul trecerii, fără să pună piciorul pe trecerea de pietoni. Depoziţia martorului este infirmată de procesul verbal si raportul agentului constatator care a constatat prin propriile simturi fapta retinută în sarcina petentului, din aceste înscrisuri rezultând săvârşirea faptei contravenţionale reţinute în procesul verbal, astfel încât prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.

Astfel, petentul, in cuprinsul plangerii, a aratat ca nu era nici un pieton angajat in traversare si ca tânărul care se afla pe trotuar nu avea intentia de a traversa. Or, din raportul agentului constatator reiese că în momentul în care petentul se afla pe trecerea de pietoni cu autoturismul, pe marcajul rutier al trecerii de pietoni se afla un pieton care traversa strada, pe sensul de mers al conducătorului auto. Prin urmare, instanta apreciaza ca atata vreme cat pietonul se afla pe trecerea de pietoni, iar petentul nu i-a acordat prioritate de trecere, acesta se face vinovat de incalcarea dispozitiilor legale incidente in materie si enuntate mai sus. De altfel, petentul a semnat procesul verbal fără a formula obiectiuni.

Astfel, procesul verbal se bucură de prezumţia de legalitate şi temeinicie până la proba contrara, proba care nu a fost făcută în cauză, din contra, din ansamblul probator existent la dosar (raport agent constatator coroborat cu procesul verbal) rezulta savarsirea faptei contraventionale de catre petent.

Cu privire la sancţiune, instanţa reţine că amenda aplicată se încadrează în limitele stabilite pentru clasa a II de sancţiuni de OUG nr.95/2002 (4 sau 5 puncte-amendă conform art.98 alin.4), clasă în care se încadrează şi sancţiunea aplicată petentului în temeiul art.100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, republicată şi modificată. Totodată, instanţa reţine că sancţiunea a fost corect individualizată în raport de gravitatea faptei, în speţă fiind aplicat minimul prevăzut de lege.

Având în vedere considerentele expuse, văzând şi disp. art. 34 din OG nr. 2/2001, modificată, instanţa va respinge plângerea ca nefondată.