Înşelăciune în convenţii, înşelăciunea săvârşită cu prilejul executării unui contract

Dosar Nr. 817 (22.12.2008)

2. Înselaciune în conventii, înselaciunea savârsita cu prilejul executarii unui contract

Cod penal. Infractiune de înselaciune.

Art. 25 raportat la art. 290 Cod penal;

Art. 215 alin. l, 2, 3 Cod penal;

Art.290 Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal;

Art.26 raportat la art. 215 alin. l, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal.

Articolul 215 alin. (3) Cod penal, incrimineaza o forma speciala a infractiunii de înselaciune, comisa cu prilejul încheierii sau executarii unui contract. Executarea unui contract include intervalul de timp în care obligatiile contractuale se gasesc în faza de aducere la îndeplinire, pâna la epuizarea acestora.

Pentru existenta acestei forme a infractiunii de înselaciune este necesara o conventie de natura civila sau comerciala în cadrul careia sa se produca mentinerea în eroare a subiectului pasiv. Activitatea de amagire trebuie sa fie suficient de ampla pentru a avea rol important în executarea conventiei.

Curtea de apel Bacau – Sectia penala

Decizia nr. 817 din 22 decembrie 2008

Prin decizia penala nr. 254/A/20.05.2008 a Tribunalului Bacau s-a dispus în temeiul art. 379 punctul 2 litera „a" cod procedura penala s-au admis apelurile declarate de apelantii inculpati P.L. si N.S.I. împotriva sentintei penale nr. 621/6-11-2007 pronuntata în dosar penal nr.712/260/2007 al Judecatoriei Moinesti cu privire la urmatoarele aspecte:

1 - modalitatea de executare a pedepsei, neaplicarea dispozitiilor art.86 indice 1 cod penal si pedepsei accesorii pentru inculpatul P.L..

2 - aplicarea art. 61 alin. 1 teza 2 cod penal privind revocarea restului de pedeapsa ramas de executat din pedeapsa anterioara, neaplicarea art. 61 alin. l teza 1 cod penal privind mentinerea liberarii conditionate pentru acelasi rest, aplicarea art. 61 alin. 1 teza finala, cuantumul pedepselor rezultante stabilite pentru infractiunile concurente, pentru inculpatul N.S.I..

S-a desfiintat sentinta apelata sub aceste aspecte; S-a retinut cauza spre rejudecare si în fond:

În temeiul art. 86 indice 1 cod penal s-a dispus suspendarea executarii pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicata inculpatului P.L. sub supraveghere.

În temeiul art. 86 indice 2 cod penal s-a stabilit termen de încercare al suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere de 5 ani calculat de la data ramânerii definitive a prezentei hotarâri.

În baza art. 86 indice 3 cod penal pe durata termenului de încercare inculpatul condamnat se supune masurilor de supraveghere obligatorii dupa cum urmeaza:

a) sa se prezinte, la datele fixate la Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Bacau;

b) sa anunte în prealabil orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si întoarcerea;

c) sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;

d) sa comunice informatii de natura a putea fii controlate mijloacele lui de existenta.

În temeiul art. 359 cod procedura penala s-a atras atentia inculpatului asupra consecintelor nerespectarii dispozitiilor art.86 indice 4 alin. 1 cod penal în referire la art. 83 si 84 cod penal si a dispozitiilor art. 86 indice 2 cod penal.

S-a înlatura aplicarea pedepsei accesorii pentru inculpatul P.L..

S-a înlaturat din dispozitivul sentintei apelate pentru inculpatul N.S.I. dispozitiile art. 61 alin. 1 teza 2 cod penal privind revocarea liberarii a restului de pedeapsa de 637 zile ramas de executat din pedeapsa anterioara de 4 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 633/22-02-2002 a Judecatoriei Bacau.

În baza art. 61 alin. 1 teza 1 cod penal s-a mentinut liberarea conditionata a inculpatului pentru restul de pedeapsa de 637 zile ramas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicata prin s.p. 633/22-02-2002 a Judecatoriei Bacau si în consecinta:

S-a înlaturat aplicarea art. 61 alin. 1 teza finala privind contopirea restului cu fiecare din pedepsele aplicate inculpatului pentru infractiunile concurente si dispozitiile privind pedepsele rezultante ale acestei contopiri.

S-au mentinut pedepsele stabilite de 6 luni închisoare pentru infractiunea prevazuta de art. 290 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. „a" cod penal si 3 ani închisoare aplicata pentru infractiunea prevazuta de art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 cod penal cu aplicarea art. 37 lit."a" cod penal si pedeapsa rezultanta de executat de 3 ani închisoare.

S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei apelate.

S-a constatat ca apelantul inculpat P.L. a fost asistat de avocat ales.

S-a dispus plata sumei de 100 lei RON reprezentând onorariu avocat oficiu pentru apelantul inculpat N.S.I. din fondul special al Ministerului Justitiei.

