TITLU:
Înselaciunea în conventii. Antecontract de vânzare-cumparare. Fals mandatar al promitentului-vânzator. Nulitatea antecontractului de vânzare-cumparare. Clauza penala. Inaplicabilitate
C. pen., art.215 alin. (1), (2), (3)
C. proc. pen., art.14 alin. (3), 346, 348
REZUMAT:
Fapta inculpatului care, în perioada 2002-2003, în baza aceleiasi rezolutii infractionale, pretinzând în mod fals ca este mandatat sa vânda un imobil, folosind o traducere legalizata falsa, a indus-o si a mentinut-o în eroare pe partea vatamata, determinând-o pe aceasta sa încheie un antecontract de vânzare-cumparare, în contul caruia i-a dat inculpatului mai multe sume de bani, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de înselaciune în conventii, în forma continuata.
Antecontractul de vânzare-cumparare astfel încheiat se impune a fi desfiintat, având în vedere lipsa elementelor esentiale, structurale ale actului juridic, consimtamântul si cauza, respectiv vointa juridica, manifestarea vointei facuta în scopul de a produce efecte juridice, precum si principiul ,,quod nullum est, nullum producit effectum”.
Prin restabilirea situatiei anterioare, inculpatul trebuie obligat la restituirea catre partea civila a sumei primite de la aceasta, cu titlu de avans. Cererea partii civile, ca inculpatul sa fie obligat la executarea clauzei penale stipulate în antecontract, este neîntemeiata, întrucât aceasta are un caracter accesoriu, validitatea obligatiei principale constituind o conditie esentiala pentru existenta clauzei penale. În speta, obligatia principala (antecontractul de vânzare-cumparare) este nula, astfel ca si clauza penala este nula.
(Tribunalul Bucuresti – Sectia I Penala, Decizia nr. 597/A din 4.11.2009, nedefinitiva)
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE: TUDOR GEORGIANA
JUDECATOR: CONSTANTINESCU LUCHIAN
CONSIDERENTE:
Prin sentinta penala nr.357/24.02.2009 pronuntata de Judecatoria sectorului 5 Bucuresti în dosarul penal nr.820/302/2008, în temeiul art.334 C.proc.pen., s-a admis cererea de schimbare a încadrarii juridice, formulata de instanta din oficiu, si schimba încadrarea juridica a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecata din infractiunile prev. de art.215 alin.1, 2 si 3 cu aplic. art.41 alin.2 si art.37 alin.1 lit.a C.pen., art.288 alin.1 cu aplic. art. 37 alin.1 lit.a C.pen., art.291 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a C.pen., în infractiunile prev. de art.215 alin.1, 2 si 3 cu aplic. art.41 alin.2 si art.37 alin.1 lit.a C.pen., art.288 alin.1 cu aplic. art. 37 alin.1 lit.a C.pen., art.25 rap. la art.288 alin.2 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a C.pen., art.291 cu aplic. art. 37 alin.1 lit.a C.pen.
În temeiul art.215 alin.1, 2 si 3 cu aplic. art.41 alin.2 si art.37 alin.1 lit.a C.pen., a fost condamnat inculpatul G.A.N., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii de înselaciune în forma continuata împotriva partilor vatamate M.G. si G.W.
În temeiul art.25 rap. la art. 288 alin.2 cu aplic. art.31 si art. 37 alin.1 lit.a C.pen., a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în forma participatiei improprii a instigarii, în data de 27.09.2002.
În temeiul art.291 cu aplic. art. 37 alin.1 lit.a C.pen., a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru savârsirea infractiunii de uz de fals, în data de 03.10.2002.
În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a C.proc.pen., a fost achitat acelasi inculpatul G.A.N. pentru savârsirea infractiunii de fals material în înscrisuri oficiale, din anul 2002.
În temeiul art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b C.pen., s-a constatat ca infractiunile deduse judecatii sunt concurente si, contopind pedepsele, dând spre executare pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, sporita cu 6 luni, în final având de executat 3 (trei) ani si 6 (sase) luni închisoare.
În temeiul art.71 C.pen., i-a fost aplicata inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si b C.pen.
