LEGEA NR. 112/1995.
TERMENUL INSTITUIT DE ART. 18 ALIN. 1 DIN LEGE.
În mod judicios tribunalul a stabilit ca plângerea nu este tardiv formulata, raportându-se la momentul comunicarii hotarârii contestate, prin intermediul instantei, fata de care completarea plângerii apare ca fiind efectuata în termenul de 30 de zile calculat de la data comunicarii.
Borderoul de expeditie face dovada transmiterii unui înscris catre oficiul postal, nicidecum acesta neconstituind dovada înmânarii înscrisului transmis catre persoana destinatarului.
Decizia civila nr. 1705/2009-R
din 26.11.2009 (dosar nr. 414/83/2009)
Prin sentinta civila nr.6658/12.11.2008 pronuntata în dosar nr.9834/296/2006, Judecatoria S. M. a respins exceptia lipsei calitatii de reprezentant a MINISTERULUI ECONOMIEI SI FINANTELOR pentru STATUL ROMÂN; a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului S. N. invocata din oficiu; a admis exceptia tardivitatii actiunii invocata de pârâta COMISIA JUDETEANA DE APLICARE A LEGII 112/1995 si în consecinta a respins, ca tardiva, plângerea la Legea 112/1995 formulata si completata de reclamanta S. M. M. în contradictoriu cu pârâtii MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR pentru STATUL ROMÂN, reprezentat în instanta prin DGFP S. M., COMISIA JUDETEANA S. M. DE APLICARE A LEGII 112/1995 de pe lânga Consiliul Judetean S. M., PRIMARUL MUNICIPIULUI S. M.. Nu s-au acordat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut urmatoarele:
În ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii de reprezentant a MEF pentru Statul Român, exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului S. N. si exceptia tardivitatii actiunii, instanta de fond a retinut ca acestea sunt exceptii procesuale care nu necesita punerea în discutie a fondului pretentiei deduse judecatii si de aceea au fost analizate cu precadere fata de problema nedovedirii de catre reclamanti a calitatii acestora de cetateni români, incident care vizeaza fondul cauzei nefiind o veritabila exceptie. Ca atare, judecatoria a analizat în mod prioritar exceptiile procesuale care fac de prisos cercetarea fondului.
Examinând actiunea reclamantilor, exclusiv prin prisma exceptiilor procesuale mai sus aratate, judecatoria a gasit nefondata exceptia lisei calitatii de reprezentant a Statului Român prin MEF si a gasit fondate celelalte doua exceptii, pentru urmatoarele considerente:
I. Ministerul Economiei si Finantelor are calitate de reprezentant a Statului Român, atunci când Statul Român participa nemijlocit în nume propriu în cauze aflate pe rolul instantelor în temeiul art.3 alin.1 pct.56 din HG nr.208/2005. Motivarea exceptiei formulata înaintea Tribunalului S. M. ar duce mai mult la o motivare a unei exceptii a lipsei calitatii procesuale pasive în aceasta cauza, însa nu exceptie de acest fel a fost invocata.
II. Instanta de fond, din oficiu, a invocat exceptia lipsei calitati procesuale active a reclamantului S. N., exceptie apreciata ca fiind fondata, deoarece în prezenta pricina instanta a fost investita doar cu cererea de anulare a Hotarârii nr. 22/12.03.1999, respectiv doar cu plângerea împotriva Lg.112/1995 astfel cum a dispus Tribunalul S. M. prin sentinta civila nr.937/D/27.10.2006 în dosarul 297/83/2006.
Reclamantul S. N. nu s-a adresat comisiei locale de Lg.112/1995 cu o cerere de restituire a imobilului si, ca atare, hotarârea contestata în prezenta cauza nu îl vizeaza si pe acest reclamant. Cea care a formulat cerere în baza Lg.nr.112/1995 este doar reclamanta S. M ., cererea acesteia fiind înregistrata la Primaria S. M. cu nr.7396 din 24.06.1996, iar la Comisia Locala pentru aplicarea Lg.nr.112/1995 cu nr.228 din 1.07.1997.