În temeiul art. 192 alin. 3 cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au ramas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de apel a retinut:

Prin sentinta penala nr.621 din 06.11.2007 pronuntata de catre Judecatoria Moinesti în dosarul nr. 712/260/2007 s-au dispus urmatoarele:

În baza art.25 raportat la art.290 Cod penal a fost condamnat inculpatul P.L., cetatean român, studii 12 clase, stagiul militar nesatisfacut, administrator, necasatorit, fara copii, cu antecedente penale, la 6 luni închisoare.

În baza art. 215 al. 1,2,3 Cod penal a fost condamnat acelasi inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art.85 Cod penal s-a dispus anularea suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 7 luni închisoare din s.p. 2039/18.11.2004 a Judecatoriei Moinesti, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 226/07.04.2005 a Curtii de Apel Bacau.

S-a descontopit si s-a repus în individualitatea sa pedeapsa de 7 luni închisoare din s.p. 2039/18.11.2004 a Judecatoriei Moinesti, în pedepsele componente dupa cum urmeaza:

- 7 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 84 din Legea 59/1934;

- 5 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii prevazute de art.292 Cod penal.

În baza art.33 lit. a, 34 lit. b si art.85 Cod penal, s-au contopit pedepsele si o aplica pe cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art.64 al. l lit. a teza a-2-a si b Cod penal în conditiile si pe durata celor prevazute art.71 al.2 Cod penal.

În baza art.290 Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal a condamnat inculpatul N.S.I. cetatean român, studii 12 clase, stagiul militar nesatisfacut, casatorit, un copil minor, recidivist, la 6 luni închisoare.

În baza art.61. alin. l teza II -a Cod penal, s-a revocat liberarea conditionata a restului de pedeapsa ramas neexecutat de 637 zile, respectiv 1 an, 9 luni si 2 de zile din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr.633/22.02,2002 a Judecatoriei Bacau, si în baza art.61 alin. l teza finala s-a contopit restul de pedeapsa ramas neexecutat, cu pedeapsa aplicata prin prezenta.

În baza art. 26 Cod penal raportat la art. 215 al. 1,2,3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnat acelasi inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art.61. alin. l teza II -a Cod penal, s-a revocat liberarea conditionata a restului de pedeapsa ramas neexecutat de 637 zile, respectiv 1 an, 9 luni si 2 de zile din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr.633/2002 a Judecatoriei Bacau, si în baza art.61 alin.l teza finala s-a contopit restul de pedeapsa ramas neexecutat, cu pedeapsa aplicata prin prezenta.

În baza art.33 lit. a, 34 lit. b Cod penal si art.36 alin. l Cod penal s-a contopit si s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art.64 al.l lit.a teza a-2-a si b Cod penal în conditiile si pe durata celor prevazute art.71 al.2 Cod penal.

În baza art. 14,348 Cod proc. penala si art.445 Cod. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisului fals, denumit „dovada" (fila 19 dosar urmarire penala).

În baza art. l 18 lit. b Cod penal s-a dispus confiscarea unei stampile aflata la fila 38 dosar urmarire penala, având ca amprenta D., 17.

S-a respins exceptia autoritatii lucrului judecat.

În baza art. 14,346 Cod proc. penala si art.998, art 1000 alin.3, 1003 Cod civil a fost obligat inculpatul P.L. în solidar cu partea responsabila civilmente SC P. Trans SRL C. si cu inculpatul N.S.I. catre partea civila SC A.SA Bacau la plata sumei de 26.488,18 lei la care se va adauga dobânda legala.

S-a dispus plata onorariului aparator oficiu în cuantum de 100 lei, avocat P.M. din fondurile Ministerului Justitiei.

În baza art.191 alin.3 Cod proc. penal a fost obligat inculpatul P.L. în solidar cu partea responsabila civilmente SC P.SRL la plata cheltuielilor judiciare catre stat în cuantum de 100 lei si în baza art.191 alin. l Cod proc. penala obliga pe inculpatul N.S.I. la plata cheltuielilor judiciare catre stat în cuantum de 180 lei , din care 100 lei onorariu aparator oficiu.

S-a luat act ca inculpatul P.L. a avut aparator ales.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:

Prin rechizitoriul nr. 3444/P/2005 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Moinesti, jud. Bacau, înregistrat sub nr.712/260/2007 au fost trimisi în judecata pe inculpatii: - P.L, stagiul militar nesatisfacut, administrator, necasatorit, fara copii, cu antecedente penale, pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art.25 raportat la art.290 Cod penal, art.215 al. 1,2,3 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, N.S.I, cetatean român, studii 12 clase, stagiul militar nesatisfacut, casatorit, un copil minor, recidivist, pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art.290 Cod penal, art.26 raportat la art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal si art.37 lit.a Cod penal.