În temeiul art.14 alin.3 lit.3 lit.a si art.348 C.proc.pen., s-a anulat traducerea legalizata sub nr.11632/27.09.2002 la B.N.P.A. C.M. si L.M. a înscrisului denumit „procura emisa de Consulatul General al României la New York, din 24.09.2002”, precum si a actului subsecvent – antecontract de vânzare-cumparare autentificat sub nr.3241/3.10.2002 la B.N.P. N..
În temeiul art.14 alin.3 lit.3 lit.a C.proc.pen., s-a restabilit situatia anterioara, obligându-l pe inculpat la restituirea partii din pretul primit catre partea civila M.G., si anume la plata sumei de 24.500 euro, în echivalentul în lei la cursul B.N.R. din data platii.
În temeiul art. 191 C.proc.pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare catre stat, din care suma de 300 lei reprezinta onorariul avocatului din oficiu.
În fapt, s-a retinut ca la data de 12.02.1997, partea vatamata G.W. a cumparat de la SC AVL BERCENI SA apartamentul nr. 1, compus din demisol si parter, din imobilul situat în Bucuresti, Aleea Titus nr.25, sector 4, conform contractului de vânzare cumparare nr. 1479/12.02.1997, imobil ce a fost detinut anterior de inculpatul G.A.N. în baza contractului de închiriere pentru suprafetele locative cu destinatia de locuinta nr. 23197/03.05.1995, încheiat cu Primaria Municipiului Bucuresti, prin SCAVL Berceni SA, în calitate de titular al dreptului de administrare. Inculpatul G.A.N. - titularul contractului de închiriere cu privire la acel imobil - si-a exprimat în mod expres acordul pentru cumpararea locuintei de catre fiul sau, partea vatamata G.W., la începutul lunii februarie 1997, prin declaratia pe propria raspundere a inculpatului autentificata sub nr.351.
Întrucât partea vatamata G.W. domicilia de mai multi ani în Statele Unite, în cursul anilor 1999 si 2001, acesta a întocmit mai multe procuri prin care îl împuternicea pe tatal sau, inculpatul G.A.N., sa administreze acest imobil.
În cursul anului 2002, urmarind sa înstraineze imobilul si neavând acest drept în baza procurilor date, inculpatul a solicitat traducatorului autorizat D.I., cu care de altfel, se afla în relatii de prietenie, sa îi întocmeasca în fals o traducere a unei procuri pe care sa o poata folosi în mod valabil, la înstrainarea imobilului situat în Bucuresti, Aleea Titus nr.25, sector 4, fara a ridica suspiciuni cu privire la validitatea ei. În aceste conditii, traducatorul autorizat D.I., a întocmit, în fals, o traducere a unui act autentic inexistent, ce ar fi reprezentat o procura de administrare/vânzare a imobilului sus mentionat, data în limba engleza, în fata Consulului General al României la New York, de catre partea vatamata G.W., cu privire la care a fost legalizata semnatura traducatorului la notarul public Marin Lucica din cadrul Biroului Notarilor Publici Asociati C.M. si L.M., din Brasov, str. M. Sadoveanu nr.1, prin încheierea nr. 11632/27.09.2002. Deoarece martora D.I. a negat constant orice contributie a sa la plasmuirea traducerii pretinsei procuri, dar în acelasi timp, nici nu s-a descoperit înscrisul în limba engleza care sa fi stat la baza traducerii, instanta fondului a constatat ca exista mai multe aspecte ce nu vor putea fi lamurite în privinta existentei înscrisului original.
Cu aceasta procura tradusa, falsificata, inculpatul s-a prezentat la Biroul Notarial Public "N" Bucuresti, B-dul Elisabeta nr.23, sector 5, unde a fost autentificat antecontractul de vânzare-cumparare sub nr. 3241/03.10.2002 de catre notarul public C.F., antecontract având ca obiect acelasi imobil. Potrivit acestui înscris autentificat, încheiat între "G.W., prin mandatar G.A.N., împuternicit în baza procurii din 24.09.2002 de Consulatul General al României la New York, traduse si legalizate sub nr. 11632/27.09.2002 de Biroul Notarilor Publici Asociati C.M. si L.M.", în calitate de promitent-vânzator si M.G., cetatean italian cu resedinta în Bucuresti, în calitate de promitent cumparator, partile se obligau sa încheie contractul de vânzare-cumparare în forma autentica în termen de 35 de zile de la data când dispozitiile Legii nr.112/1995 o vor permite. Pretul contractului convenit de comun acord a fost de 50.000 euro, din care la data încheierii antecontractului de vânzare-cumparare s-a achitat suma de 13.000 euro, iar pâna la data de 18.06.2003, a fost achitata de catre partea vatamata M.G., în transe de câte 400-500 euro, suma totala de 24.500 euro, inculpatul si partea vatamata M.G. recunoscând plata si respectiv primirea sumei de bani sus mentionate.