Cum, calitatea procesuala activa presupune existenta unei identitatii între persoana reclamantului si cel care ar fi titular al dreptului afirmat si cum, reclamantului S. N. nu îi este adresata hotarârea nr.22/1999, el nu are calitatea procesuala activa în cauza.
III. Exceptia tardivitatii plângerii la Lg.nr.112/1995 a fost gasita întemeiata.
Asa cum s-a aratat anterior reclamanta S. M. s-a adresat Comisiei Locale de aplicare a Lg.nr.112/1995 cu cerere de acordare de despagubiri pentru imobilul din litigiu. În cererea sa reclamanta si-a indicat drept domiciliu ales adresa din S. M. str.E.L., nr.3. Cererea de acordare de despagubiri a fost solutionata prin hotarârea contestata nr.22/ 12.03.1999, în sensul ca a fost respinsa cererea. Hotarârea a fost comunicata reclamantei prin adresa nr.160 din 30.03.1999, la domiciliul procedural ales.
În baza art.18 alin.1 din Lg.nr.112/1995 Hotarârile Comisiilor Judetene a Municipiului B. si ale Comisiei Sectorului Agricol I. sunt supuse controlului judecatoresc, putând fi atacate la instanta, în termen de 30 de zile de la data comunicarii.
Cum, Hotarârea nr.22/1999 Comisiei Judetene a fost comunicata reclamantei la data de 31.03.1999, aspect ce rezulta din adresa de comunicare de la fila 26 din dosarul de fond, dar si din copia Borderoului de expeditie, reiese ca termenul de contestare a hotarârii, de 30 de zile prevazut de lege, este depasit, în speta operând decaderea. Instanta a fost sesizata cu prezenta plângere doar la data de 12.07.2006, atunci când actiunea de Lg.10/2001, aflata pe rolul Tribunalului S. M., a fost completata.
Împotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii S. N. si S. M. M. solicitând admiterea apelului, respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantului S. N., respingerea exceptiei de tardivitate a plângerii si trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecatoria S. M.; cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia civila nr.129/Ap din 27 mai 2009, Tribunalul S. M. a admis apelul declarat de reclamantii S. N. si S. M. M., împotriva sentintei civile nr.6658/12.XI.2008 a Judecatoriei S. M. si în contradictoriu cu intimatii: STATUL ROMÂN prin M.E.F. B. reprezentat prin D.G.F.P. S. M., COMISIA JUDETEANA S. M. pentru aplicarea Lg.112/1995, PRIMARUL MUNICIPIULUI S. M. si în consecinta:
A desfiintat sentinta apelata si a trimis cauza spre rejudecare, la aceiasi instanta, cu înlaturarea exceptiilor lipsei calitatii procesuale active pentru reclamant si a tardivitatii.
Cheltuielile de judecata din apel vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecarii.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Tribunalul a retinut ca prioritar în cauza este solutionarea exceptiilor privind lipsa calitatii procesuale active a reclamantului si cea de tardivitate, admise în prima instanta si finalizate prin respingerea contestatiei formulate de reclamanti împotriva Hotarârii nr.22/12.03.1999 data de Comisia Judeteana Satu Mare pentru aplicarea disp.Lg.nr.112/1995.
Cu privire la calitatea procesuala activa a reclamantului S. N. s-a apreciat ca imobilul care a trecut în proprietatea Statului Român în urma aplicarii Decr.nr.223/1974 si a emiterii Deciziei de preluare nr.464/1986 a constituit proprietatea sotilor S. N. si S. M. M., fiind înscris în CF 20937 S. M., sub nr.top 1056/2, 1057/1 si 1058/4, actul de preluare a condus la deposedarea abuziva a celor doi proprietari tabulari.
Dispozitiile Legii nr.112/1995 permit redobândirea dreptului de proprietate de catre fostii proprietari deposedati abuziv, cetateni români care au parasit tara, dar si-au pastrat cetatenia româna, conditie esentiala pentru a accede la masurile reparatorii ( art. 4 din lege, art. 2 din HG 20/1996 republicata).
În considerarea acestei dispozitii legale, sotia apelantului, S. M. a depus cerere de acordare a despagubirilor pentru imobilul preluat de Statul Român, precizând în mod expres ca si-a pastrat cetatenia româna conform adeverintei eliberata de Ambasada României (fila 34) comparativ cu sotul acesteia, care a pierdut aceasta calitate dupa ce a parasit România.
