Încalcarea de catre instanta de apel a disp. art. 261 pct. 5 Cod procedura civila. Consecinte.
Nearatându-se în cuprinsul deciziei pronuntate de catre o instanta a motivelor de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si celor pentru care s-au înlaturat cererile partilor instanta superioara nu poate supune decizia atacata controlului judiciar.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie – Decizia civila nr. 58/ 11 mai 2009
Constata ca prin sent. civ. nr. 1903/2008 pronuntata de în dosarul nr. 1855/176/2007 de Judecatoria A.I. a fost respinsa cererea reclam. C.M., s-a admis cererea reconventionala formulata de C.N. si s-a dispus sistarea starii de devalmasie asupra imobilului apartament cu 2 camere, bucatarie, baie, hol, camara, debara, în suprafata de 38 mp si cota bunuri indivize de 2,30/100 situat administrativ în A. I., prin atribuirea acestuia în favoarea reclam. reconv. C.N., în cota de 1/1 parti, fara sulta în favoarea pârâtei reconv. C.M.
A fost obligata pârâta reconventionala sa plateasca reclamantului reconventional suma de 2.819,7 RON, cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Reclamanta a fost casatorita cu pârâtul din 16.05.1987 pâna în 2006, când prin sentinta civila nr. 1553/13.03.2006 a Judecatoriei A.I. (ramasa definitiva prin respingerea apelului), s-a dispus desfacerea casatoriei din vina ambilor soti.
În timpul casatoriei partilor, în data de 9.09.1993, a fost încheiat contractul de vânzare cumparare nr. 11903, între RA F.A. în calitate de vânzator si pârâtul reclam. reconv. împreuna cu fosta sotie în calitate de cumparatori, contractul fiind încheiat în temeiul Decretului-lege nr. 61/1992, iar pretul apartamentului a fost stabilit la suma de 66.162 lei ROL.
În anul 2000, cu încheierea de cf nr. 461, s-a întabulat în cartea funciara imobilul, pe C.N. si sotia C.M., în 1/1 parti.
Reclamanta a sustinut ca apartamentul a fost cumparat de ea si pârât în timpul casatoriei, astfel ca acesta a fost dobândit în devalmasie cota ideala de proprietate fiind de 1/2 parti fiecare.
Pe de alta parte, pârâtul reclam. reconv. a sustinut ca pretul apartamentului a fost achitat integral de catre el la data încheierii contractului, cu banii primiti de la tatal lui, care a facut în acest scop o retragere de numerar de la CEC.
Din coroborarea probelor administrate de instanta sub acest aspect, respectiv declaratia martorului H.I. – fila 85, care a aratat ca a fost prezent când tatal reclamantului reconventional i-a dat acestuia bani cu scopul de a cumpara apartamentul, adresa nr. 9249/16.10.2007 eliberata de CEC Sucursala Alba Iulia, din care rezulta ca tatal reclamantului reconventional a retras la 12.05.1993 suma de 50.000 lei ROL, precum si data de 9.09.1993 a încheierii contractului de vânzare cumparare nr. 11903 instanta concluzioneaza ca este corecta sustinerea pârâtului reclamant reconventional în sensul ca pretul apartamentului a fost achitat integral de catre el la data încheierii contractului, cu banii primiti de la tatal lui, care a facut în acest scop o retragere de numerar de la CEC.
Declaratia martorei S.C.I. – fila 71, precum si interogatoriul pârâtului – filele 72-72, interogatoriul reclamantei – filele 117-118, se vor înlatura. Declaratia martorului S.N. – fila 108, va fi de asemenea înlaturata ca nepertinenta.
Instanta stabileste apoi ca bunul respectiv este bun comun dobândit cu contributia exclusiva a reclamantului reconventional.
Astfel, apartamentul a fost cumparat de reclamanta si pârât în anul 1993, în timpul casatoriei, astfel ca acesta a fost dobândit în devalmasie, în conditiile art. 30 Codul familiei, care prevede ca:
Bunurile dobândite în timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale sotilor.
Orice conventie contrara este nula.
Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedita.
Fiind bun comun dobândit în timpul casatoriei – iar nu propriu în sensul art. 31 lit. b Codul familiei cum afirma pârâtul în notele scrise fila 129 – nu se cunoaste cota parte de proprietate asupra bunului a fiecarui proprietar.
În aceste conditii, trebuie pornit de la premisa ca proprietarii au cote egale de contributie, aplicându-se astfel prezumtia simpla (care nu este prezumtie legala asa cum se invoca în întâmpinarea la cererea reconventionala) a dobândirii egale a bunului.
Faptul dobândirii bunului în timpul casatoriei nu presupune însa neaparat ca partile au cote egale de contributie.
Sotii pot face dovada unei contributii mai mari la cumparare, prin orice mijloc de proba, fiind vorba de un fapt, iar dovada contributiei exclusive nu înseamna ca bunul devine propriu al celui care l-a cumparat, bunul ramânând în continuare bun comun.
În speta, reclamantul reconventional a reusit sa faca dovada unei contributii exclusive la cumpararea apartamentului.
Constatându-se asadar ca cererea principala de partaj este nefondata, în baza art. 36 Codul familiei, art. 673/1 si urm. Codul de procedura civila, precum si art. 728 Codul civil, a fost respinsa.
Împotriva acestei sentinta a declarat apel în termen reclamanta C.M.