La sosirea sa în tara, partea vatamata G.W., constatând încheierea antecontractului sus mentionat, fara consimtamântul sau, si ocuparea imobilului de catre promitentul-cumparator M.G., a schimbat încuietorile, reintrând în posesia imobilului.
În acelasi timp, partea vatamata G.W. a întocmit o procura de revocare a mandatului din 08.10.2001, dat tatalui sau în vederea administrarii imobilului din Bucuresti, Aleea Titus nr.25, sector 4, autentificata sub nr. 1644/12.08.2003 de Biroul Notarilor Publici asociati F.M. si F.B..
Cu privire la existenta procurii originale, în limba engleza, falsificate, prima instanta a apreciat ca exista un dubiu, care nu poate decât sa îi profite inculpatului. Astfel, acest înscris original redactat în limba engleza nu a fost descoperit în materialitatea sa pe parcursul urmaririi penale, nici inculpatul si nici cei doi notari unde ar fi trebuit sa fie depus înscrisul original (chiar si falsificat) nefiind în masura sa prezinte chiar si o copie a procurii în limba engleza. Aceste aspecte sunt de altfel confirmate atât de martora D.I., care arata ca, desi i s-ar fi prezentat de catre inculpat, un înscris original în limba engleza, purtând însemnele Consulatului General al României la New York si un timbru în relief, ce reprezenta procura de administrare/vânzare tradusa în anul 2002, nu a pastrat originalul sau copia acelui înscris, cât si de martora M.L.R., care a aratat ca, cu ocazia legalizarii semnaturii traducatorului autorizat D.I., i s-a prezentat, cu siguranta, înscrisul original al acestuia, dar nu a pastrat o copie a înscrisului, actul în cauza neputând fi prezentat instantei. În ceea ce priveste veridicitatea declaratiilor celor doua martore (D.I. si M.L.R.), instanta a apreciat ca martorele nu ar fi fost în masura sa confirme afirmatiile inculpatului cu privire la inexistenta înscrisului în limba engleza, caci daca ar fi facut-o s-ar fi autoincriminat.
Din coroborarea declaratiei inculpatului cu adresele nr.1038/SC, nr.686/07.02.2005, SC/2769/05.07.2006 emise de Consulatul General al României, în care se arata pe de o parte, ca, în arhiva Consulatului General al României la New York nu este autentificata nici o procura întocmita pe numele G.W., în anii 1998, 2001-2003, pentru vânzarea apartamentului din Bucuresti, Aleea Titus nr.25, sector 4, iar pe de alta parte, faptul ca la acest consulat nu sunt autentificate decât procuri încheiate în limba româna, cele în limba engleza, putând fi încheiate doar în fata unui notar public american si apostilate de secretarul general al statului de resedinta al mandatarului, conform Conventiei de la Haga din 1961, rezulta ca la baza înscrisului falsificat în limba engleza nu putea sta ca model vreun înscris eliberat de Consulatul General al României în limba engleza, Consulatul emitând doar acte în limba româna.
Sub aspectul laturii civile, instanta fondului a retinut ca, în cauza, partea vatamata M.G. s-a constituit parte civila cu suma de 2 miliarde lei, reprezentând prejudiciul suferit, la data de 18.03.2008, în sedinta publica.
În fata instantei de judecata, partea vatamata M.G. a declarat însa ca întelege sa renunte la orice fel de pretentie baneasca împotriva inculpatului – solicitând însa mentinerea antecontractului de vânzare-cumparare, renuntare de care s-a luat act, în baza art. 346 C.proc.pen.