Prin Hotarârea nr.22/12.03.1999 Comisia judeteana pentru aplicarea disp.Legii nr.112/1995 a respins cererea petentei S. M., cu motivatia ca nu îndeplineste conditiile prevazute de lege privind: calitatea de cetatean român, încasarea despagubirilor cu ocazia preluarii imobilului de catre Statul Român pentru cota de 1 în suma de 29.074,90 lei (ROL) achitata în numerar conform adresei nr.6012/19.08.1997 (fila 37 dosar de fond).
Din continutul hotarârii nu rezulta ca, comisia ar fi analizat cererea doar pentru cota de 1 parte, ci, dimpotriva, s-a referit la întreg imobilului situat în Satu Mare, str.N.G., nr.14, et.3, ap.20, cu nr.top mai sus aratate.
Câta vreme imobilul preluat de Statul Român a constituit proprietatea în codevalmasie a sotilor, partajul realizat de Statul Român cu ocazia deposedarii în lipsa actiunii de divort apare ca nelegal, chiar daca s-a întemeiat pe disp.art.2 si 3 din Decr.nr.223/1974, act normativ considerat abuziv si care nu justifica titlul statului, stiut fiind faptul ca si despagubirile acordate nu reprezentau rezultatul unei negocieri, evaluarea se întemeia pe aplicarea unor dispozitii în care cuantumul despagubirilor era plafonat indiferent de valoarea de circulatie a imobilului care nu era luata în considerare.
Împrejurarea ca Hotarârea nr.22/12.03.1999 nu se adreseaza în mod expres si apelantului S. N., s-a apreciat ca nu înlatura dreptul acestuia de a o contesta, atâta vreme cât priveste imobilul pentru care anterior deposedarii avea un drept de proprietate ocrotit de lege, inclusiv de Constitutie si tratatele internationale la care România era parte.
Instanta de apel a mai retinut ca, calitatea procesuala activa a apelantului-reclamant putea fi constatata de prima instanta si în considerarea celor aratate în Decizia civila nr.314/2007 pronuntata de Curtea de Apel O., în care se retine ca „fara îndoiala petentii sunt îndreptatiti la despagubiri pentru imobilul din litigiu, înscris în CF 20937 S. M., imobil ce le-a fost preluat abuziv de Statul Român, în temeiul Decr.nr.223/1974, cu atât mai mult cu cât Lg.nr.247/2005 a unificat toate procedurile de despagubire ale fostilor proprietari ce au fost abuziv deposedati de Statul Român”, considerente care au creat o speranta legitima pentru apelanti atât sub aspectul dreptului de a contesta actele abuzive de preluare, dar si de a primi o compensatie pentru prejudiciul suferit.
În alta ordine de idei, fata de calitatea bunului de care au fost deposedati, s-a mai retinut de tribunal, inclusiv regulile mandatului tacit privind administrarea bunurilor comune aflate în codevalmasia sotilor, stiut fiind faptul ca oricare dintre soti, exercitând singur aceste drepturi (administrare si folosinta art. 35 Codul familiei), este socotit ca are si consimtamântul celuilalt sot, în concluzie cererea depusa de apelanta în temeiul Legea nr.112/1995 profita si sotului acesteia, fiind vorba de un bun comun.
În considerarea celor expuse tribunalul a înlaturat exceptia calitatii procesuale active a reclamantului, trecând în continuare la analiza exceptiei tardivitatii privind respectarea termenului de atacare a hotarârilor emise de comisii în procedura de aplicare a Lg.nr.112/1995.
Prevederile art.18 alin.1 din Lg.nr.112/1995 stabilesc ca hotarârile comisiilor judetene sunt supuse controlului judecatoresc, potrivit legii civile, si pot fi atacate în termen de 30 zile de la comunicare.
În speta, Hotarârea nr.22/12.03.1999 pronuntata de Comisia Judeteana S. M. pentru aplicarea disp.Lg.nr.112/1995 rezulta ca a fost comunicata apelantei la domiciliul procedural ales, conform datelor din borderoul de expeditie depus în fata primei instante – fila 57 si prezumat ca face dovada si în privinta primirii efective a corespondentei de catre destinatar.