În actul de sesizare a instantei se arata ca la începutul anului 2004, inculpatul P. L. 1-a instigat pe inculpatul N.S.I. sa întocmeasca în fals o adeverinta pe care a folosit-o apoi pentru radierea unei ipoteci, prejudiciind astfel SC A. SA cu suma de 26.488,18 lei, iar inculpatul N.S.I. în aceeasi perioada, a întocmit în fals o adresa în numele SCD. pe care i-a înmânat-o celuilalt inculpat, dându-i astfel ajutorul sa radieze în mod ilegal ipoteca pe un apartament, prejudiciind astfel interesele A.B. cu suma indicata mai sus.

Din probatoriul administrat în cauza, respectiv materialul de urmarire penala si declaratiile date în faza de cercetare judecatoreasca, instanta a retinut urmatoarele:

La data de 28.07.2004, N.S.I. fiind audiat în calitate de inculpat la DNA Bacau, a formulat un autodenunt prin care pe lânga alte fapte a relata si ca la începutul anului 2004 a intentionat sa cumpere de la inculpatul P.L. un apartament, în C. care era ipotecat în favoarea D. (fila 8 dosar urmarire penala).

Relateaza în acelasi autodenunt ca P.L. i-a solicitat sprijinul sa-i faca rost de o stampila care sa poarte antetul firmei creditoare si sa fie trecut si numarul 17.

Ca dovada în acest sens, preda organelor de politie (fila 39 dosar urmarire) stampila respectiva.

Inculpatul P.L. în anul 1997 a achizitionat de la SC D. un autoturism marca Cielo, ocazie cu care s-a încheiat contractul de asigurare cu A. si în favoarea asiguratorului încheindu-se contractul de garantie imobiliara asupra unui apartament situat în C., proprietatea lui P, L,.

P. L. nu a achitat decât doua rate si apoi SC D, s-a despagubit de la SC A, SA Bacau.

La solicitarea lui P.L., inculpatul N.S.I. s-a deplasat la Bucuresti , unde dupa modelul dat de acesta a realizat o stampila ca apartinând SC D. cu numarul 17, a întocmit o adresa prin care se solicita ca în numele acesteia sa fie radiata ipoteca existenta pe apartament deoarece se achitase în întregime debitul (fila 19 dosar urmarire penala).

Inculpatul P.L. a depus aceasta adresa la Biroul de Carte Funciara, a obtinut radierea ipotecii pe apartament la data de 13.01.2004, pe care 1-a vândut imediat unor persoane fizice.

La urmarirea penala, martorul F.R.I. care era în relatii de afaceri cu P.L. si N.S.,(fila 27 dosar urmarire penala) sustine afirmatiile inculpatului N.S.I. dar arata ca nu a cunoscut ce a facut P.L. cu acea stampila.

Inculpatul P.L. declara F.R. avea de luat de la A. o despagubire si de dat inculpatului o suma mai mare dintr-o tranzactie comerciala anterioara. Astfel i-a explicat situatia apartamentului si i-a propus o compensare de datorii deoarece la rândul sau avea de achitat la A. contravaloarea autoturismului achizitionat.

Spune inculpatul P.L. ca numitul F. i-a prezentat adresa falsa si i-a spus ca a rezolvat cu datoria si astfel a mers, a radiat ipoteca si a vândut apartamentul.

Sustinerile inculpatului P. nu se justifica sub nici un aspect în conditiile în care nu i s-a prezentat un proces verbal de compensare asa cum a invocat si sa semneze în calitate de debitor pe vreun act care sa îl exonereze de datorie.

Mai mult decât atât adresa falsa pentru radiere nu era emisa de A. care era beneficiarul contractului de ipoteca ci de SC D. care nu avea legatura cu ipoteca. P.L. declara ca nu a cunoscut ca adresa si stampila erau false.

N.S., dupa aproximativ doi ani (fila 38 dosar urmarire penala) îsi schimba declaratia în sensul ca de fapt stampila a achizitionat-o la solicitarea numitului F.R. si a mers la biroul acestuia unde a rugat pe o persoana care lucra în acel birou sa-i redacteze adresa dupa modelul dat de F..

De data aceasta inculpatul N.S. nu mai are cunostinta la ce foloseau stampila si adeverinta. La fila 36 dosar urmarire penala acelasi inculpat N. îsi ia si masura de precautie în sensul ca dupa ce a aplicat stampila pe adeverinta, a pastrat-o pentru a nu mai fi folosita în alte scopuri.

Martorul F.R. la fila 47 dosar urmarire relateaza ca erau în relatii de afaceri cu P.L. si N.S. P.L. a vândut apartamentul ipotecat dar nu putea sa faca actele deoarece era avea sarcini si la initiativa sa inculpatul N.S. a facut rost de o stampila falsa, a întocmit în fals o adresa, pe care a stampilat-o si pe care inculpatul P.L. desi stia ca este falsa a folosit-o la radierea ipotecii de pe apartament.