Constatând în cauza ca actul oficial reprezentat de traducerea legalizata sub nr. 11632/27.09.2002 de catre BNPA C.M. si M.L., a înscrisului denumit „procura emisa de Consulatul General al României la New York, din 24.09.2002”, ce a stat la baza încheierii antecontractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr.3241/3.10.2002 la B.N.P. N., este fals, instanta a desfiintat aceste înscrisuri si a restabilit situatia anterioara savârsirii infractiunii, în temeiul art.14 alin.3 lit.3 lit.a C.proc.pen.
Împotriva acestei hotarâri au declarat apel Parchetul de pe lânga Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, partea vatamata M.G. si inculpatul G.A.N..
Parchetul a apreciat ca sentinta este netemeinica în ceea ce priveste achitarea pentru infractiunea de fals în înscrisuri oficiale, probele administrate în cauza( declaratiile inculpatului partii vatamate, martorilor M.L.R. si D.I.), fiind de natura a rasturna prezumtia de nevinovatie a inculpatului.
Partea vatamata M.G. a invocat urmatoarele motive de netemeinicie si nelegalitate:
- gresita achitare a inculpatului pentru infractiunea de fals în înscrisuri oficiale;
- nu s-a facut o corecta apreciere asupra gravitatii faptelor savârsite cu consecinte asupra încadrarii juridice si a prejudiciului cauzat;
- pedeapsa pentru infractiunea de înselaciune si sporul aplicat sunt prea mici;
- omiterea clauzei contractuale din antecontract care acopera penalitatea, întârzierea, prejudiciul cauzat prin activitatea ilicita a inculpatului ridicându-se la suma de 49.000 euro;
- inculpatul trebuia obligat la restituirea sumelor datorate partii civile în moneda euro.
Inculpatul G.A.N. a sustinut ca cercetarea judecatoreasca este incompleta, în mod eronat fiind obligat la restituirea sumei de 24.500 lei, netinându-se seama de situatia de fapt care reiese chiar din declaratia partii civile M.G., considerând ca se impunea achitarea, în temeiul disp. art. 11 alin. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 lit. d Cpp; de asemenea, a solicitat sa fie expertizat medico- legal pentru a se stabili daca avea discernamânt la semnarea contractelor. În subsidiar, a apreciat ca se impune retinerea de circumstante atenuante si coborârea pedepselor sub minimul special.
Prin încheierea de sedinta din data de 01.07.2009, Tribunalul a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice care sa stabileasca daca inculpatul a avut discernamântul pastrat în raport cu faptele pentru care este cercetat, la data de 30.10.2009 fiind depus la dosar raportul nr. A1/7861/2009 întocmit de INML.
Examinând hotarârea apelata, în raport de motivele invocate cât si din oficiu, conform art.371 alin.2 Cod procedura penala, Tribunalul constata ca apelurile sunt nefondate.
Referitor la latura penala, în mod corect instanta de fond a apreciat ca circumstantele concrete în care s-au desfasurat actiunile inculpatului G.A.N., asa cum sunt oglindite de probe, judicios analizate în considerentele sentintei, conduc fara echivoc la concluzia ca în perioada 2002-2003, în baza aceleiasi rezolutii infractionale, pretinzând ca este mandatat sa vânda imobilul situat în Bucuresti, str. Aleea Titus, nr. 25, sector 4, proprietatea partii vatamate G.W., a indus si a mentinut în eroare pe partea vatamata M.G., prin folosirea de mijloace frauduloase, determinându-l pe acesta sa încheie antecontractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 3241/03.10.2002 de BNP N. - Constantinescu Florica, pricinuind o paguba în patrimoniile partilor vatamate G.W. si în M.G. .
De asemenea, în data de 27.09.2002, cu intentie, inculpatul i-a determinat pe traducatorul autorizat Dan Ildiko si pe notarul public M.L.R. ca, în timp ce se aflau în exercitiul atributiilor de serviciu, sa traduca, respectiv sa legalizeze în fals, acestea actionând fara intentie dovedita, un înscris denumit „procura de administrare/vânzare”, înscris tradus de D.I., a carei semnatura a fost legalizata prin încheierea de legalizare nr. 11632/27.09.2002, act folosit ulterior de inculpat la încheierea frauduloasa a antecontractului de vânzare cumparare nr. 3241/03.10.2002.