În apel, s-a încercat verificarea efectiva a înmânarii corespondentei catre destinatar, respectiv daca actul (plicul) cuprins pe borderoul de corespondenta nr.13/31.03.1999 pozitia 11 a fost comunicat cu reclamanta-apelanta sau cu o alta persoana care a semnat de primire. Fiind depasit termenul de pastrare a trimiterilor postale Compania Nationala Posta Româna nu a putut comunica alte relatii, motiv pentru care, tribunalul a reapreciat probatoriul administrat sub acest aspect.
Borderoul de corespondenta face dovada transmiterii actului catre oficiul postal, dar, pe de o parte, nu asigura certitudinea ca acesta din urma a înmânat efectiv corespondenta destinatarului, situatie în care în opinia tribunalului trebuie retinuta prezumtia ca plângerea a fost formulata de catre reclamanti în termen atâta vreme cât nu se poate stabili cu certitudine contrariul, asa cum de altfel este si practica judiciara sub acest aspect în materia Lg.nr.10/2001, exemplificând în acest sens Decizia nr.31/25.02.2009 pronuntata de Curtea de Apel Oradea în dosar nr.114/83/2008.
Prin urmare, tribunalul a retinut, ca fata de data la care reclamantii au luat cunostinta de Hotarârea nr.22, în urma comunicarii acesteia prin intermediul instantei (dosar nr.297/2006 din 27.06.2006- fila 59), s-a respectat termenul de 30 zile, întrucât în dosarul initial completarea la plângere privind anularea Hotarârii nr.22/12.03.1999 s-a realizat în termen de 30 zile de la data comunicarii, fiind astfel îndeplinita conditia prev.la art.18 alin.1 din Lg.nr.18/1991.
În considerarea celor expuse, tribunalul a înlaturat si cea de a doua exceptie, astfel ca se impune cercetarea cauzei pe fond de catre aceeasi instanta, cu precizarea ca reclamantii vor stabili cadrul procesual în functie de care se va lamuri si calitatea procesuala pasiva a celorlalte parti în functie de precizarile ce se vor face cu ocazia rejudecarii, astfel ca tribunalul a omis a se pronunta asupra celorlalte exceptii invocate de intimatii-pârâti.
Fata de cele ce preced, tribunalul, în baza art.297 alin.1 Cod procedura civila, în lipsa cercetarii pricinii pe fond de catre prima instanta, a admis apelul, a desfiintat hotarârea prin înlaturarea exceptiilor si a trimis cauze spre rejudecare.
Cheltuielile de judecata din apel vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecarii cauzei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii nr.112/1995, solicitând admiterea recursului, casarea hotarârii, trimiterea cauzei spre rejudecare, cu mentinerea ca temeinica si legala a sentintei pronuntate de judecatorie.
MOTIVE:
-Hotarârea nr.22 din 12.03.1999 a fost comunicata d-nei S. M. M. la data de 1.04.1999, ca atare, conform jurisprudentei constante (K. contra L., A. contra T.), data depunerii plicului la posta care figureaza pe stampila postala, confirmat prin borderoul pentru corespondenta, trebuie retinuta ca fiind data de înaintare a adresei de comunicare d-nei S. M. M., data de la care curge termenul de 30 de zile în care pot fi atacate hotarârile comisiilor judetene, conform art.18 alin.1 din Legea nr.112/1995, drept urmare exceptia de tardivitate este întemeiata si admisibila;
-instanta a fost sesizata cu plângerea doar la 12.07.2006, atunci când actiunea la Legea nr.10/2001, aflata pe rolul Tribunalului S. M. a fost completata;
-în mod gresit, sustine intimata, ca adresa de comunicare a hotarârii comisiei nu poarta o stampila a postei care sa constituie o dovada ca a si fost predata la posta pentru a fi comunicata;
-este de observat si lipsa de interes a intimatei fata de situatia invocata, în cei 10 ani împliniti de la data pronuntarii hotarârii nr.22 din 12.03.1999;
-în mod corect, instanta de fond apreciaza ca fondata exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului S. N., acesta neadresându-se Comisiei Locale pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr.112/1995 cu cerere de restituire a imobilului în cauza;
-intimata nu si-a exercitat nici dreptul de a introduce actiune în temeiul Legii nr.10/2001, ea formulând notificare abia în anul 2005 întemeiata pe dispozitiile Legii nr.247/2005;
-recurenta este organ colegial, fara buget propriu, ca atare nu poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata.