În faza de cercetare judecatoreasca, inculpatul P.L. îsi mentine depozitia de la urmarire penala în sensul ca nu a cunoscut ca adresa era falsa dar ca s-a prezentat la Biroul de Carte Funciara a radiat ipoteca si imediat a vândut apartamentul deoarece avea datorii mari.

Inculpatul N.S.I. îsi aduce subit aminte ca adeverinta a fost scrisa de un angajat a lui F., pe nume T.C. despre care cunostea cu certitudine ca este plecat în strainatate, din dosarul de la DNA, lucru confirmat si de martorul F.. A fost citat acest martor, inclusiv cu mandat de aducere si bineînteles ca nu a fost gasit. Este de remarcat ca inculpatul N. initial a spus ca personal a întocmit adeverinta iar la cercetarea judecatoreasca nici macar nu stia sa redacteze la calculator.

Martorul F.R., în instanta declara ca a fost sunat de catre inculpatul P, sa îi faca rost de o adeverinta de la inculpatul N., în vederea radierii unei ipoteci. Inculpatul N.S.I. s-a conformat avându-se în vedere ca F. îi era nas de cununie si pentru care a mai întocmit în fals alte asemenea adrese.

Din probele de la urmarirea penala si declaratiile martorului F.R. rezulta vinovatia celor doi inculpati.

Situatia de fapt fiind dovedita, în drept fapta inculpatului P.L. care a instigat pe inculpatul N.S.I. sa întocmeasca în fals o adeverinta pe care a folosit-o pentru radierea unei ipoteci, s-a apreciat ca întruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de 25 raportat la art.290 Cod penal si radierea ipotecii întocmite în favoarea SC A., pe baza înscrisului fals, întruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.215 al. 1,2,3 Cod penal pentru care s-a dispus pedepse cu închisoare.

Fapta inculpatului N.S.I. care a întocmit în fals o adresa în numele SC D. si pe care a dat-o celuilalt coinculpat dându-i ajutorul sa radieze în mod ilegal o ipoteca pe un apartament, prejudiciind astfel A. cu suma de 26.488,18 lei, întrunesc elementele constitutive ale infractiunilor prevazute de art.290 Cod penal si art.26 raportat la art. 215 al. 1,2,3 Cod penal pentru care s-a dispus pedepse cu închisoare.

Deoarece faptele sunt în concurs le vor aplicabile prevederile art.33 lit.a si 34 lit.b Cod penal.

Din studiul fisei cazier a inculpatului N.S.I., rezulta ca prin sentinta penala nr.633/2002 pronuntata de Judecatoria Bacau a fost condamnat la 4 ani închisoare, fiind liberat conditionat la 24.06.2002, ramânând un rest neexecutat de 637 de zile. Fata de data savârsirii prezentelor fapte, îi vor fi aplicabile prevederile art. 37 lit.a Cod penal.

Inculpatul P.L. nu este recidivist deoarece desi are mai multe condamnari, acestea sunt concurente.

La individualizarea pedepselor conform art.72 Cod penal s-a tinut seama de gradul de pericol social al infractiunilor, de modalitatea savârsirii dar si de persoana inculpatilor care au cautat sa împiedice aflarea adevarului si au condamnari multiple.

S.C. A.R. – A.S.A. Bacau s-a constituit parte civila în procesul penal cu suma de 26.488,18 lei reprezentând suma cu care a despagubit S.C. D. în virtutea contractului de asigurare si pentru care nu poate sa se îndestuleze pe calea executarii silite în calitate de creditor ipotecar deoarece apartamentul a fost vândut.

Deoarece partea civila a depus la dosarul cauzei s.c. nr. 1260/28.05.2003 a Tribunalului Bacau, prin care SC P.T., partea responsabila civilmente din prezenta cauza a fost obligata catre aceasta la plata aceluiasi prejudiciu, s-a ridicat din oficiu exceptia autoritatii lucrului judecat.

Din studierea actelor aflate la dosar rezulta ca aceasta exceptie nu poate opera pentru urmatoarele motive: pentru existenta exceptiei autoritatii lucrului judecat conform art.166 Cod proc. civ. exceptie procesuala, este necesara o tripla identitate de obiect, cauza si parti, institutie reglementata si de art.1200 pct.4 Cod civil ca si prezumtie legala.

În baza art. 61. alin. l teza II -a Cod penal, s-a revocat liberarea conditionata a restului de pedeapsa ramas neexecutat de 637 zile, respectiv 1 an, 9 luni si 2 de zile din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr.633/22.02,2002 a Judecatoriei Bacau, si in baza art.61 alin. l teza finala si va fi contopit cu restul de pedeapsa ramas neexecutat si cu pedeapsa aplicata prin prezentele.

În baza art.33 lit. a , 34 lit. b Cod penal si art.36 alin. l Cod penal au fost contopit si s-a aplicat pedeapsa cea mai grea.

