În aprecierea termenului rezonabil al arestarii preventive instanta trebuie sa aiba în vedere nu numai perioada de timp scursa de la luarea masurii, dar si complexitatea cauzei, daca amânarile au fost sau nu imputabile inculpatului precum si faptul ca pericolul pentru ordinea publica se dilueaza prin trecerea timpului, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Prin încheierea de sedinta din data de 9 aprilie 2008, pronuntata de Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov în dos. nr. 329/1372/2006, s-a dispus respingerea cererilor de revocare a masurii arestarii preventive formulate de inculpatii Clopotar Silvia, Becherliu Andrei, Clopotar Teofil, Becherliu Rozalia, Clopotar Ileana Romanta, Caslaro Bucuresteanu, Calararu Sevastian si Clopotar Constanta si admiterea cererilor formulate de aceiasi inculpati de înlocuire a masurii arestarii preventive cu masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea, potrivit art. 139 alin. 1 rap. la art. 136 lit. b si art. 145 Cod procedura penala, inculpatii fiind obligati sa se supuna obligatiilor stabilite de instanta, aratându-se ca referitor la temeiurile care au stat la baza luarii acestei masuri au intervenit modificari, astfel ca nu se mai justifica privarea de libertate a acestora privarea de libertate a acestora.
Prima instanta a mai apreciat ca în cauza este depasit termenul rezonabil instituit de art. 5 par. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale si ca durata lunga a procedurilor nu le poate fi imputata inculpatilor arestati, deoarece unele probe nu au putut fi administrate urmare a invocarii unei exceptii de neconstitutionalitate, cauza fiind suspendata si dosarul trimis catre Curtea Constitutionala pentru a se pronunta asupra exceptiei invocate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lânga Tribunalul Brasov, care a solicitat casarea încheierii atacate, respingerea cererilor de înlocuire a masurii arestarii preventive si judecarea inculpatilor în stare de arest preventiv, aratând ca fata de scopul art. 136 Cod procedura penala se impune mentinerea acestei masuri, cu atât mai mult cu cât inculpatii sunt trimisi în judecata pentru infractiuni de trafic de persoane, fiind vorba de un grup infractional organizat în scopul obtinerii de venituri, infractiunile sunt foarte grave, astfel ca temeiurile avute în vedere nu s-au modificat prin trecerea timpului si ca poate fi retinut pericolul pentru ordinea publica.
Ministerul Public a mai aratat ca desi în cauza inculpatii sunt arestati de mult, nu s-a depasit termenul rezonabil, care se apreciaza de la caz la caz, iar trimiterea dosarului la Curtea Constitutionala nu ar trebui sa conduca la înlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea.
Verificând hotarârea atacata în raport cu actele si lucrarile aflate la dosarul cauzei, instanta constata ca recursul este nefondat.
Prin încheierea nr. 38/4 septembrie 2006 a Tribunalului pentru Minori si Familie Brasov s-a dispus arestarea preventiva a inculpatilor Clopotar Silvia, Becherliu Andrei, Clopotar Teofil, Becherliu Rozalia, Clopotar Ileana Romanta, Caslaro Bucuresteanu, Calararu Sevastian si Clopotar Constanta pentru savârsirea infractiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, prevazute de art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. 1, 2, 3, 4 din aceeasi lege cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea ca în cursul anului 2002, inculpatii, au recrutat prin diferite metode mai multe persoane de sex feminin, minore si majore, unele cu handicap fizic, fie de etnie roma, fie din patura foarte saraca a populatiei, ademenindu-le prin oferirea unor locuri de munca în strainatate sau prin promisiunea oferirii unei parti din câstigurile obtinute în urma cersetoriei si au dus aceste persoane în strainatate.
Temeiul arestarii preventive este reprezentat de art. 148 lit. e, f Cod procedura penala.
Tinând seama de stadiul cercetarii judecatoresti si raportat la probele administrate pâna în prezent, se constata ca solutia primei instante este legala si temeinica, deoarece temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive au suferit modificari prin trecerea timpului, mentinerea acestei masuri nu mai este justificata de buna desfasurare a procesului penal, asa cum prevad dispozitiile art. 136 Cod procedura penala.
Fata de cerintele impuse de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în ce priveste aprecierea termenului rezonabil al arestarii preventive instituit prin art. 5 paragraful 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, se constata ca acest termen a fost depasit într-un an si 7 luni de detentie preventiva.
Mai mult, în cauza, probatoriul a fost administrat si au mai ramas de audiat doi martori în circumstantiere.
Asa cum corect a constatat si Tribunalul Brasov se impune observatia ca durata lunga a procedurilor nu le este imputabila inculpatilor arestati, în cauza au fost audiate partile vatamate, inculpatii, cei mai multi martori, inclusiv martori cu identitate protejata si fata de timpul scurs de la luarea masurii arestarii preventive impactul negativ asupra societatii s-a diminuat, asa cum Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat în numeroase cauze având o natura mult mai complexa decât cauza dedusa judecatii, cum ar fi cele de terorism (cauza Letellier c. Franta). Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca si în asemenea cauze, arestarea preventiva nu trebuie sa depaseasca termenul rezonabil, iar anumite cereri formulate de inculpati în aparare, cum ar fi invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate, nu trebuie sa se transforme si sa dobândeasca valente împotriva lor, fiind vorba de solicitari legale.
Mai mult, temeiurile avute în vedere la luarea masurii pot suferi modificari prin trecerea timpului si tocmai aceasta este ratiunea pentru care legiuitorul a impus obligativitatea verificarii periodice a legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive, în caz contrar masura preventiva fiind supusa pericolului de a se transforma într-o pedeapsa anticipata, neavând nici o relevanta momentul procesual în care ar interveni si trebuie avut în vedere faptul ca se dilueaza consistenta temeiurilor avute în vedere, oricare ar fi fost acestea.
În plus, este vorba si de respectarea art. 20 alin. 2 din Constitutia României care obliga statul prin agentii sai, sa respecte normele impuse prin tratatele si conventiile la care România este parte, or aceasta norma constitutionala nu are caracterul unei norme supletive, ci al unei norme imperative.
Prin urmare, prin trecerea unui timp îndelungat de la luarea masurii arestarii preventive a inculpatilor, consistenta temeiurilor avute în vedere initial s-a diluat si cum depasirea termenului rezonabil nu este imputabila acestora, instanta este obligata sa respecta atât norma constitutionala dar si dispozitiile înscrise în Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale care este drept intern prin adoptarea sa prin lege.
În speta nu se poate sustine ca suspendarea cauzei si trimiterea dosarului la Curtea Constitutionala a fost determinanta în înlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, ci tocmai modificarea temeiurilor ce au stat la baza luarii acestei masuri, deoarece si pericolul pentru ordinea publica se dilueaza prin trecerea unui interval atât de mare de timp.
Asa fiind, se constata ca hotarârea primei instante este legala si temeinica si fata de considerentele expuse, în baza art. 160/b Cod procedura penala , Curtea va respinge recursul declarat de Parchetul de pe lânga Tribunalul Brasov si va mentine încheierea atacata.
Cu aplicarea art. 192 alin. ultim Cod procedura penala.
Decizia penala nr. 304/R din 14 aprilie 2008 – S.F.