Prin decizia civila nr. 248/A/19.12.2008 pronuntata de Tribunalul Alba –Sectia Civila a fost admis apelul declarat de reclamanta C.M., a fost schimbata în tot sentinta atacata si în consecinta a fost admisa actiunea principala formulata de reclamanta, s-a dispus sistarea starii de indiviziune asupra imobilului apartament cu 2 camere de 38 mp si cota bunuri indivize de 2,30/100 situat în A.I. prin atribuirea în natura pârâtului si obligarea acestuia la plata unei sulte reprezentând contravaloarea cotei sale de proprietate de ? parti, respectiv suma de 60.500 lei.
A fost respinsa cererea reconventionala formulata de pârâtul C.N., acesta fiind obligat la plata sumei de 2177,72 lei cheltuieli de judecata în favoarea apelantei.
În motivarea acestei decizii Tribunalul a retinut urmatoarele:
Contractul de vânzare-cumparare a imobilului a fost încheiat între parti si R.A. F. S.A. Alba Iulia la data de 09.09.1993 deci în timpul casatoriei partilor, operând în acest caz prezumtia de comunitate de bunuri instituita de art.30 Codul familiei.
Fata de aceasta împrejurare apare ca neveridica sustinerea reclamantei reconventionale si anume ca apartamentul a fost achizitionat cu banii primiti de la tatal sau care a facut o retragere de numerar de la CEC .
Aceasta retragere a fost facuta la data de 12.05.1993 asa cum rezulta din adeverinta nr. 9249/2007 eliberata de CEC ( f.36 dosar de fond).
În fata instantei de apel intimatul a depus si contractul de vânzare cumparare al apartamentului din litigiu.
Din compararea celor 2 scripte rezulta o perioada mare de timp, respectiv de 4 luni ceea ce nu duce la concluzia ca banii au fost scosi exclusiv pentru achizitionarea apartamentului.
Astfel ca depozitiile martorilor care au afirmat ca banii au fost scosi pentru achitarea integrala a apartamentului vor fi înlaturate, câta vreme banii au fost retrasi cu mult timp înainte de achitarea apartamentului.
De altfel, din probele administrate în cauza nu a reiesit nici ca reclamanta reconventionala nu a avut o contributie mai mare decât pârâta reconventionala la dobândirea acestuia si nici contributia sa exclusiva la dobândirea acestui bun.
Mai mult, intimatul nu a dovedit ca ar fi achitat doar el diferenta de suma de 50.000 lei câti a retras tatal sau de la CEC la 66.162 lei cât a costat apartamentul.
Potrivit art.5 al.1 din Decretul nr. 32/1954, dovada ca un bun este propriu se va putea face între soti prin orice mijloc de dovada.
Asadar intimatul putea dovedi în raport de celalalt sot ca anumite bunuri sunt proprii, cu alte cuvinte ca intra în vreuna din exceptiile prev. de art. 31 din Codul familiei nu numai prin înscrisuri ci si prin martori si prezumtii.
Depozitiile martorului H.I. care cuprinde referiri cu caracter general la darul manual de 50.000 lei primit de intimat de la tatal sau nu sunt suficiente pentru pronuntarea unei solutii în sensul atribuirii în exclusivitate a imobilului în favoarea intimatului, având în vedere si diferenta de pâna la 66.162 lei - pretul apartamentului.
Asadar, se constata ca în speta opereaza comunitatea de bunuri statuata de art.30 Codul familiei si deci apelul este întemeiat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen pârâtul reclamant reconventional C.N. solicitând în baza art. 312 C.p.civ., admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei civile atacate si mentinerea sentintei civile pronuntate în cauza. În subsidiar a solicitat admiterea recursului si modificarea în parte a deciziei civile atacate, cu consecinta stabilirii unei cote diferentiate de contributie având în vedere valoarea apartamentului aratata în obiectiunile la raportul de expertiza. S-au solicitat cheltuieli de judecata.
În dezbaterea cauzei recurentul pârât, prin aparatorul ales a invocat exceptia nulitatii deciziei instantei de apel aratând ca aceasta nu cuprinde motivele de fapt si de drept pe care s-a întemeiat instanta cu ocazia solutionarii apelului, încalcându-se disp. art. 261 pct. 5 C.p.civ. si art. 105 al. 3 C.p.civ. S-au invocat de asemenea prev. art. 6 pct. 1 din CEDO care obliga tribunalele sa-si argumenteze deciziile.
Curtea, având în vedere exceptia invocata de recurentul C.N. se va pronunta pe exceptie, aceasta fiind un motiv de ordine publica.
Examinând decizia atacata se constata ca instanta de apel a încalcat dispozitiile art. 261 pct. 5 C.p.civ., în cuprinsul deciziei nearatându-se motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au înlaturat cererile partilor. Curtea constata decizia instantei de apel nu contine nici motivele de apel invocate de reclamanta si sustinerile partilor în dezbaterea apelului astfel ca instanta de control judiciar respectiv Curtea de Apel, nu poate supune decizia atacata controlului judiciar.
Fata de cele expuse, în baza art. 312 al. 3 C.p.civ. Curtea va admite recursul declarat de pârâtul C.N., va casa decizia civila atacata si va trimite cauza spre rejudecare instantei de apel, Tribunalul Alba în vederea pronuntarii unei solutii legale si temeinice.