S-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art.64 al. l lit. a teza a-2-a si b Cod penal în conditiile si pe durata celor prevazute art.71 al.2 Cod penal.

În baza art. 14,348 Cod proc. penala si art.445 Cod. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisului fals, denumit „dovada"(fila 19 dosar urmarire penala).

În baza art.l 18 lit.b Cod penal s-a dispus confiscarea unei stampile aflata la fila 38 dosar urmarire penala, având ca amprenta D..

S-a respins exceptia autoritatii lucrului judecat.

În baza art. 14,346 Cod proc.penala si art.998 , art. 1000 alin.3 , 1003 Cod civil au fost obligati inculpatul P.L. in solidar cu partea responsabila civilmente SC P.Comanesti si cu inculpatul N.S.I. catre partea civila SC A.- Sucursala A. la plata sumei de 26.488,18 lei la care s-a adaugat dobânda legala.

S-a dispus plata onorariului aparator oficiu din fondurile Ministerului Justitiei.

În baza art. 191 alin.3 Cod proc penal a fost obligat inculpatul P.L. in solidar cu partea responsabila civilmente SC P. la plata cheltuielilor judiciare catre stat si in baza art.191 alin.l Cod proc. penala a fost obligat pe inculpatul N.S.I. la plata cheltuielilor judiciare catre stat, din care si onorariu aparator oficiu.

Împotriva sentintei au declarat apel inculpatii P.L. si N.S.I., tara a motiva apelurile în scris.

Oral, în fata instantei, apelantul-inculpat P.L. a solicitat admiterea apelului, desfiintarea sentintei penale si pe fond achitarea în temeiul art. 10 lit.c C.p.p, motivând ca Parchetul si prima instanta trebuiau sa faca dovada ca adeverinta folosita la radierea ipotecii este falsa, iar din întreg materialul probator nu rezulta ca el ar fi instigat pe coinculpat la întocmirea acestei adeverinte, iar pentru infractiunea de înselaciune trebuia sa existe o plângere a S.C.A., însa aceasta plângere nu exista. Se mai arata ca declaratia martorului F.R. nu poate fi luata în considerare întrucât acesta tinea contabilitatea societatii administrate de inculpatul P., care îi datora lui F. 10 miliarde lei.

Inculpatul N.S.I., prin aparator ales, a criticat condamnarea pentru infractiunea de înselaciune, aratând ca aceasta nu exista, acest inculpat nu induce în eroare S.C.A.., ca vinovatia apartine martorului F.R.I. si ca nu recunoaste decât infractiunea de fals. Se mai cere mentinerea liberarii conditionate pentru restul de pedeapsa ramas neexecutat din pedeapsa aplicata prin s.p. 633/22.02.2002 a Judecatoriei Bacau, având în vedere ca a colaborat cu organele de u.p. si în instanta.

Examinând sentinta penala apelata, atât sub aspectul motivelor de apel invocate, cât si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, în temeiul art.271 alin.2 C.p.p., tribunalul constata apelurile fondate pentru considerentele ce se vor arata în continuare.

Situatia de fapt retinuta de prima instanta, este cea rezultata din autodenuntul inculpatului N.S.I., prin care arata ca la cererea celuilalt coinculpat i-a procurat o stampila cu sigla D., i-a redactat o adresa din partea acesteia în fals prin care se certifica achitarea integrala a autoturismului achizitionat de inculpatul P. si se solicita radierea ipotecii, ceea ce s-a si întâmplat, ulterior apartamentul apartinând inculpatului P. degrevat de sarcini, a fost vândut. împrejurarea ca ulterior inculpatul N. îsi schimba declaratia nu prezinta relevanta în cauza atâta vreme cât ansamblul probator existent în cauza dovedeste cu prisosinta vinovatia celor doi inculpati pentru savârsirea infractiunilor de înselaciune si fals în înscrisuri sub semnatura privata.