În drept sunt invocate dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, art.137 alin.1 Cod procedura civila, art.4, art.18 alin.1, art.19 alin.1 din Legea nr.112/1995, art.7 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Intimatii reclamanti S., prin reprezentanta lor, au solicitat respingerea recursului si mentinerea hotarârii atacate ca fiind legala si temeinica, cu cheltuieli de judecata.
Examinând decizia recurata prin prisma motivelor de recurs cât si din oficiu, instanta constata urmatoarele:
Exceptia privind tardivitatea invocata în cauza a primit o rezolvare legala din partea instantei de apel, aceasta facând o corecta aplicare în speta a prevederilor art.297 alin.1 din Codul de procedura civila.
Nevoia cercetarii pe fond a litigiului se impunea cu prisosinta, în conditiile în care instanta de fond, printr-o cercetare superficiala, a apreciat ca fiind tardiva plângerea formulata de catre reclamanti, luând în considerare ca fiind dovada comunicarii adresa de comunicare de la fila 26 din dosarul de fond si respectiv copia borderoului de expeditie, sens în care a concluzionat ca termenul de contestare a hotarârii este depasit.
Referitor la borderoul de expeditie, este de subliniat ca un atare act face dovada transmiterii unui înscris catre oficiul postal, dar nicidecum nu constituie dovada înmânarii înscrisului transmis catre persoana destinatarului. Apoi, în conditiile în care nu s-a facut dovada ca înscrisul evidentiat pe borderoul de corespondenta nr.13 din 31 martie 1999 la pozitia 11, a fost comunicat partii reclamante, în mod corect tribunalul a retinut prezumtia formularii plângerii înauntrul termenului prevazut de art.18 alin.1 din Legea nr.112/1995. Textul de lege precitat stabileste ca hotarârile comisiilor judetene sunt supuse controlului judecatoresc, potrivit legii civile, putând fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare. În speta, Hotarârea nr.22/12-03.1999 a Comisiei Judetene S. M. pentru aplicarea Legii nr.112/1995 apare, conform borderoului de expeditie despre care s-a facut vorbire mai sus, ca fiind comunicata reclamantei la domiciliul procedural ales, însa nu au fost produse dovezi prin intermediul carora sa se fi probat primirea efectiva a actului de catre destinatar, situatie în care, în mod judicios, a stabilit tribunalul ca plângerea nu este tardiv formulata, raportându-se la momentul comunicarii hotarârii contestate prin intermediul instantei realizate la data de 27 iunie 2006, fata de care completarea plângerii apare ca fiind efectuata în termenul de 30 de zile de la data comunicarii.
Aspectele relevate anterior conduc spre concluzia ca reluarea unui al doilea ciclu procesual se impune cu prisosinta, pentru cercetarea pe fond a plângerii deduse judecatii, în acelasi sens convergând de altfel si considerentele deciziei civile nbr.314/A/2007 din 19 iunie 2007 a Curtii de Apel O., prin care s-a apreciat ca fiind tardiv demersul procesual al reclamantilor întemeiat pe dispozitiile Legii nr.10/2001, însa s-a facut precizarea ca problema despagubirilor pretinse de petenti urma a fi transata în dosarul Judecatoriei Satu Mare, având ca obiect plângere împotriva Hotarârii Comisiei de aplicare a Legii nr.112/1995.
Fata de considerentele ce preced, instanta, în baza dispozitiilor art.312 alin.1 din Codul de procedura civila, a respins ca nefondat recursul, decizia recurata urmând a fi pastrata în totul.
Retinând culpa procesuala a recurentei Comisia Judeteana S. M. pentru aplicarea Legii nr.112/1995, în baza art.274 Cod procedura civila, instanta de recurs a obligat-o sa plateasca partilor intimate S. M. M. si S. N. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecata în recurs, reprezentând onorariu avocatial.