Contencios administrativ
Sentinta civila
Indemnizatii
În raport de împrejurarea ca nu exista dispozitii legale care sa individualizeze continutul concret al drepturilor pretinse, tribunalul stabileste ca nu are competenta de a crea norme prin care sa stabileasca procentul din salariul de baza al drepturilor pretinse, lipsa normelor legislative nu poate fi substituita cu dispozitii cuprinse în hotarâri judecatoresti pentru a se respecta principiul separatiei puterilor.
(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. com. si de cont. adm., sent. nr. 262/CA/15 mai 2009, nepublicata)
Prin actiunea în contencios administrativ înregistrata sub nr. de mai sus, reclamantul V. V. a chemat în judecata Comuna C., prin primar solicitând ca pârâta sa fie obligata sa-i plateasca sumele de bani reprezentând suplimentul postului si suplimentului corespunzator treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul de baza începând cu 1 ianuarie 2004, sume actualizate în raport de indicele de inflatie de la data nasterii dreptului si pâna la data platii efective.
Analizând actele si lucrarile dosarului, tribunalul urmeaza sa respinga actiunea formulata de reclamant ca fiind prematura, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse mai jos.
Principiile salarizarii functionarilor publici au fost reglementate initial în art. 29 si art. 30 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, texte care au suferit modificari succesive prin OUG nr. 245/2000 (respinsa prin Legea nr. 727/2001), OUG nr. 23/2001, Legea nr. 161/2003, Legea nr. 164/2004, Legea nr. 251/2006, astfel ca Legea nr. 188/1999 a fost republicata, textele de mai sus fiind renumerotate încât art. 29 a devenit art. 31.
Este real ca în art. 31 al Legii nr. 188/1999, modificata, legiuitorul a prevazut ca salariul are patru componente principale printre care suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
Datorita lipsei unui sistem unitar de reglementare în materia salarizarii pentru functionarii publici, s-a procedat la emiterea unor ordonante de urgenta prin care s-a reglementat anual acordarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici, astfel ca începând cu anul 2004 si pâna în 2006 inclusiv, s-a dispus suspendarea acordarii suplimentului de post si suplimentului corespunzator treptei de salarizare. Începând cu 1 ianuarie 2007 nu s-au mai suspendat acordarea drepturilor în discutie.
Dispozitiile cuprinse în art. 31 din Legea nr. 188/1999 constituie norme de principiu care enumera componentele salariului functionarilor publici, astfel ca acestea nu pot fi aplicate în mod direct si imediat de catre angajatorii cu care au raporturi de serviciu functionarii publici.
În ce priveste cuantumul drepturilor în discutie solicitat a se acorda în procent de 25% din salariul de baza, tribunalul constata ca nu exista dispozitii legale care sa individualizeze continutul concret al dreptului pretins. Exista unele posturi, cum sunt cele de auditor si cele privind controlul financiar preventiv, pentru care legislatia specifica prevede un spor – ce poate fi eventual echivalat cu suplimentul postului - , dar nu exista temeiuri pentru a considera cu certitudine ca aceste sporuri constituie în fapt suplimentul de post la care face referire art. 31 al. 1 lit. c din Legea nr. 188/1999.
În raport de împrejurarea ca nu exista dispozitii legale care sa individualizeze continutul concret al drepturilor pretinse, tribunalul stabileste ca nu are competenta de a crea norme prin care sa stabileasca procentul din salariul de baza al drepturilor pretinse, lipsa normelor legislative nu poate fi substituita cu dispozitii cuprinse în hotarâri judecatoresti pentru a se respecta principiul separatiei puterilor.
Tribunalul nu poate nici sa acorde drepturile pretinse în cuantum de 25% din salariul de baza, prin analogie cu alte drepturi salariale acordate functionarilor publici, cu motivarea ca asa a stabilit practica judiciara, cât timp practica nu este un izvor de drept, iar instantele se pronunta cu respectarea principiului legalitatii.
În prezent, prevederile art.31 alin.1 lit.c si d din Legea nr.188/1999 nu sunt abrogate sau suspendate, dar nu pot fi aplicate, pentru motivele anterior aratate. Este necesar sa se stabileasca în ce masura un text legal în vigoare care prevede drepturi salariale recunoscute la nivel de principiu – drepturi care totusi nu sunt actuale – poate constitui temei pentru admiterea sau respingerea actiunii formulate, astfel încât sa nu se impieteze în vreun mod asupra drepturilor salariale.
Într-o ipoteza, ar exista temeiuri de respingere a actiunii formulate ca inadmisibila, cât timp nu este posibila acordarea sporurilor respective datorita necuantificarii legale celor doua componente ale salariului functionarilor publici, cunoscut fiind ca atributiunile de reglementare revin în acest caz legiuitorului si ca instanta nu se poate substitui acestuia. În acelasi context, este de subliniat ca ne aflam în prezenta unui drept virtual, iar obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, ori eventuala cuantificare de catre instanta a suplimentelor în raport de diverse criterii reprezinta o nesocotire a legii, dupa cum s-a evidentiat si prin Decizia Curtii Constitutionale nr.820/2008. În sfârsit, în aceeasi ordine de idei, daca s-ar admite actiunea în conditiile în care dispozitivul sentintei nu ar mentiona – pentru ca nu are cum – suma la care urmeaza sa fie obligata pârâta, ar rezulta o hotarâre nesusceptibila de executare.
Pe de alta parte, într-o alta ipoteza, pe care prezenta instanta o va adopta, fata de imposibilitatea cuantificarii suplimentelor pretinse, pentru a nu impieta asupra drepturilor salariale recunoscute în plan legislativ la nivel de principiu, drepturi ce nu sunt actuale deoarece nu sunt determinate, urmeaza ca motivul pentru care actiunea va fi respinsa sa fie acela de prematuritate a acesteia, asa încât functionarii publici sa-si poata valorifica drepturile în discutie în urma unei eventuale reglementari legislative care va cuantifica drepturile salariale în discutie.