Astfel, inculpatul P.L., nu a recunoscut nici un moment savârsirea faptelor si aceasta în contextul în care cunostea prea bine împrejurarea ca nu a achitat ratele de leasing aferente autoturismului Cielo, acestea fiind achitate de S,C.A. care a preluat riscul de neplata si careia urma sa-i achite debitul. împrejurarea ca adresa din partea S.C.D. falsificata de inculpatul N. i-a profitat si în mod implicit a folosit-o rezulta si din faptul ca a solicitat personal radierea ipotecii desi aceasta era înscrisa pe numele A. si nu pe cel al S.C.D. s.a.., precum si faptul ca desi cunostea ca nu achitase debitul pentru a fi ridicata ipoteca, a vândut ulterior apartamentul. Împrejurarile descrise se coroboreaza atât cu declaratiile inculpatului N. cât si cu cele ale martorului F., contestate acum de ambii inculpati. Astfel, acest inculpat a indus în eroare S.C.A, cu ocazia executarii contractului de asigurare prin aceea ca a obtinut în fals ridicarea ipotecii înscrise pe numele acesteia, folosindu-se de un mijloc fraudulos si anume adresa întocmita de celalalt inculpat, prejudiciul înregistrându-se în patrimoniul S.C.A. Faptul ca urmarirea penala a fost declansata în urma autodenuntului coinculpatului N. si nu al partii vatamate nu are relevanta în cauza, denuntul respectiv autodenuntul constituie un mijloc de sesizare a organelor de u.p. prevazut de lege. Prejudiciul este cert stabilit si de instanta civila prin sentinta civila nr.1260 din 28.05.2003 a Tribunalului Bacau - Sectia comerciala si contencios administrativ. In conditiile descrise nu se poate sustine ca inculpatul P.L. nu a avut cunostinta de împrejurarea ca ipoteca a fost radiata în baza înscrisului întocmit de celalalt inculpat. Faptul ca inculpatul invoca, ca martorul F. a procurat atât înscrisul falsificat si a indus în eroare partea civila nu constituie decât o încercare de a se sustrage raspunderii penale. Nu pot fi primite sustinerile acestui inculpat cum ca martorul F. a venit cu adresa falsa si a spus ca a rezolvat cu datoria în conditiile în care inculpatul cunostea prea bine ca nu si-a achitat debitul si ca nu putea în mod legal sa radieze ipoteca, în conditiile în care cunostea ca ipoteca era înscrisa pe numele partii civile si nu pe al S.C.D..

Cu privire la inculpatul N.S.I., împrejurarea ca a întocmit el însusi adeverinta falsa rezulta atât din propriul sau autodenunt cât si din declaratia martorului F.. Nu are nici o relevanta ca ulterior, pe parcursul cercetarilor, cei doi si-au schimbat declaratiile, inculpatul N. S. I. învinuindu-1 pe martor ca ar fi întocmit înscrisul. Savârsirea infractiunii de complicitate la înselaciune prevazuta de art.26 raportat la art.215 al. 1,2,3 Cp. si 37 lit.a Cp., rezulta cu prisosinta din derularea situatiei de fapt în conditiile în care cunostea ca înscrisul este falsificat iar din continutul acestuia rezulta clar ca se refera la inculpatul P. L., în aceste conditii apare ca neverosimila atitudinea procesuala a acestui inculpat care dupa ce întocmeste o adresa falsa ca din partea S.C.D., sa arate ca nu cunostea împrejurarea ca urmeaza a fi folosit într-o tranzactie ilicita, fiind de neconceput ca un act fals sa stea la baza unei tranzactii licite.

Împrejurarile relevate de cei doi inculpati ca martorul F. ar fi avut de încasat de la A. vreo suma de bani nu sunt dovedite de înscrisurile de la dosar. De altfel, din declaratia acestui martor reiese ca si în alte rânduri inculpatul N.S.I. întocmea diverse adeverinte false, lucru recunoscut si de inculpat. De asemenea, împrejurarea ca numitul F. îi tinea contabilitatea firmei inculpatului P. nu prezinta relevanta asupra situatiei de fapt.

Fata de toate aceste împrejurari, prima instanta a retinut în mod corect vinovatia inculpatilor, dând faptelor încadrarea juridica corespunzatoare.

În privinta inculpatului P. L., prima instanta a aplicat pedepse corect individualizate, a dat eficienta art.85 Cp. dispunând anularea suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 7 luni închisoare aplicata prin s.p. nr.2039/18.XI.2004 a Judecatoriei Moinesti, pe care a descontopita în pedepsele componente, contopind în final pedepsele, însa, instanta a apreciat ca executarea pedepsei rezultante în regim de detentie, asa cum a dispus prima instanta nu este necesara, apreciind ca scopul reeducativ poate al pedepsei poate fi atins si în conditiile suspendarii conditionate sub supraveghere în temeiul art. 86/1 Cp. A admis apelul sub acest aspect, a stabilit termen de încercare art.86/2 Cp., a stabilit masurile de supraveghere prevazute de art.86/3 Cp., atragând totodata atentia asupra prevederilor art.86/2 Cp. A înlaturat aplicarea pedepsei accesorii fata de împrejurarea ca faptele deduse judecatii au fost savârsite anterior modificarii prin Legea nr.287/2006 a dispozitiilor art.71 Cp.

Cu privire la inculpatul N. S. I. prima instanta a stabilit corect vinovatia, a aplicat pedepse corespunzatoare pentru cele doua infractiuni pentru care 1-a condamnat pe inculpat. însa fata de natura si gravitatea infractiunilor savârsite, tribunalul a constatat ca nu se justifica revocarea liberarii conditionate a restului de pedeapsa ramas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicata prin s.p.nr.633/2002 a Judecatoriei Bacau, motiv pentru care a admis apelul acestui inculpat înlaturând aplicarea art.61 al.l teza II Cp. privitoare la revocarea restului de pedeapsa, mentinând liberarea conditionata.