Tribunalul constata ca prejudiciul cauzat de inculpat prin savârsirea infractiunii de înselaciune se ridica la suma de 24.500 Euro, nefiind produse consecinte deosebit de grave, în sensul dispozitiilor art. 146 din Codul penal, asa cum sustine apelantul - parte vatamata M.G..
Desi inculpatul prezinta diagnosticul de „tulburare de personalitate disociala” a avut discernamântul pastrat în raport cu aceste fapte, conform concluziilor raportului de expertiza medico-legala psihiatrica nr. A1/7861/2009 întocmit de INML.
Instanta a facut o justa individualizare a pedepselor aplicate, conform criteriilor prev. de art.72 Cod penal, tinând seama de gradul concret de pericol social al faptelor, de modalitatea si împrejurarile în care au fost comise, de rezultatul produs, precum si de circumstantele personale ale inculpatului.
În privinta infractiunii prevazute de art. 288 alin.1 C.pen., desi martorii D.I. si M.L.R. au declarat ca inculpatul le-a prezentat procura în limba engleza, originala, lipsa în materialitatea sa a acestui înscris, coroborata cu declaratiile inculpatului si cu adresele emise de Consulatului Român la New York, creeaza un dubiu cu privire la existenta procurii. Asadar, având în vedere principiul de drept conform caruia dubiul profita inculpatului, justificat prima instanta a dispus achitarea inculpatului pentru aceasta fapta.
Cu privire la latura civila, în mod corect prima instanta a desfiintat antecontractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 3241/03.10.2002 de BNP N. – C.F. încheiat în baza traducerii legalizate sub nr.11632/27.09.2002 la B.N.P.A. C.M. si L.M. a înscrisului denumit „procura emisa de Consulatul General al României la New York, din 24.09.2002”, din urmatoarele considerente:
Întrucât s-a constatat ca traducerea legalizata este falsa, în aceste conditii lipsesc cu desavârsire elementele esentiale, structurale ale actului juridic, consimtamântul si cauza, respectiv vointa juridica, manifestarea vointei facuta în scopul de a produce efecte juridice.
În consecinta, tinând seama de principiul ,,quod nullum est, nullum producit effectum”, justificat s-a anulat si actul încheiat în baza înscrisului fals, neoperând niciuna din exceptiile care anihileaza aceasta regula.
Asadar, justificat s-a dispus restabilirea situatiei anterioare, inculpatul fiind obligat la restituirea catre partea civila M.G. a sumei primite de la acesta, în echivalentul în lei la cursul BNR din data platii, având în vedere ca potrivit reglementarilor în vigoare, încasarile si platile pe teritoriul României se efectueaza numai în moneda nationala „leul”.
Cererea partii civile M.G., ca inculpatul sa fie obligat la executarea clauzei penale stipulate în antecontract, este neîntemeiata, întrucât aceasta are un caracter accesoriu, validitatea obligatiei principale constituind o conditie esentiala pentru existenta clauzei penale. În speta, obligatia principala (antecontractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 3241/03.10.2002 de BNP N. – C.F.) este nula, astfel ca si clauza penala este nula.
Fata de considerentele ce preced, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod pr.pen., va respinge apelurile ca nefondate, iar în baza art.192 al.2 din Codul de procedura penala, va obliga pe apelantii M.G. si G.A.N. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
DISPOZITIV:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lânga Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, apelantul-parte vatamata M.G. si apelantul-inculpat G.A.N. împotriva sentintei penale nr.357/24.02.2009 pronuntata de Judecatoria sectorului 5 Bucuresti în dosarul penal nr.820/302/2008.
În baza art.192 al.2 din Codul de procedura penala, obliga pe apelantul-parte vatamata la 100 lei cheltuieli judiciare catre stat si pe apelantul-inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare catre stat, onorariul aparatorului din oficiu al apelantului-inculpat urmând a fi avansat din fondurile MJLC.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronuntare pentru procuror si de la comunicare pentru parti.
Pronuntata în sedinta publica azi, 04.11.2009.