A mentinut celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.

Din considerentele expuse mai sus, nemaiexistând alte motive de desfiintare a hotarârii, în temeiul art. 379 pct.2 lit.a C.p.p, a admis apelurile declarate de inculpati sub aspectele de mai sus.

Împotriva deciziei penale mai sus mentionata a declarat recurs în cadrul termenului legal, PARCHETUL DE PE LÂNGA TRIBUNALUL BACAU, pentru netemeinicie, invocându-se gresita individualizare a modalitatii de executare a pedepsei aplicata inculpatului P. L., persoana care a mai suferit condamnari pentru comiterea aceluiasi gen de infractiuni si respectiv, aprecierea gresita asupra împrejurarii ca reinsertia sociala a inculpatului N. S. I., va putea fi realizata si prin mentinerea beneficiului liberarii conditionate pentru restul de pedeapsa ramas de executat din pedeapsa anterioara, în conditiile în care inculpatul a manifestat o atitudine nesincera pe parcursul cercetarilor penale si a dat dovada de persistenta infractionala în conduita chiar si dupa ce a beneficiat de clementa legii.

Împotriva aceleiasi decizii penale au declarat recurs, în termen legal, si recurentii inculpati, P. L. si N. S. I., pentru netemeinicie, invocând gresita condamnare, în pofida inexistentei unor probe certe de vinovatie, omisiunea instantelor de judecata de a se pronunta asupra unor cereri ce vizeaza administrarea probei testimoniale în stabilirea nevinovatiei, dar si alte aspectele detaliate în preambul prezentei hotarâri.

Analizând decizia penala recurata, atât sub aspectul motivelor de recurs invocate si a cazurilor de casare prevazute în art. 385/9 c. pr. pen., Curtea constata ca recursul declarat de procuror este întemeiat, iar recursurile declarate de inculpatii P. L. si N.S. I., sunt nefondate pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.

Elementul material al variantei tipice a infractiunii de înselaciune consta într-o actiune de inducere în eroare a subiectului pasiv prin prezentarea ca mincinoasa a unei fapte adevarate sau prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase. Prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase se întelege activitatea subiectului activ prin care acesta face sa se creada ca existenta o fapta care nu are corespondent în realitatea înconjuratoare, iar prin prezentarea ca mincinoasa a unei fapte adevarate se întelege activitatea faptuitorului prin care acesta face sa se creada ca inexistenta o fapta care exista în realitatea obiectiva.

Prin întocmirea în fals, în numele creditoarei S. C. D. C., a adeverintei care atesta achitarea debitului, inculpatul N. S., i - a facilitat instigatorului inculpat L. P., radierea ilegala a ipotecii instituita pe apartamentul proprietatea acestuia în favoarea S.C. A. S.A., savârsind astfel, sub forma complicitatii, infractiunea de înselaciune în conventii, sub aspectul executarii.

Potrivit variantei agravate prevazute de alin.3 al textului incriminator, inducerea sau mentinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executarii unui contract, savârsita în asa fel încât, fara aceasta eroare, cel înselat nu ar fi încheiat sau executat contractul în conditiile stipulate, întruneste continutul variantei agravate.

Inculpatul P. L. a dovedit rea credinta în respectarea contractului de asigurare facultativa încheiat cu SC A. S.A., înca din momentul încetarii achitarii ratelor, intervenita la scurt timp dupa contractarea creditului. Ratele au fost achitate scrupulos de societatea de asigurare A. catre creditoarea SC. D., înca din anul 1998, cu ferma convingere din partea societatii platitoare ca îsi va îndestula creanta în momentul achitarii integrale a debitului, ce avea ca si efect radierea ipotecii si încasarea contravalorii bunului ipotecat.

Aptitudinea unui mijloc de a induce în eroare o persoana depinde atât de împrejurarile concrete în care este folosit, cât si de particularitatile victimei. Inducerea în eroare trebuie sa aiba drept urmare pricinuirea unei pagube, care poate fi cauzata celui indus în eroare sau altei persoane.

Prin manoperele dolosive ale celor doi inculpati, creând certitudinea achitarii creditului, inculpatul L. P. a beneficiat de radierea ipotecii instituita asupra apartamentului care îi conferea societatii de asigurare dreptul de a si recupera paguba constituita din sumele achitate în favoarea SC D., iar la scurt timp imobilul degrevat de ipoteca a si fost înstrainat, societatea A. suferind un prejudiciu real si cert de 26.488,18 lei, cuantum la care se adauga si dobânda legala aferenta.

A considera ca activitatea materiala a celor doi inculpati nu se circumscrie sferei infractionale în modalitatea prevazuta de art. 215 alin. 1, 2 si 3 c. pen., asa cum se solicita prin continutul cererilor de recurs formulate în scris si sustinute oral si prin concluzii scrise, si respectiv ca nevinovatia acestora va putea fi confirmata de probele testimoniale ce nu au fost administrate în fata instantelor de judecata care s - au pronuntat în cauza, nu poate constitui decât dovada unei interpretari gresite a textului incriminator sub varianta înselaciunii în conventii cu prilejul executarii contractului.

Activitatea de inducere în eroare consta tocmai în prezentarea ca reala a unei împrejurari inexistente în realitatea obiectiva, respectiv a aceleia de a fi fost achitat integral debitul datorat societatii creditoare D.. Aceasta împrejurare înfatisata în mod mincinos a condus la imposibilitatea obiectiva din partea societatii de asigurare de a-si putea îndestula creanta prin vânzarea bunului ipotecat în favoarea sa, cauzându-i astfel indiscutabil o paguba reala. De altfel, indubitabil, fara a exista convingerea ca, dupa achitarea debitului, îsi va putea recupera sumele de bani achitate în locul inculpatului P.L., prin vânzarea imobilului, cu certitudine societatea de asigurare nu ar fi achitat ratele restante ale inculpatului. în aceste conditii nu poate fi neglijata deloc aceasta veriga creata în baza raporturilor contractuale care au dat nastere unor obligatii asumate de parti si care în mod firesc ar fi fost sa fie si respectate.

Dispozitiile art. 72 C. pen., reprezinta coordonate pe baza carora se realizeaza în mod concret individualizarea pedepsei, în raport cu fapta comisa, astfel încât sanctiunea aplicata sa raspunda cerintelor scopului preventiv, coercitiv si educativ prevazute de art. 52 C. pen.

Pedeapsa aplicata trebuie sa reflecte echilibrul, atât sub aspectul naturii ei, cât si al cuantumului si modalitatii de executare si sa nu arate în nici un caz un efect intimidant, datorita severitatii excesive, sau un efect indulgent, urmare a unei clemente abuzive, nemasurate.

Raportat la persoana fiecarui faptuitor, persoane care au mai suferit condamnari, la valoarea sociala lezata, urmarile imediate ale infractiunii, valoarea deloc modica a prejudiciului, timpul si mijloacele folosite pentru savârsirea infractiunii, mobilul si scopul urmarit, se constata ca modalitatea de executare a pedepsei aplicata inculpatului L. P. este excesiv de blânda si nu corespunde coordonatelor stabilite de legiuitor prin dispozitiile art. 72 si art. 52 C. pen. Se apreciaza totodata ca, mentinerea beneficiului liberarii conditionate pentru restul de pedeapsa ramas de executat din pedeapsa aplicata anterior inculpatului N. S. denota o blândete ce depaseste limita normala si este ineficienta pentru reinsertia sociala a acestuia inculpatului.

Cu privire la solutionarea laturii civile a cauzei, instanta de recurs constata ca instantele de judecata au apreciat întemeiat ca prejudiciul cauzat partii civile este dovedit într-un cuantum egal cu cel produs si efectiv suferit.

Fapta ilicita cauzatoare de prejudicii declanseaza o raspundere civila delictuala al carei continut îl constituie obligatia civila de reparare a prejudiciului cauzat. Pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer a fi îndeplinite conditiile instituite prin art. 998 si 999 C. civ., referitoare la existenta unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu si respectiv, existenta vinovatiei si a capacitatii delictuale a celui ce a savârsit fapta ilicita. în aceste conditii repararea prejudiciului în cadrul raspunderii delictuale are drept scop sa înlature integral efectele faptei ilicite.

Din continutul actelor dosarului rezulta ca valoarea prejudiciului creat si ramas nerecuperat prin activitatea infractionala a celor doi inculpati este de 264.88,18 lei, prejudiciu la plata caruia cei doi inculpati vor fi obligati în solidar, inculpatul P.L. în solidar si cu partea responsabila civilmente, asa cum a dispus instanta de fond, printr-o motivare judicioasa în raport de probatoriul administrat în cauza.

Pentru toate aceste considerente, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. a c. pr. pen., va admite recursul declarat de procuror, va casa în totalitate decizia penala recurata si va mentine ca legala si temeinica sentinta penala pronuntata de Judecatoria Moinesti.

Pe cale de consecinta, Curtea, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b c. pr. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentii inculpati, împotriva aceleiasi decizii penale, cu opinia separata a doamnei judecator E.E., care este pentru admiterea recursurilor declarate de recurentii - inculpati, în sensul admiterii recursurilor acestora, casarea în parte a deciziei penale recurate si a sentintei primei instante si achitarii acestora în temeiul art. 11 pct.2 lit. a Cod procedura penala, cu art. 10 lit. d Cod procedura penala, pentru infractiunea de înselaciune, prevazuta de art.215 alin. l, 2 si 3 Cod penal, respectiv, complicitate la înselaciune, prevazuta de art.26, raportat la art.215 alin. l, 3 si 3 Cod penal, cu art.37 lit. a Cod penal.